6,605 cititori

Legenda celei mai frumoase perioade din viața unei femei

Text scris de Gabi. Care recidivează pe acest blog. Am râs. Enjoy it!

N-am înțeles nici după ce am devenit mamă de ce se spune că sarcina e cea mai frumoasă perioadă din viața unei femei. M-am simțit destul de bine pe toată perioada sarcinii daaaar… pe bune? Cea mai frumoasă perioadă?

Numai dacă ești norocoasă, în nouă luni iei doar vreo 12 kg distribuite frumos în jurul taliei, respectiv a burții, adică exact aia de te-ai chinuit ani de zile să ți-o menții fără țesut adipos și cu ceva pătrățele, dacă ai fost genul exigent cu tine.

Continuarea

6,775 cititori

E dureros și frustrant să știi că ești neputincios!

Am vrut să nu mai scriu deloc pe acest subiect. Și nici n-aș mai fi făcut-o, dar dacă tot a zis Melinda mai jos exact ce simt și eu… (Bonus, pentru toți băgătorii de seamă care dădeau din gură aiurea, citiți și asta). 

Aseară am trecut în 5 minute de la fericire maximă la depresie.

Un suflet nou ar fi avut șansa să ajungă într-o familie minunată, dar oricât de repede ne-am mobilizat, tot statul a câștigat.

Durerea cea mare e că am văzut, din nou, urâțenia din oameni. Continuarea

1,539 cititori

De când n-ați mai fost la un iarmaroc?

Nu știu cu ce vă ocupați în weekend, dar pentru duminică vă fac eu program. Dacă vreți, bineînțeles. Ia fiți atenți aici. Pentru că tot o sa ieșiți pe afară, ca să mergeți la vot, după ce vă exercitați dreptul constituțional (sau înainte de asta, ordinea nu e obligatorie), ce-ar fi să faceți și o faptă bună? Una mică pentru voi, dar mare pentru ceilalți. Acum este momentul în care ar fi trebuit să urmeze un text lacrimogen care să încerce să vă înduioșeze. Dar nu e genul meu, așa că o să vă spun direct cum stau lucrurile. Iar voi, în mărinima voastră absolută, o să știți ce aveți de făcut. Continuarea

4,252 cititori

Nu știi în ce balegă se ascunde un diamant

N-am apucat să scriu nimic din ce voiam pentru azi. A dat aseară Marian Godină un share la articolul despre poetul nepereche al cimitirelor, mi-a picat serverul și picat a rămas până târziu în noapte. Nu comentez mai multe, că sunt un car de nervi.

Da’ tot voiam să vă arăt că pe lumea asta se pot face bani din orice. Sunt absolut convins că dacă-i vine cuiva ideea să umple niște cutiuțe cu rahat, să le ambaleze frumos și să găsească un slogan care“prinde”, o să vândă de n-o să poată face față cu producția. Da, cam atât de proști suntem. Și nu mă refer aici la români, prostia este universală. Să nu uitam, for God’s sake, că se vând parcele de teren pe Lună. Deci despre ce vorbim? Ca să cumperi un apartament te lovesti de munți de hârțoage, intabulări și alte căcaturi, pentru o bucată de teren pe Lună, ai de dat doar trei click-uri.

Continuarea

4,677 cititori

Două idei care îmbină perfect business-ul cu sexul

Săptămâna trecută am fost la un eveniment unde am socializat cu ajutorul unui buldog francez în vârstă de trei luni. Mai precis, l-am ținut în brațe câteva minute și apoi a stat lângă noi la masă. Păi voi credeți că era vreo reprezentantă a sexului slab frumos pe-acolo care să-l observe și să nu afișeze instant cel mai larg zâmbet pe care-l avea în arsenal? Sau chiar, ălea mai curajoase, sa nu vină să-l mângâie și să-l “ghigi-ghigi”? Exclus! Nu ai cum să reziști unui cățel cu fața aia. Poți să fii tu prințesa gheții și regina neîncoronată a frigidității, când vezi de aproape niște puppy eyes, te topești toată, iar dacă te mai și linge pe față, deja o jumătate de orgasm s-a produs.

