35,322 cititori

Nea Stelică, zugravul

Să vă povestesc. Am un prieten care tocmai își mută sediul firmei pe care o păstorește. A căutat omul spațiu pentru sediul nou, a găsit, l-a plătit, l-a luat. Până aici toate au mers uns. Mai rămânea doar să-l renoveze oleacă și gata, putea să dea drumul la treabă.

Acu’, voi știți cam ce presupune să te-apuci să cauți zugravi vara. Sau iarna. Sau în orice anotimp. Mai degrabă cauți circumvoluțiuni pe creierul Olguței. Toți sunt mega-ocupați, toți au lucrări antamate până în 2025 și un pic după, ce să mai, practic șansele să găsești un meșter d-ăsta liber, fix atunci când ai nevoie, sunt mai mici decât să câștigi la 6 din 49 de trei ori la rând. Continuarea

3,178 cititori

Circuitul animalelor de casă în natură

După cum vă spuneam, am oleacă de concediu și umblu mult zilele astea, deci nu-s foarte prezent pe-aici (poate v-ați prins când ați văzut că nu prea răspund la comentarii). Azi v-a mai scris Elena câte ceva. După ce citiți poate dați și voi vreo sugestie despre cum îi găsim fetei ăsteia un prinț ca să nu mai sărute degeaba pe rât bot toți broscoii. 🙂

Până pe la vârsta de 3 ani fiu-meu nu și-a dat seama că este un copil singur la părinți. Asta probabil și pentru faptul că a dormit cu mine în pat în toată această perioadă și credea că sunt soră-sa mai mare. Habar n-am. Cert este că la ziua lui, soră-mea ne-a anunțat că va avea al doilea copil. Atunci a început teroarea pentru mine. S-a declanșat în fiu-meu o dorință nebună de a avea un frățior.

Continuarea

5,047 cititori

Răzbunarea pachetului de țigări

Text scris de Elena.

Acum vreo cinci ani, compania unde lucram a organizat un team building în Bulgaria. Plecarea era stabilita la 5:30. Dimineața. M-am trezit frumos la ora 4,00, m-am aranjat de zile mari, că auzisem io că bulgaroaicele sunt urâte în draci și că bulgarii sunt disperați să se căsătorească cu fete frumoase, mi-am făcut comandă la taxi și am coborât pregătită pentru marea aventură. Cât am așteptat să vină taxiul mi-am zis că n-ar fi rău să-mi iau țigări.

Lângă mine e o benzinărie de unde îmi cumpăr țigările în mod normal. Bine, asta se întâmplă de obicei ziua, nu la ore mici din noapte. Mă știu cu fetele de-acolo. Ne tutuim, discutam despre copii, facem schimb de rețete, chestii d-astea de femeie gospodină cum mă intitulez eu. “Dăcât” că la ora 4:30, ușa benzinăriei era bineințeles închisă. Adică încuiată. Așa că am ciocănit la geam destul de zdravăn. De mai multe ori. Continuarea

3,961 cititori

Dorința unui iubitor de câini care crește pisici

Toată viața mea am tânjit după câini. Dar abia în momentul în care am și avut unul, mi-am dat seama cât e de greu și ce responsabilitate înseamnă să-l ai în casă. Practic, nu există nicio diferență (sau unele foarte mici) între a avea câine și copil (pentru retardați: știu că există diferențe, acum mă refeream la faptul că un câine este membru al familiei cu drepturi depline care de multe ori reacționează exact ca un copil). Prin urmare, după ce Billy a plecat spre veșnicele plaiuri ale vânătorii, am decis că nu voi mai avea câine în această viață. Sau, poate, la pensie (da, știu, să înceapă glumele cu “hai că nu mai ai mult pân-atunci”).

Continuarea

13,723 cititori

Tu, femeie, când începi să trăiești?

Text scris de Elena.

Provin dintr-o familie cu tată CFR-ist și mamă casnică. Mama a muncit doar 13 ani cu carte de muncă. Are o pensie de 338 lei. În rest a făcut croitorie acasă. Am un frate mai mare și o soră mai mică. Viața ei am fost noi, copiii, și tata. Nu ne-a dat la gradiniță că făceam râie și luam păduchi. Eh, păduchi și râie am avut până la urmă, dar în școală.

Așa că, a avut tot timpul din lume să mă crească în spiritul femeii de casă și cel al căsătoriei. M-a îndoctrinat cu regulile vieții de familie. Parcă o aud: “Femeia este făcută să țină casa lună, să gătească, să calce, să cârpească chiloții și șosetele bărbatului și să facă copii.  Și nu uita: barbatul este oglinda femeii!”. Continuarea

3,576 cititori

Parentingul cu vânătăi, videoul și discoteca

Text scris (bine) de Elena.

