4,718 cititori

Răzbunarea pachetului de țigări

Text scris de Elena.

Acum vreo cinci ani, compania unde lucram a organizat un team building în Bulgaria. Plecarea era stabilita la 5:30. Dimineața. M-am trezit frumos la ora 4,00, m-am aranjat de zile mari, că auzisem io că bulgaroaicele sunt urâte în draci și că bulgarii sunt disperați să se căsătorească cu fete frumoase, mi-am făcut comandă la taxi și am coborât pregătită pentru marea aventură. Cât am așteptat să vină taxiul mi-am zis că n-ar fi rău să-mi iau țigări.

Lângă mine e o benzinărie de unde îmi cumpăr țigările în mod normal. Bine, asta se întâmplă de obicei ziua, nu la ore mici din noapte. Mă știu cu fetele de-acolo. Ne tutuim, discutam despre copii, facem schimb de rețete, chestii d-astea de femeie gospodină cum mă intitulez eu. “Dăcât” că la ora 4:30, ușa benzinăriei era bineințeles închisă. Adică încuiată. Așa că am ciocănit la geam destul de zdravăn. De mai multe ori. Continuarea

3,547 cititori

Dorința unui iubitor de câini care crește pisici

Toată viața mea am tânjit după câini. Dar abia în momentul în care am și avut unul, mi-am dat seama cât e de greu și ce responsabilitate înseamnă să-l ai în casă. Practic, nu există nicio diferență (sau unele foarte mici) între a avea câine și copil (pentru retardați: știu că există diferențe, acum mă refeream la faptul că un câine este membru al familiei cu drepturi depline care de multe ori reacționează exact ca un copil). Prin urmare, după ce Billy a plecat spre veșnicele plaiuri ale vânătorii, am decis că nu voi mai avea câine în această viață. Sau, poate, la pensie (da, știu, să înceapă glumele cu “hai că nu mai ai mult pân-atunci”).

Continuarea

11,406 cititori

Tu, femeie, când începi să trăiești?

Text scris de Elena.

Provin dintr-o familie cu tată CFR-ist și mamă casnică. Mama a muncit doar 13 ani cu carte de muncă. Are o pensie de 338 lei. În rest a făcut croitorie acasă. Am un frate mai mare și o soră mai mică. Viața ei am fost noi, copiii, și tata. Nu ne-a dat la gradiniță că făceam râie și luam păduchi. Eh, păduchi și râie am avut până la urmă, dar în școală.

Așa că, a avut tot timpul din lume să mă crească în spiritul femeii de casă și cel al căsătoriei. M-a îndoctrinat cu regulile vieții de familie. Parcă o aud: “Femeia este făcută să țină casa lună, să gătească, să calce, să cârpească chiloții și șosetele bărbatului și să facă copii.  Și nu uita: barbatul este oglinda femeii!”. Continuarea

3,157 cititori

Parentingul cu vânătăi, videoul și discoteca

Text scris (bine) de Elena.

Aveam 15 ani când tata a primit repartiție pentru un apartament într-un cartier nou. Așa că ne-am mutat la trei camere decomandat. Fiță, frate. Luasem cu brio treapta întâi la liceu și bănănăiam pe lângă bloc toată ziua. Într-o zi apare, la etajul 1 al blocului de vis-a-vis, Sorina. Se mutase împreună cu familia. Era cam cu doi ani mai mare decât mine. Dar asta nu era singura diferență. Pentru curioși, o să trec în revistă o scurtă descriere a noastră.

Sorina avea 17 ani și era frumoasă foc. Înaltă, cam 1.75m, avea părul lung și negru, foarte drept și era tunsă cu breton. Avea niște picioare atât de lungi că aproape aș fi putut să trec printre ele fără să mă aplec. Pe lângă toate astea, se îmbrăca și foarte mișto. Sora ei fugise în Germania și îi mai trimitea una, altă, haine. Și cel mai important, avea sâni. La vremea aia, sânii erau cam ca săpunul FA. Adică, o raritate. Spre deloc în cazul meu.

Continuarea

4,834 cititori

Cu chirie, fără chirie, dar să știm și noi o treabă!

