3,862 cititori

Unde ești, copilărie?

Text scris de Elena (la ora la care-l citiți, fratele vostru ar trebui să fi aterizat deja la Timișoara).

Eu am crescut în vremurile în care blocurile aveau șase scări. Pe fiecare scară erau cel puțin douăzeci de apartamente și în fiecare apartament erau minim trei copii.

Când s-au mutat ai mei pentru prima dată la bloc, îl aveau doar de frate-miu. Din statutul de chiriaș în gazdă, cu proprietăreasa în camera de alături, s-a trezit tata în trei camere la etajul patru al noului bloc. Atunci s-a declanșat în el înstinctul de mascul alfa și a decretat: nevastă, Partidul vrea să populăm casa. Mai facem încă doi copii! Și mama a făcut. Două fete. Continuarea

7,137 cititori

Unde ești copilărie, cu cartofii tăi cu tot?

Reciteam articolul ăsta scris de Corina și mă gândeam că am avut oleacă mai mult noroc pe vremea cealaltă. Pentru că taică-meu se juca de-a agricultorul pe un teren din satul lui natal și măcar cartofi am avut mereu în casă. În schimb ulei, ca să mi-i facă mama prăjiți, nu prea găseai. Era pe cartelă și se consuma imediat. Noroc cu untura de porc. Ați mâncat vreodată cartofi prăjiți în untură? Niciodată n-am să mai pun gura pe ceva atât de bun. Aceeași untură pe care-o ungeam și pe pâine. Cu ceapă, că de-asta se găsea.

Continuarea

1,872 cititori

Zăpada, bucuria copiilor…Ihi!

Asta e expresia cel mai des întâlnită, cand ninge. Problema e ca nu inteleg de ce. Cum se bucură copiii? Se uită pe geam cum cad fulgii si traiesc vreo satisfactie interioară? Sau accesează vreun site de genul “afarăninge.ro”?

Oameni buni, dupa cum stiti, am cam stat prin Vâlcea, in ultima vreme. Intr-una din dupa-amiezele cand il plimbam pe Bruno, am avut o revelatie. Eram fix in locul unde, pe vremea copilăriei mele, ne dădeam cu sania. Iar “ne dădeam” este relativ spus. Pentru ca majoritatea timpului ti-o petreceai la coada, asteptând sa-ti vina randul. Iar acum era GOL. Nici macar un copil!!! Continuarea