Continuarea

27,584 cititori

Subiecte despre care nu poți să vorbești pe net

Sau poți, doar dacă ai stomacul suficient de tare ca să înghiți valul de înjuraturi și ură care va urma.

Am zis să vă strâng la un loc toate subiectele despre care, în orice fel ai scrie, invariabil urmează un munte de imprecații și o declanșare de energii capabilă să pună în mișcare portavionul amiral al flotei NATO. Am să fac și o lejeră analiză a modurilor în care diferă în functie de subiectul abordat. Pentru că, naivi fiind, ați putea trăi cu impresia că sunt aceleași tipuri de înjurături. Well, nicidecum.

Continuarea

46,733 cititori

Bă, da’ nici nu vrem!

Prima oara s-a întâmplat la restaurant. Eram trei oameni în toată firea la o masă, încercam să dicutăm câte ceva și efectiv nu ne puteam înțelege din cauza răcnetelor emise de trei plozi care găsiseră de cuviință să se joace exact lângă noi. Asta în timp ce părinții lor, aflați la două mese mai încolo, executau cu delicatețe biluțe de muci și admirau plini de încântare cum progeniturile lor reușesc să disturbe un local întreg. Niciunul dintre ei n-a catadicsit să scoată vreun cuvânt, ceva care să aducă măcar de departe a “terminați cu gălagia”. A trebuit să le suportăm strigătele până am plecat. Mă întreb și acum, când scriu, cam ce s-ar fi întâmplat dacă mă apucam să urlu și eu: copii, ia duceți-vă să zbierați lângă masa tâmpiților care v-au dat viată și nu sunt în stare să vă crească! Ieșea cu scandal? Ieșea. Păcat că n-am făcut-o. Continuarea

5,424 cititori

Şi totuşi ne mărităm

Cică Ana R. a ţinut să-mi dea replica la textul de ieri. Dar, dacă mă întrebaţi pe mine, n-a făcut decât să întărească tot ce-am scris eu. Luaţi de vedeţi singuri.

…………………………………………………………………………………………….

L-au apucat pe mister Vasilescu sfaturile destinate bărbaților care fug de femeile doritoare de măritiș. Dacă tot îl mănâncă în tastatură, hai să-i răspundem!

De când ne aduce mămicuța noastră pe pământ, toate visam la rochița aia albă, la floricele, la un patrafir alb ce-o să ne înțepe în țeastă, la bășici în tălpi și la cum o să facem pișu ajutate de alte cinci fete, care să ne țină de fustăloaie. Continuarea

17,749 cititori

O idee genială pentru cei care vor să adopte copii

Şi deopotrivă pentru mamele care nu au de gând să-i crească, ba chiar vor să-i abandoneze după naştere.

Nu, nu mi-a venit mie. Mi-a scris-o o cititoare în comentariile la textul de ieri. Tot ea susţine că ideea a fost pusă în practică de o familie a unor cunoscuţi şi a reuşit cu brio. Hai să v-o zic.

Continuarea

5,527 cititori

Care mi-aţi furat, bă, Crăciunul?

Când eram mititel, abia aşteptam să vină sfârşitul lui decembrie, cu mirosul lui de brad, coji de portocale şi zăpadă. Sfârşitul, înţelegeţi? Nu începutul lui octombrie, nu jumătatea lui noiembrie. Nu, frate, strict sfarşitul lui decembrie. Pentru că abia atunci simţeam cu adevarat ca a venit Crăciunul.

De unde nevoia asta cu “împinsul” imaginii acestei sărbători cât mai spre luna anterioară? Că eu habar nu am. Dar, pe cuvânt, începe să devină stresant.

Continuarea