4,774 cititori

Dacă ai avut măcar un job în România, i-ai întâlnit pe toți

Text scris de Elena.

Am schimbat de curând angajatorul. Pentru că vreau să-mi măresc echipa și să pornesc de la zero, o să las aici tipologiile de angajați care mi-au trecut prin fața ochilor în ultimii ani. Mulți ani. Poate o sa vă recunoașteti colegii.

1. Lingăul – Pentru el, fișa postului pe care îl ocupă nu prezintă absolut nici un interes. Poți chiar să nu i-o dai. El și-a făcut una pe care o respectă cu strictețe. În ea are notate două puncte mari și late: igiena șefului și moralul acestuia. Cu unu’ d-ăsta în echipă ai toate șansele să-ți reduci la zero cheltuielile cu apa, gelul de duș, bețișoarele de urechi și antidepresivele. Nimeni, niciodată, nu te va spăla mai bine în urechi și în alte zone mai greu accesibile (hai, să le zicem așa). Iar dacă aveai oareșce dubii despre felul în care arăți, well, “Șefa, astăzi arătați nemaipomenit. Puteți concura la Miss”. Mai contează că tu nu ești în cea mai bună zi a existenței tale? Exact! Așa spuneam și eu. Continuarea

3,194 cititori

Pe unde scoateți cămașa cu șefu’?

Am pentru voi azi un soi de șaradă-dilemă la care sunt tare, tare curios ce răspundeți.

Se dă următoarea situație. Ești femeie și lucrezi de ceva vreme într-o companie. Te înțelegi bine cu șeful tău care e un tip bine, încă tânăr, genul de bărbat arătos care a frânt ceva inimi la viața lui. Relația dintre voi doi e în felul următor: omu’ mai face câte o glumă cu tine, mai bate câte un a propos finuț așea, nu de autobază, mai râdeți împreună la dozatorul de apă (de Coca de la financiar care e nervoasă tot timpul că e ne… rezolvată de când a fugit bărba-su cu o actriță), dar una peste alta nu e nimic exagerat sau care să te pună pe gânduri. Pe scurt, se simte o ușoară atracție, spre tensiune sexuală, între tine și șefu’, dar nimic, niciodată, nu a trecut dincolo de limitele normalului.

Continuarea

1,659 cititori

Uneori e suficient doar să-ți dorești și poți să zbori

V-am tot povestit pe aici cum s-a transformat o seară cu o glumă, făcută la casa de marcat, într-o adevărată campanie a surprizelor. Și vă promiteam că vor continua. A sosit momentul să mă țin de cuvânt.

Dar voiam să vă spun că surpriza de azi este de departe preferata mea. Când m-au chemat cei din echipa Lidl s-o văd pentru prima oară, mi s-a facut pielea de găină pe mâini. Mă uitam la tipul ăsta, la Marian, care este de fapt un om în toată firea, cum s-a transfigurat tot și s-a transformat instant într-un băiețel bucuros și emoționat care și-a văzut visul cu ochii. Și mă gândeam că așa trebuie să fie și astea-s lucrurile care contează și care trebuie sa se intâmple în locul unde lucrezi, ca să ai puterea să dai înainte.

Continuarea

23,202 cititori

De ce să nu-ți iei animal de companie!

Evident, nu mă refer la broască țestoasă, hamster sau porc de Guineea. Nu știu ce-s astea și cu ce se mănâcă, dar dacă simțiți o chemare în organism pentru așa ceva, nu mai stați pe gânduri, luați-o pe coana broască țesoasă acasă și bucurați-vă de ea (sper că știți bancul).

Continuarea

12,474 cititori

O mie de țechini primești? O, pașă, cât de darnic ești!

Post scris de Duamna Vio

M-am întors, prăduitorilor! Cum cu ce? Cu partea a doua din povestea despre job hunting. Nu vă pot lăsa să vă perpeliţi atât de mult. V-am luat uşor cu lenea dar gata, că prea vă obişnuiţi cu acest sport naţional. Hai, back to reality! Cum ştim din prima postare-comentariu, care a atras atenţia blogoșeniei de Vasilescu, eu mai practic un sport extrem numit job huntingul… sau job hurtingul. Ai de capul meu ce poveşti am adunat în anul ăsta. V-aş zice despre ziua când m-am ridicat şi am plecat de la un job pentru că mi se vorbea pe un ton nepotrivit, urâcios şi răutăcios. N-am trecut acest moment jenant, dar foarte important, în CV pentru că nu există nicaieri rubrica “Ziua în care mi-au crescut cuaie şi am cerut respect”. De ce nu există, nu pricep, dar poate mă lămuriţi voi, că sunteţi mai mulţi şi mai dăştepţi.
Continuarea