79,115 cititori

Parentingul modern și cocalarii care este

Ieri dimineață am văzut la tv o duamnă expert în parenting (așa scria acoloșa jos pe ecran) care spunea foarte serios (pe un ton care sugera că urmează să ne comunice chestii vitale pentru viitorul omenirii) că trebuie să-ţi iubești copilul (no shit, Sherlock) și să-i arăți că-l iubești (vestea asta m-a terminat, nu mă așteptam la așa ceva). Vă zic, mi-am revenit cu greu din șoc, cine naiba s-ar fi gândit vreodată să-l iubească și să-i mai și arate asta?

Continuarea

4,241 cititori

Copiii ar trebui să ştie expresiile licenţioase?

Mă amuză teribil cum prezenţa unui copil într-o cameră plină de adulţi impune automat reguli de folosire a limbajului. Şi mi se pare atât de eronat, cum nu vă puteţi imagina. Eu, personal, nu mi-am controlat niciodată cuvintele în prezenţa fie-mii. Şi să vezi ce, nu s-a întâmplat nimic, dar absolut nimic. Nu am auzit-o niciodată folosind vreun cuvânt nelalocul lui. Oi fi fost eu mai norocos sau cum? Continuarea

6,025 cititori

Dacă nici mama, atunci cine?

Guest Post by Ana R. (funny one). 

Pe lângă paranoia aia obișnuită de care suferă toate femeile (știu, știu, toți bărbații râd acum în barbă complet satisfăcuți), mai dezvoltă încă un tip de damblageală din asta, atunci când devin mame și sesizează că existe şanse ca viața să ofere diverse pericole proaspetelor progenituri.

Nu știu cum stați voi la capitolul poveştiri SF combinate cu horror, dar creierul unei femei bate la fund orice film de Hitchcock altoit cu Stephen King. Scenariile sunt mult mai complexe decât în “Ştiu ce ai făcut asta vara“ , “Armageddon“ şi “Coşmarul de pe Elm Street”, luate împreună. Continuarea

7,050 cititori

Sunt victima copiilor tăi

Aşa cum vă promiteam ieri, astăzi am un al doilea articol trimis de către un cititor. Este o opinie personală, directă şi destul de tranşantă vis-a-vis de prezenţa copiilor (altora) în perimetrul lui. Aşadar, luaţi de citiţi. Guest Post by M. Duran. 

mihai_vasilescu_copil_obraznic

Trăim într-o continuă evoluție, legi care ne reprezintă interesele, servicii îmbunătățite ce ne conferă un confort sporit în mediul și în societatea în care trăim, iar asta ne bucură. Dar, vedeți voi, există totuși un aspect destul de neglijat: copiii. Continuarea

26,879 cititori

Parenting-ul dubios și copiii isterici

Zilele trecute am asistat la o scenă chiar când mă pregăteam să bag abonamentul, ca să intru la metrou. În faţa mea era o mamă tânără care ducea în braţe două plase babane şi o mai avea şi pe fie-sa atârnată de mâna stângă. Femeia voia şi ea să dea cu cartela, dar copilul a cerut să facă el asta. Maică-sa i-a pasat-o, dar să vezi ce, aia mică nu era suficient de înaltă ca să ajungă la aparat. Aşa că mă-sa i-a luat cartela din mână şi a băgat-o ea. Continuarea

3,166 cititori

Ce faci Edi, ce-ai la gură?

Mereu mi-a fost ciudă pe modul cum joacă, in filme sau reclame, copiii de “afară”. Pur si simplu sunt naturali si îi cred, mă conving. Pe când aştia micii de la noi par atât de nenaturali, că uneori nici nu mă mai pot uita la respectivul film sau spot publicitar. De jenă.
Continuarea

2,458 cititori

Cand femeile sunt mai puternice…by Ana R.

Pentru ca m-a provocat colegul de blog, la povesti despre violenta de orice forma, asupra psihicului sau fizicului feminin, mi-am adus aminte de o intamplare de pe vremea comunismului. Eu am locuit intr-o zona a Bucurestiului unde erau foarte multe unitati militare. Implicit, in blocul meu erau foarte multe cadre militare si din politie (militie, pe vremea aia). Noi stateam la etajul 6, iar la etajul 7, fix deasupra noastra, locuia o familie cu doi copii. Ea era ceva ingijitoare, iar el politist (militian). Problema era ca tovarasu´ militian era un alcoolic notoriu, care isi teroriza familia fara incetare. Continuarea