4,180 cititori

Cum îți poți face copilul să citească

Nu știu dacă voi mai aveți flash-uri din copilărie, dar eu am constant. Serios, am momente când pot să-mi amintesc în cel mai mic detaliu chestii care s-au întâmplat la grădiniță sau în clasele unu-patru. Și când zic “în cel mai mic detaliu”, apăi pot să-mi amintesc cu precizie și cu ce erau încălțați cei din jur.

Uite, prima carte pe care-am citit-o în viața asta a fost “Pinocchio”. Chestie care s-a întâmplat în clasa întâi și care m-a făcut să mă cert îngrozitor cu colegul de bancă pe motiv că omul nu credea c-am putut să citesc o carte. Pe undeva, în matrice absolută, avea dreptate. Cum adică să citești o carte când noi încă nu învățasem toate literele? Well, ce nu știa el era că distinsa mea mamă n-avusese de lucru și mă învățase literele cu mult înainte să purced pe primul meu drum catre Școala Generală numărul 2. Până la urmă ne-am împăcat, dar nu m-a crezut niciodată c-am citit cartea aia. Continuarea

5,582 cititori

Voi la ce-ați plâns?

Ideea textului de azi mi-a venit de la o postare pe Facebook a Adelei, care rememora lecturile ce-au facut-o să plângă în copilărie. Ca un adevărat mascul feroce, am râs superior și mi-am zis “femeile astea, pișă ochii din orice”. După care, brusc am avut un flash care m-a lovit fix în moalele capului: “coaie, nu face pe durul, că-ți tremura cartea în mână de la suspine când și-a presimțit Winnetou moartea, în volumul cinci”. Și, da, chiar așa s-a întâmplat, când a murit căpetenia apașilor o parte din mine s-a stins odată cu el. Lucru care nu m-a împiedicat să mai citesc cartea de încă… țineți-vă bine… paisprezece ori. N-am mai bocit de fiecare dată, dar cred că trăiam cu speranța secretă că până la urma poate se leagă lucrurile altfel și nu mai pleacă spre veșnicele plaiuri ale vânătorii. Continuarea

81,380 cititori

Acesta-i viitorul, analfabet și miştocar!

Nu mai durează mult. În câțiva ani, toți aștia care mai punem mâna pe câte o carte vom fi ostracizați. În primă fază vom deveni nişte paria ai societăţii, iar mai apoi vom înfunda puşcăriile.

La început vom fi săltați din mijloacele de transport în comun. Brigăzi de tineri analfabeți vor lua pe sus, din metrou, tramvaie, autobuze şi trolee, orice iubitor de lectură. Mai apoi te vor sechestra doar pentru simpla bănuială că ai putea să citești. Cărți. Continuarea

2,246 cititori

Un Einstein cu fusta

Guest post by Ana R.

Sunt genul ala de fata ce a luat vesnic nota 8 sau 9, aproape niciodata 10. Ce-i drept, am luat o data si un 5 la Drept Financiar, in facultate. Dar ala nu se pune, pentru ca era profesorul un dulau mic si rau ce-si vopsea parul in „negru cu reflexe albastrui” si nu suporta studentele care erau, din nascare, cu doua capete mai inalte decat el.

Problema mea a fost ca am trait tot timpul printre oameni cu un IQ peste medie. Nu stiu cum naiba s-a facut de s-au adunat toti la mine in familie. Vorbesc despre genul ala de oameni ce iti fac o schema detaliata a unei centrale atomice, pe servetelul de la masa si isi depoziteaza carti pana si in frigider. Si mai erau si workoholici toti, pana in rama ochelarilor model „fund de sifon”. Continuarea

3,476 cititori

Povesti cu stirbi

Sa incepem cu chestia pe care tocmai o citeam: In speranta ca romanii se vor intoarce la lectura, ca sa nu mai fim pe ultimul loc la citit in Europa, unele edituri au facut, miercuri, cadou zeci de mii de carti. Le-au donat trecatorilor in marile orase, dar si in satele uitate de lume. Uimitor a fost insa ca oamenii s-au calcat in picioare pentru 10.000 de volume facute cadou in Piata Universitatii.

Doar la targurile de carti si in librarii putem vedea atat de multe carti noi la un loc. Dar cei care au venit sa aleaga o carte nu au dat nimic pe ea. 10.000 de volume – romane, enciclopedii sau carti pentru cei mici – au fost asezate in centrul Capitalei ca sa ajunga in casele oamenilor care adora sa citeasca sau, care, poate cu aceasta ocazie vor descoperi fascinatia lecturii.

“Reporter: Ce ai luat?  Continuarea