Numai cine n-a căutat vreodată să închirieze sau să cumpere un apartament în vreun oraș mare al României nu știe în ce mod greoi se lucrează la ora asta cu multe dintre agențiile imobiliare. Începând de la site-uri care arată rău, unele complet necitibile de pe mobil, cu informații neactualizate și poze de slabă calitate sau neconforme cu realitatea din teren, până la proverbiala neseriozitate a agenților imobiliari, totul se mișcă așa într-un fel de inerție care pare să spună “tu ai nevoie de apartament/casă, nu noi”. Eu mai aștept și azi, după niste ani buni, să mă sune vreo trei agenți din ăștia care mi-au închis telefonul zicând: “revin eu în cinci minute”. Continuarea

93,160 cititori

De ce e recomandat să ai pisică în casă în caz de cutremur

Pe lângă multiplele foloase pe care le dau pe lângă casa omului (lapte, blană, brânză, carne, ouă), azi-noapte, în timpul cutremurului și imediat după, am avut revelația adevăratului avantaj de a avea o pisică în casă.

Nu, n-a venit să mă anunțe cu cinci minute înainte că plăcile tectonice urmează să-și facă de cap. Nici nu a început să miaune pentru că instinctul ei ancestral de animal de pradă îi spunea că urmează o dezlănțuire a naturii. În schimb, am avut motiv să mă dau jos din pat, căcat pe mine de frică, s-o caut prin toată casa, s-o găsesc dormind ca o nesimțită și s-o avertizez eu pe ea: Continuarea

23,013 cititori

De ce să nu-ți iei animal de companie!

Evident, nu mă refer la broască țestoasă, hamster sau porc de Guineea. Nu știu ce-s astea și cu ce se mănâcă, dar dacă simțiți o chemare în organism pentru așa ceva, nu mai stați pe gânduri, luați-o pe coana broască țesoasă acasă și bucurați-vă de ea (sper că știți bancul).

Continuarea

6,627 cititori

Meseriașii lu’ pește

Post scris de Duamna Vio.

Mi se pare uneori că e mai ușor să găsesc cocaină la mercerie decât un meșter bun care să repare diverse. Azi las încrâncenările deoparte și scriu despre problemele mele de duamnă muritoare și neajutorată în ale reparatului prin casă și nu numai. Hai, praduitorilor, că vine weekend-ul și sigur aveți planificată o sesiune de bormașină. Și dacă n-aveți voi, las că are vreun vecin. Zgomotul de fundal va fi asigurat și huruitul o să ajungă la voi că un tril care șoptește: “împrieteneste-te cu ăla de la 4, că la următorul cutremur o să locuiască la tine, cu casa lui cu tot”. Dar să nu divagăm prea mult. Și duomnii ăștia mânuitori de bormașină și făcători de minuni casnice sunt greu de găsit, de antamat și de adus.
Continuarea

6,679 cititori

Cât se aşteaptă până la mutatul împreună?

Cred că nu aș renunța la mersul cu metroul nici dacă mi-ar face ăștia o bandă specială în trafic, numai pentru mine, sau nici dacă m-ar lăsa să circul în regim de ambulanță smurd. No way! Doar pentru ideile de texte și tot m-aș înființa pe peron în fiecare dimineață. Ba cred că, în pană de inspirație, m-aș plimba prin subteran și dacă n-aș avea de ajuns nicăieri.

Uite, ieri dimineață am auzit o discuție pe care inițial am vrut s-o transform în status pe Facebook, dar până la urmă mi-am zis s-o scriu aici, ca să aflu de la voi cum stă treaba.
Continuarea

82,459 cititori

Părinţii tâmpiţi îşi cresc copiii “normal”?

Eram tot la Mega Image și în spatele meu o tipă vorbea tare la telefon. Iar când zic “tare” vă rog să vă imaginați că pe o rază de cinșpe metri doar un deficient hipoacuzic n-ar fi putut urmari convorbirea. Sau cineva care avea dopuri de cauciuc adânc vârâte în urechi. Dar pentru a doua variantă nu bag mâna în foc, pen’că avea o voce puternică. Continuarea

6,642 cititori

Câteodată, când ai impresia că viața e prea grea

Primești pe mail o poveste precum cea de mai jos. Și atunci ți se face rușine.

Ea este Giorgia. A descoperit recent blogul meu și, pentru că s-a regăsit în subiectul mult discutat zilele acestea, mi-a trimis ceea ce o să citiți imediat.

mihai_vasilescu_life_lemons

Am fost abandonată de mamă când eram foarte mică, nu aveam un an! Nu m-a dorit niciodată, tata a fost cel care a insistat ca eu să mă nasc, ea a încercat să scape de sarcină consumând țigări și alcool în exces. Dar nu a fost să fie, iar eu m-am născut foarte sănătoasă! Apoi nu i-a convenit că nu eram băiat.

Continuarea