3,046 cititori

Pe unde scoateți cămașa cu șefu’?

Am pentru voi azi un soi de șaradă-dilemă la care sunt tare, tare curios ce răspundeți.

Se dă următoarea situație. Ești femeie și lucrezi de ceva vreme într-o companie. Te înțelegi bine cu șeful tău care e un tip bine, încă tânăr, genul de bărbat arătos care a frânt ceva inimi la viața lui. Relația dintre voi doi e în felul următor: omu’ mai face câte o glumă cu tine, mai bate câte un a propos finuț așea, nu de autobază, mai râdeți împreună la dozatorul de apă (de Coca de la financiar care e nervoasă tot timpul că e ne… rezolvată de când a fugit bărba-su cu o actriță), dar una peste alta nu e nimic exagerat sau care să te pună pe gânduri. Pe scurt, se simte o ușoară atracție, spre tensiune sexuală, între tine și șefu’, dar nimic, niciodată, nu a trecut dincolo de limitele normalului.

Continuarea

1,591 cititori

Uneori e suficient doar să-ți dorești și poți să zbori

V-am tot povestit pe aici cum s-a transformat o seară cu o glumă, făcută la casa de marcat, într-o adevărată campanie a surprizelor. Și vă promiteam că vor continua. A sosit momentul să mă țin de cuvânt.

Dar voiam să vă spun că surpriza de azi este de departe preferata mea. Când m-au chemat cei din echipa Lidl s-o văd pentru prima oară, mi s-a facut pielea de găină pe mâini. Mă uitam la tipul ăsta, la Marian, care este de fapt un om în toată firea, cum s-a transfigurat tot și s-a transformat instant într-un băiețel bucuros și emoționat care și-a văzut visul cu ochii. Și mă gândeam că așa trebuie să fie și astea-s lucrurile care contează și care trebuie sa se intâmple în locul unde lucrezi, ca să ai puterea să dai înainte.

Continuarea

22,706 cititori

De ce să nu-ți iei animal de companie!

Evident, nu mă refer la broască țestoasă, hamster sau porc de Guineea. Nu știu ce-s astea și cu ce se mănâcă, dar dacă simțiți o chemare în organism pentru așa ceva, nu mai stați pe gânduri, luați-o pe coana broască țesoasă acasă și bucurați-vă de ea (sper că știți bancul).

Continuarea

12,350 cititori

O mie de țechini primești? O, pașă, cât de darnic ești!

Post scris de Duamna Vio

M-am întors, prăduitorilor! Cum cu ce? Cu partea a doua din povestea despre job hunting. Nu vă pot lăsa să vă perpeliţi atât de mult. V-am luat uşor cu lenea dar gata, că prea vă obişnuiţi cu acest sport naţional. Hai, back to reality! Cum ştim din prima postare-comentariu, care a atras atenţia blogoșeniei de Vasilescu, eu mai practic un sport extrem numit job huntingul… sau job hurtingul. Ai de capul meu ce poveşti am adunat în anul ăsta. V-aş zice despre ziua când m-am ridicat şi am plecat de la un job pentru că mi se vorbea pe un ton nepotrivit, urâcios şi răutăcios. N-am trecut acest moment jenant, dar foarte important, în CV pentru că nu există nicaieri rubrica “Ziua în care mi-au crescut cuaie şi am cerut respect”. De ce nu există, nu pricep, dar poate mă lămuriţi voi, că sunteţi mai mulţi şi mai dăştepţi.
Continuarea