10,250 cititori

Cum poți să slăbești zece kilograme în cinci săptămâni, fără să faci foamea!

După cum vă ziceam vineri, nu numai că am reușit să reintru în cămașa buclucașă, dar mi-a rămas și mare cârpa naibii. So, dacă n-am avut de lucru, mi-am pus mintea cu ea și s-au topit zece kilograme în cinci săptămâni. Dar partea cea mai mișto este că n-am mai făcut foamea aia cruntă care te face să te urci pe pereți și să dai naibii orice dietă. Cum s-a întâmplat asta? Hai că vă povestesc imediat.

Eram de aproape trei săptămâni pe regim exlcusiv de frunze salată, la care mai adăugam din când în când câte o banană sau un “Făgăraș”, ca să simt că nu nu mă scurg pe asfalt. Dar deja mă lua cu sfârșeală numai când simțeam verde sau legume în fața ochilor. Serios, dacă vrei să mă vezi c-o iau la sănătoasa, foșnește-mi niște salată iceberg lângă ureche sau fă-te că vrei să cureți un morcov. Am zbughit-o instant de lângă tine.

Continuarea

60,053 cititori

Jurnalul unei tipe care suferă de glandă

Ora 4.00 dimineața.

Am avut un coșmar înfiorător. Se făcea că mă blestemase cineva și tot ce atingeam cu mâna sau cu buzele se transforma în rucola, morcovi și bucățele mici de păstârnac. M-am trezit din somn, leoarcă de transpirație, exact când încercam să mănânc niște ceafă de porc folosind doar limba și nu reușeam de nicio culoare. Singurul lucru pe care izbuteam să-l înghit în vis era o sărăcie de iaurt degresat. Și pe ăla cu paiul. Doamne, ce spaimă m-a luat! Când am deschis ochii și am realizat că a fost doar un coșmar, am mulțumit celui de sus și am dat o fugă la frigider să iau o felie de tort. Zahărul mă ajută să mă liniștesc. Deși mie nu-mi place foarte mult să mănânc dulciuri, sunt nevoită să am mereu în casă prăjituri, înghețată, bomboane cu ciocolată, trufe, caramele, tort și plăcintă de mere, exact pentru situații de genul ăsta. Ah, și zahăr cubic, dacă e să fie treaba gravă de tot îmi trebuie doză de șoc. Continuarea

2,437 cititori

Gourmet

Cu ceva vreme in urma, inainte de „criza”, in firma noastra exista un obicei. Bun, zic eu. O data la doua-trei saptamani, Vinerea dupa program, se iesea la masa. In grup. Sa mai socializam, sa mai ne cunoastem, ca sa zic asa. Mai bei o bere, mai mananci o aluna, parca se leaga altfel discutiile. Uneori ne strangeam multi, alteori cativa, dar era o treaba buna. Oamenii se apropie cand interactioneaza si in afara mediului de la munca. Mai afli cate ceva despre ei, le mai spui despre tine. Se incheaga o echipa. Pai credeti ca antrenorii de la fotbal degeaba insista pe iesirile in grup? Nici pomeneala, stiu ei ce stiu. Continuarea