Aveam 15 ani când tata a primit repartiție pentru un apartament într-un cartier nou. Așa că ne-am mutat la trei camere decomandat. Fiță, frate. Luasem cu brio treapta întâi la liceu și bănănăiam pe lângă bloc toată ziua. Într-o zi apare, la etajul 1 al blocului de vis-a-vis, Sorina. Se mutase împreună cu familia. Era cam cu doi ani mai mare decât mine. Dar asta nu era singura diferență. Pentru curioși, o să trec în revistă o scurtă descriere a noastră.

Sorina avea 17 ani și era frumoasă foc. Înaltă, cam 1.75m, avea părul lung și negru, foarte drept și era tunsă cu breton. Avea niște picioare atât de lungi că aproape aș fi putut să trec printre ele fără să mă aplec. Pe lângă toate astea, se îmbrăca și foarte mișto. Sora ei fugise în Germania și îi mai trimitea una, altă, haine. Și cel mai important, avea sâni. La vremea aia, sânii erau cam ca săpunul FA. Adică, o raritate. Spre deloc în cazul meu.

Continuarea

4,915 cititori

Cu chirie, fără chirie, dar să știm și noi o treabă!

Numai cine n-a căutat vreodată să închirieze sau să cumpere un apartament în vreun oraș mare al României nu știe în ce mod greoi se lucrează la ora asta cu multe dintre agențiile imobiliare. Începând de la site-uri care arată rău, unele complet necitibile de pe mobil, cu informații neactualizate și poze de slabă calitate sau neconforme cu realitatea din teren, până la proverbiala neseriozitate a agenților imobiliari, totul se mișcă așa într-un fel de inerție care pare să spună “tu ai nevoie de apartament/casă, nu noi”. Eu mai aștept și azi, după niste ani buni, să mă sune vreo trei agenți din ăștia care mi-au închis telefonul zicând: “revin eu în cinci minute”. Continuarea

96,912 cititori

De ce e recomandat să ai pisică în casă în caz de cutremur

Pe lângă multiplele foloase pe care le dau pe lângă casa omului (lapte, blană, brânză, carne, ouă), azi-noapte, în timpul cutremurului și imediat după, am avut revelația adevăratului avantaj de a avea o pisică în casă.

Nu, n-a venit să mă anunțe cu cinci minute înainte că plăcile tectonice urmează să-și facă de cap. Nici nu a început să miaune pentru că instinctul ei ancestral de animal de pradă îi spunea că urmează o dezlănțuire a naturii. În schimb, am avut motiv să mă dau jos din pat, căcat pe mine de frică, s-o caut prin toată casa, s-o găsesc dormind ca o nesimțită și s-o avertizez eu pe ea: Continuarea

28,362 cititori

De ce să nu-ți iei animal de companie!

Evident, nu mă refer la broască țestoasă, hamster sau porc de Guineea. Nu știu ce-s astea și cu ce se mănâcă, dar dacă simțiți o chemare în organism pentru așa ceva, nu mai stați pe gânduri, luați-o pe coana broască țesoasă acasă și bucurați-vă de ea (sper că știți bancul).

Continuarea

6,843 cititori

Meseriașii lu’ pește

Post scris de Duamna Vio.

Mi se pare uneori că e mai ușor să găsesc cocaină la mercerie decât un meșter bun care să repare diverse. Azi las încrâncenările deoparte și scriu despre problemele mele de duamnă muritoare și neajutorată în ale reparatului prin casă și nu numai. Hai, praduitorilor, că vine weekend-ul și sigur aveți planificată o sesiune de bormașină. Și dacă n-aveți voi, las că are vreun vecin. Zgomotul de fundal va fi asigurat și huruitul o să ajungă la voi că un tril care șoptește: “împrieteneste-te cu ăla de la 4, că la următorul cutremur o să locuiască la tine, cu casa lui cu tot”. Dar să nu divagăm prea mult. Și duomnii ăștia mânuitori de bormașină și făcători de minuni casnice sunt greu de găsit, de antamat și de adus.
Continuarea

7,048 cititori

Cât se aşteaptă până la mutatul împreună?

Cred că nu aș renunța la mersul cu metroul nici dacă mi-ar face ăștia o bandă specială în trafic, numai pentru mine, sau nici dacă m-ar lăsa să circul în regim de ambulanță smurd. No way! Doar pentru ideile de texte și tot m-aș înființa pe peron în fiecare dimineață. Ba cred că, în pană de inspirație, m-aș plimba prin subteran și dacă n-aș avea de ajuns nicăieri.

Uite, ieri dimineață am auzit o discuție pe care inițial am vrut s-o transform în status pe Facebook, dar până la urmă mi-am zis s-o scriu aici, ca să aflu de la voi cum stă treaba.
Continuarea