3,283 cititori

De ce nu e și mama la Cotroceni?

Și nu, nu mă întreb de ce nu e maică-mea Președintele României, ci la protestele pro-psd din fața palatului. Da, ați putea să-mi spuneți că stă la Vâlcea și de-aia, dar eu vă spun că n-ar fi fost printre protestatarii de la Cotroceni, nici daca locuia vis-a-vis.

Iar motivele sunt două.

Continuarea

3,621 cititori

De ce-aș accepta să-mi lucreze oamenii și la concurență?

Am citit acum câteva zile un text la Bunescu despre cum se „strică” ușor-ușor, dar sigur, Uber și Taxify. Prima parte a articolului mă lasă rece pentru că până la urmă șoferii nesimțiți se vor auto-exclude și de la Uber și de la Taxify. Problema care se pune cu adevărat este cea de la P.S.. Adică asta:

PS: Un șofer partener, care utiliza ambele aplicații, mi-a spus că el nu acceptă curse sub tariful dinamic de 2.0x, și că așa fac mulți, iar dacă le intră o comandă, sună și spun că nu mai pot ajunge, că s-a stricat mașina, că i-a oprit poliția, că *insert motiv*. Ok, sunt bani puțini pe km dacă nu e tarific dinamic… dar știai de la început în ce te bagi și cât poți câștiga, altfel nu ești decât o copie a unui doctor care îți cere șpagă ca să te opereze! Ah, nu-ți place comparația? Fii corect și hai să ne respectăm, în aplicația mea!

Continuarea

3,295 cititori

Revelionul pe străzi? Desigur, dar nu în București!

Pe sistemul “sunt un bucureștean mândru de orașul meu” și dacă tot am rămas pe plaiurile lui Bucur în noaptea dintre ani, mi-am zis că n-o fi foc dacă fac și eu Revelionul pe străzi. Așa că miezul nopții m-a prins în Piața George Enescu unde onor Primăria Capitalei a organizat mare tămbălău. A fost frumos și inedit, atât de frumos că mi-am jurat să fie prima și ultima oară când execut așa ceva. Recunosc, a fost și greșeala mea. Nu mai călcasem niciodată pe la vreun concert d-ăsta moca și aveam așteptările setate aiurea. Idiot. Continuarea

5,061 cititori

Pentru romanticii și visătorii care abia așteaptă să ningă

Alaltăieri a nins. Din fericire, a fost mai mult lapoviță și n-a apucat să se depună. Dar asta nu i-a împiedicat de trei sferturi dintre hipsterii capitalei să se bucure din rărunchi că “în sfârșit ninge”. Și să mor eu dacă înțeleg care e motivul acestei fericiri de natură meteorologică. Prietene, mai ai doișpe ani? Ce naiba e frumos când ninge între betoanele astea? A, da, poate doar că nu se mai văd rahații de câine de pe trotuare și peturile de bere aruncate peste tot. În rest, nu văd pentru ce s-ar bucura cineva că ninge într-un oraș precum Bucureștiul cel de toate zilele.

Iar dacă e să fim complet obiectivi, aici până și copiii se bucură că ninge în virtutea inerției. Că de dat cu sania, canci, de bătut cu zăpada afară în față blocului, oha. Ați văzut voi copii ieșiți la “construit cazemate” în orașul asta trist? Niciodată! Cea mai mare aventură pe care și-o pot permite este să-și înhame părinții la vreo sanie și să-i tragă săracii oameni pe alei, prin parcuri sau printre blocuri. Și cam atât. Continuarea

3,738 cititori

Atenție, cad frunzele!

Pentru că sunt un tip deosebit de romantic, din când în când mă plimb prin parcurile Bucureștiului ca să admir cum cresc florile și să ascult cum îmi trece vântul prin păr în timp ce pașii mă poartă, cu picioarele goale, prin iarba plină de brumă și amintiri ale trecutei veri. Apoi mă sprijin de tulpina câte unui copac și-i șoptesc să-mi acopere inima cu ceva. Mbine, de cele mai multe ori sfârșesc scos cu forța de paznici sau gardieni publici, da’ asta nu mai contează. Continuarea

3,851 cititori

Unsprezece consecințe după ce Bucureștiul a rămas fără apă caldă

– Pentru o zi Tokyo va fi detronată din poziția de capitală ai cărei locuitori au cele mai mici penisuri din lume. Dacă incidentul ar fi survenit iarna, în capitala României și-ar fi făcut apariția primele penisuri-vagin;

– Tot Bucureștiul va mirosi puternic a brânză și pește;

– Toți administratorii de blocuri își vor schimba Loganurile vechi, cu altele noi, după ce vor umfla corespunzător facturile la întreținere, cu valoarea triplată a apei calde neconsumate, după principiul “nimic nu se pierde, totul se transformă”;

Continuarea

10,344 cititori

Acum e clar că sunt un țăran: mi-a plăcut și Sia. Mult!

