6,834 cititori

Poveste de supraviețuitor

Pe Peter îl cunosc doar de pe Facebook. Ne simpatizăm reciproc, dar cam la atât s-a redus până acum interacțiunea noastră. Habar n-aveam de povestea lui și mi s-a cam ridicat părul pe mâini ieri când mi-a trimis-o. O aveți mai jos.

Am să va spun o poveste din care sper să rămâneți cu ceva. Nu este o poveste tristă, este o poveste reală care se termină cu bine, și asta nu pentru că îmi plac filmele cu happy end, ci pentru că este simpla realitate. Unii vor spune că a fost noroc, alții vor spune că a fost soarta, mie îmi place să spun că a fost rezultatul unei rețete perfecte: medicație, cam 12 ani, de la citostatice puternice cum ar fi Vincristine, la insipidul bariu utilizat pentru imagistică, până la simple pastile de durere, plus mult, foarte mult optimism. Cam 40 de ani până acum. Continuarea

6,673 cititori

Să mai zicem și de bine despre România!

Exită trei locuri, trei orașe din țara asta, pe care le-am revăzut după intervale mari (aș putea zice imense) de timp.

Primul este Sibiul, unde am călcat pentru prima oară în ’94 și pentru a doua în 2013. Următorul, Timșoara. Cred că în 96′ am ajuns acolo și m-am reîntors anul ăsta. Iar al treilea Clujul. L-am văzut în ’98 și apoi am mai pus piciorul acolo în 2016.

Continuarea

4,448 cititori

Cosmopoliţii din deal

Două scurte pentru azi.

Prima. Am fost săptămâna trecută la o conferinţă despre Social Media unde a fost invitat şi Tudor Giurgiu. Omul a povestit o chestie foarte tare, la care am râs cu zgomot. Voiam să v-o zic şi vouă, că nu-mi place să mă hlizesc singur.

Acum ceva vreme căuta un loc pentru filmări şi-i trebuia ceva special, ceva care care să reuşească să redea atmosfera unui sat din Polonia celui de-al doilea război mondial. S-a chinuit o vreme până să-l găsească, dar până la urmă a reuşit. Mă rog, după părerea mea putea să folosească şi cadre luate în comunele din jurul Bucureştiului, dar cred că s-a temut să nu apară în imagini bemveurile ursuleţ cu numere de Bulgaria.

Continuarea

2,150 cititori

Un record cât o calificare!

Pare de domeniul incredibilului, dar am fost martor ocular la un record european de asistenţă. Am aflat abia ieri şi n-am avut când să vă zic. Despre ce e vorba? La meciul de sâmbătă, România-Turcia, s-a stabilit un record absolut pentru baschetul feminin românesc, dar şi pentru primele trei etape din calificările la Campionatul European. Mai precis, în Sala Polivalentă din Cluj-Napoca a fost prezent un număr impresionant de spectatori: 6817. Ceea ce este absolut fantastic! Continuarea

7,618 cititori

Cel mai bun sex oral se face pe autostradă

Am ajuns aseară acasă rupt după mini-excursia fulger pe plaiuri ardelene. M-am pus în pat şi aia a fost, nici că am mai reuşit să deschid ochii, deci mai subţire cu scrisul pe blog astăzi. Problema n-a fost atât drumul lung, că doar mai fusesem cu maşina la Cluj, ştiam ce mă aşteaptă. Dar, mai nou, atunci când conduci prin România, pe lângă oboseala inerentă şofatului pe minunatele noastre şosele, a apărut şi frustrarea.
Continuarea

3,497 cititori

Sâmbătă iar ne batem cu turcii. Exact ca-n “Scrisoarea a treia”.

Mi-am trăit copilăria şi adolescenţa în Vâlcea şi am prins toată mărirea şi decăderea fostei echipe de handbal feminin “Oltchim”. Le-am urmărit pe fete de pe vremea când clubul se numea “Chimistul Rm. Vâlcea” şi se zbătea în anonimatul diviziei B. Dar am fost de faţă şi când au câştigat Cupa IHF în ’84 şi în ’89. O întreagă istorie s-a derulat, cu mine martor în tribune. Continuarea

1,863 cititori

Usturoi, un film dat dracului

Dragii mei, am un coleg intr-ale scrisului, aflat intr-o grava suferinta. Blogul pe care il foloseste pentru a-si dezlantui talentele de scriitor, se afla in plina operatiune de reconstructie. Si cum mai degraba gasesti un mecanic auto care stie sa cante simfonia a noua la pian cu o singura mana, in timp ce cu cealalta gateste, decat un scriitor care sa stie si web-design, amicul meu simte ca nu mai rezista fara sa-si reverse undeva efluviile de inspiratie. Asa ca, plin de solicitudine, i-am pus la dispozitie pentru azi, modestul meu blog. Sper sa va placa. Luati de cititi un Guest Post by Damian Gicoveanu:
Continuarea

2,081 cititori

Alo, asteptam provincia

Guest post by Ana R.

Cand am anuntat in cercul de cunostinte ca am de gand sa imi petrec restul zilelor cu un banatean, o „prietena“ mi-a spus ca e foarte dezamagita de mine, pentru ca imi „iau” un provincial si ca avea pretentii de la mine. „Nu este acceptabil sa iti iei un taran, tu ai o educatie si o cultura, precis habar nu are cum sa se imbrace si sigur familia lui te va face de ras”. Pentru ea era egal cu zero ce fel de om este, ori ca eu eram lesinata dupa el sau ca iubirea invinge orice bariere. Daca nu avea buletin de Bucuresti, insemna ca inca ii mai curgea tarana de pe trupsorul vanjos, in anumite imprejurari.

In inocenta mea tampita nu am inteles vreodata acest elitism al bucurestenilor. Continuarea

1,197 cititori

Knock-Out Game de Romania

Strada pe care locuiesc eu, desi se afla in buricul targului, este plina ochi de tigani. Mda, imi pare rau, dar dezavuez formula de adresare „cetateni de etnie roma”. Nu fratilor, sunt tigani ca toti tiganii, colorati, guralivi, perversi, hoti, lenesi si toate celelate adjective care pot fi asociate cand pomenesti de aceasta rasa deosebita. Dupa ce am citit articolul asta, ma gandeam cu groaza cum ar fi sa inceapa damblaua jocului asta si pe la mine pe aici. Nu de alta dar acum cativa ani cand toata lumea putea sa calareasca un scuter, pentru ca nu trebuia niciun fel de permis, la mine sub ferestre era un adevarat circuit de motocros. De dimineata, pana dimineata, traiam in urlet de motoare ambalate si pit-stop-uri. De la cele mai nenorocite gioarse, pana la cate un Vespa aproape nou (astea cred ca erau sutite), alergau ca urmarite de draci, prin linistea si somnul meu, care se dusesera dracului. Nu a fost nimeni mai fericit ca mine cand a „trecut” legea care spune ca ai nevoie de permis si pentru scuter. La revedereeeeeeee San Marino motogp, bine te-ai intors linistea mea. Continuarea