3,685 cititori

Copilăria noastră e cea mai tare

Text scris de Elena

Nu știu cum a fost la voi, dar se pare că la mine o parte din comportamentul meu de adult se datoarează terorii pe care am trăit-o în copilărie. Da, da, teroare. Cum altfel să-i spun activitații preferate a fratelui meu, aceea de a mă închide în frigiderul Fram? Pentru cei mai tineri de pe aici, Fram nu este Ursul Polar ci un frigider care avea ca sistem de închidere, din exterior, o clanță. Hei, clanță de ușă, da? Din interior nu aveai cum să ieși. Decât leșinat sau mort. Cum dădea putin frigul cum începeam să tremur. De frică, nu de frig! Ai mei nu foloseau niciodată frigiderul iarna. Mâncarea se ținea pe balcon. Că doar de ce era iarna? Răspuns corect: ca să faci economie la curent. Continuarea

4,085 cititori

Poveste de Crăciun

Mi-am amintit o chestie de sezon şi ziceam să v-o povestesc, deşi nu cred că stă lumea pe interneţi azi decât ca să caute farmacii non-stop care vând colebil la kilogram.

Pe vremea “ailaltă” nu se găseau bomboane de pom. Dacă totuşi aveai norocul porcesc să cumperi aşa ceva de pe undeva, ultimul lucru pe care l-ai fi făcut ar fi fost să le mânânci. Nu, frate, le atârnai frumuşel în brad şi în ianuarie, când îl aruncai, le strângeai cu grija, le puneai la păstrare şi anul următor le foloseai din nou. Continuarea

82,945 cititori

Părinţii tâmpiţi îşi cresc copiii “normal”?

Eram tot la Mega Image și în spatele meu o tipă vorbea tare la telefon. Iar când zic “tare” vă rog să vă imaginați că pe o rază de cinșpe metri doar un deficient hipoacuzic n-ar fi putut urmari convorbirea. Sau cineva care avea dopuri de cauciuc adânc vârâte în urechi. Dar pentru a doua variantă nu bag mâna în foc, pen’că avea o voce puternică. Continuarea

4,511 cititori

Gogoșile cu ciocolată, adevărata piedică pentru o lume mai bună

Ieri dimineață, încă din metrou, m-a luat așa un fel de sfârșeală. Era de la foame. Mi-am zis că dacă nu-mi iau un covrig din ăla cu cârnat în el, nu mai apuc ziua de mâine. Așa că m-am dus să execut unul. Coadă, frate, ca la balamuc. Cum, bă, ditamai rândul la covrigi? Nțțț, nici corporatiștii din Pipera nu mai sunt ce erau odată.

În fața mea, era un grup trei dudui, care făceau și ele aprovizionarea cu făinoase d-astea coapte. Și și-au luat, frate, nu s-au jucat. Când au terminat de comandat, fiecare dintre dive avea în mână o pungă bine burdușită cu covrigi, merdenele, gogoși simple, gogoși cu ciocolată, langoși cu gem, plăcinte și ce căcat mai luaseră ele acolo. Când am văzut cantitatea de “provizii” pe care o strânseseră fetele, m-am temut că s-a anunțat începerea vreunui război și eu nu am aflat încă. O secundă m-am speriat că deja e Putin la graniță, cu tancurile. După care m-am uitat un pic mai cu atenție la ele.

Continuarea

1,948 cititori

O fi pacat?

Acum ceva vreme, unul dintre colegii mei, F., s-a hotarat sa tina post. Dar nu asa, ca amatorii si pacatosii de rand. Nuuuu, omul voia treaba serioasa. Patruzeci de zile scrie la cartea sfanta? Pai atat s-a bagat si el sa posteasca.

Bai fratilor, si a inceput chinul. Ca tipul e pofticios si mancau. Mai rau de atat, cand stia ca nu are voie, mai rau ii venea sa bea, manance si… alte activitati. Eu mai haleam cate o ciocolata, clefaind in urechea lui sau ingurgitam un profiterol, scotand sunete de incantare. Ma injura si pleca. Taras, grapis s-a scurs tot postul. Intrasem in saptamana mare. Deja mai avea doar la un colt si incepea potolul. Foarte bine, ca deja ajunsese sa viseze noaptea drob sau cozonaci si si-ar fi taiat o mana pentru o friptura de porceanu. Continuarea