Nu știu să fac desosebirea între “înalte”, “acute” și “vocea de cap”. Nu am ureche muzicală și, evident, nici voce. Sunt, așa, ca un fel de om. Și omul ăsta vă spune că nu i-a mai plăcut niciun concert, niciodată, cum i-a placut ce-a cântat fata asta, Sia, ieri seară, în centrul Bucureștiului. Nu am crezut că o voce live poate să sune mai bine decât prelucrările înregistrate. Acum cred.

M-a întrebat lumea dacă a fost mai mișto ca la Rihanna. Am ridicat din umeri pentru că nu am cum să răspund la asta. A fost altceva. De Rihanna m-am bucurat, dar la Sia am simțit că vreau să încremenească timpul în loc.

Continuarea

3,993 cititori

Sâmbătă m-am întâlnit cu Nicușor Dan

Și mi-a plăcut că eram doar doi bloggeri la întâlnire. Deci am avut timp berechet și posibilitatea să întreb lucruri exact ca și cum am fi stat la o bere. Dacă mă gândesc bine, cred c-am fi putut sa radem vreo două beri, doar că prea era prânzul mare.

Iar acum, pentru că eu sunt o putoare care n-a putut să care o agendă și-un pix, am să iau cu copy/paste de la Cismaru subiectele care s-au discutat, să vi le arăt și vouă, poate vă interesează: Continuarea

4,388 cititori

Cosmopoliţii din deal

Două scurte pentru azi.

Prima. Am fost săptămâna trecută la o conferinţă despre Social Media unde a fost invitat şi Tudor Giurgiu. Omul a povestit o chestie foarte tare, la care am râs cu zgomot. Voiam să v-o zic şi vouă, că nu-mi place să mă hlizesc singur.

Acum ceva vreme căuta un loc pentru filmări şi-i trebuia ceva special, ceva care care să reuşească să redea atmosfera unui sat din Polonia celui de-al doilea război mondial. S-a chinuit o vreme până să-l găsească, dar până la urmă a reuşit. Mă rog, după părerea mea putea să folosească şi cadre luate în comunele din jurul Bucureştiului, dar cred că s-a temut să nu apară în imagini bemveurile ursuleţ cu numere de Bulgaria.

Continuarea

4,902 cititori

Cel mai mişto revelion din viaţa mea

Nu, n-a fost ăsta care tocmai s-a dus. Şi nici vreun altul din epoca recentă, deşi de-a lungul vieţii am participat la unele care s-au lăsat cu chestii despre care n-aş putea sa povestesc în public. Nu, frate, cel mai mişto revelion din viaţa mea s-a petrecut pe când aveam 11-12 ani. Vă povestesc acuş şi o să-mi daţi dreptate.

Venisem la Bucureşti, cu ai mei, care se întâlneau cu nişte prieteni de aici, pentru golăneala de sfârşit de an. Treaba e că adulţii făceau petrecerea la nu ştiu ce restaurant, aşa că m-au plasat acasă la unul dintre ei, împreună cu cei doi copii ai gazdei. Unul de aceeaşi vârstă cu mine şi celălat mai mare, care trebuia să aibă grijă de noi.

Continuarea

2,863 cititori

Codul claxoanelor în Bucureşti

Ştiu că sunteţi mulţi cei care citiţi pe aici şi nu locuiţi în Bucureşti, dar măcar o dată tot aţi trecut, sau veţi trece, prin traficul infernal al minunatei noastre capitale. Moment în care v-aţi luat, sau vă veţi lua, cu mâinile de cap la auzul nesfârşitelor claxoane care răsună în toate intersecţiile şi la fiecare semafor din acest oraş calm şi liniştit. Pentru că, nu-i aşa, ce-ar fi şoferul bucureştean fără podul palmei înfipt în mijlocul volanului, indiferent de zi, oră sau conjunctură?
Continuarea