4,169 cititori

Până și oamenii deștepți pot să fie proști!

Azi voiam “să ne râdem”, dar am rămas gândindu-mă la articolul lui Tolontan de ieri și, colac peste pupăză, am mai și primit de la Ștefan (îl știți, a mai scris pe-aici) unul dintre cele mai mișto texte care au apărut vreodată pe acest blog. Citiți-l, că merită.

………………………………………………………………………………….

Mihai se întreba ieri “Cum ajung oameni, cu un nivel de inteligență peste medie, să creadă în așa ceva?”, referitor la moartea lui Gyuri Pascu și articolul lui Tolontan. Vă recomand să le citiți pe ambele. Nu pot să-i răspund și nu mă cred deținătorul adevărului absolut sau inventatorul apei calde. Pot, totuși, să vă povestesc ce-am văzut, ce-am trăit, ce-am studiat și ce-am înțeles eu din domeniul ăsta. Vă rog să aveți răbdare. Sînt un Piersic în devenire. Vorbesc mult. Continuarea

13,330 cititori

Poate n-ai știut, dar te îmbraci ca o curvă ce ești!

Da, da, tu cea care profiți de cele 40 de grade de afară ca sa pui o fustă mini pe tine sau niște pantaloni scurți, de fapt curvăsărești la greu. Și n-o spun eu, o spune Biblia.

Şi iată că i-a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată. Proverbe 7-10

Stați că n-am luat-o razna. În anul de grație 2016, tocmai am citit chestia asta absolut stupefiantă: Continuarea

20,259 cititori

Subiecte despre care nu poți să vorbești pe net

Sau poți, doar dacă ai stomacul suficient de tare ca să înghiți valul de înjuraturi și ură care va urma.

Am zis să vă strâng la un loc toate subiectele despre care, în orice fel ai scrie, invariabil urmează un munte de imprecații și o declanșare de energii capabilă să pună în mișcare portavionul amiral al flotei NATO. Am să fac și o lejeră analiză a modurilor în care diferă în functie de subiectul abordat. Pentru că, naivi fiind, ați putea trăi cu impresia că sunt aceleași tipuri de înjurături. Well, nicidecum.

Continuarea

38,093 cititori

Portretul “credinciosului” român

“Credinciosul” român este acea persoană care pe tot parcursul anului nu are nicio problemă să mintă, să înșele, să înjure, să se scarpine în fund, să-și bage pula și să-l doară în cur de toți ceilalți din jur. Activități întrerupte doar de cele trei cruci largi pe care și le face atunci când trece pe lângă o biserică, gest adeseori însoțit de cuvintele magice, menite să-l ducă spre porțile raiului: Doamne ajută!

“Credinciosul” român nu a citit și nu va citi vreodată în această viață Biblia. Tot el, vreme de 365 de zile (366, în anii bisecți), nu calcă nici picat cu ceră prin vreo biserică, pentru că nu are timp “de prostii din astea”.
Continuarea

19,408 cititori

Cum să strici o nuntă?

Mă uitam duminica trecută la un film şi brusc m-a pocnit revelaţia. Ăia doi de pe ecran se iubeau, dar ea, ce soartă nemiloasă, trebuia să se mărite cu altul. Însă vine el, inimă neînfricată, s-o ia de lângă viitorul soţ chiar de la altar, exact în secunda în care trebuia să zică “da”. Ştiţi clişeul că doar a apărut în mii de filme. Şi mă întrebam de unde moda asta prin producţiile cinematografice? Pentru că eu unul nu am auzit în viaţa mea să se întâmple pe bune o asemenea grozăvie. Arătaţi-mi-l pe ăla care ar avea curaj să strice o nuntă. Doar un nebun, care nu ştie în ce se bagă, ar face aşa ceva.
Continuarea

6,155 cititori

Păcătoșilor, se pare că v-a sunat ceasul!

Nu știu câți dintre voi au apucat să vadă lista asta. Da’ nu-i nimic, că v-am arătat-o eu acum. Ați înțeles, da? Una sută nouăzecișitrei de păcate pentru care o să putreziți în iad, păcătoșilor. Doar voi, desigur, pentru că eu refuz să cred că are cum să existe un loc unde niște chestii cu coarne nu au altceva mai bun de făcut decât să prăjească în smoală încinsă foști locuitori ai Pământului.

Pentru că tot am dat peste ele, ia să aruncăm un ochi peste cele mai semnificative.

1. Am deznădăjduit în ajutorul şi mila lui Dumnezeu.

Ăsta cred că e unul dintre puţinele cu care sunt de acord. Dacă stai la mila lui dumnezeu, ar trebui să plăteşti cumva pentru asta. Să te bage în pucioasă încinsă pare deja o pedeapsă prea uşoară.

Continuarea

9,751 cititori

Biserica propăvăduieşte incestul?

Mă scuzaţi, aveţi un moment să vorbim despre domnul dumnezeul nostru?

Recunosc, sunt un ingnorant în ceea ce priveşte biserica. Nu am citit biblia şi nici nu-mi doresc. Am avut pe vremuri o singură încercare, dar n-am reuşit să parcurg mai mult de două pagini. Zău, era aşa de întortocheat scrisă, iar pe mine mă aştepta pe noptieră “Al cincelea as” de Ojog-Braşoveanu, că n-am mai insistat. Voi ce-aţi fi ales în locul meu? Exact.

Problema mea este că sunt atât de ignorant în acest domeniu încât habar nu am de nimic. Cu greu aş putea spune cine au fost Maria Magdalena sau Iisus. În rest sunt total depăşit de subiect. De-aia voiam să vă explic cum stau lucrurile la mine în cap şi să văd dacă este cineva pe aici capabil să mă lămurească.

Aşadar, Adam şi Eva au fost primii oameni de pe Pământ. P-asta am prins-o, măcar povestea cu coasta a reuşit să ajungă până la urechile mele. Eu ştiam că ăştia au avut doi copii, Cain şi Abel, care s-au mai şi luat la omor unul pe celălat. Mă rog, detalii. Cu stupoare am aflat că ar mai fi existat şi un al treilea, pe numele lui Set (sau Seth, depinde unde citeşti). Aia e,  să fie la ei acolo.

Dar de aici se complică lucrurile îngrozitor şi pentru mintea e deja prea mult. Pentru că n-am reuşit să înţeleg cum au populat ăştia Pământul. O variantă ar fi că Adam şi Eva ar fi trăit cu sutele de ani şi au mai avut mulţi copii care s-au împerecheat între ei? Hopa, păi cum se numeşte asta? Nu cumva incest?

Alta ar fi că Seth ăla a luat-o la picior din casa părintească, nu mai suporta să vadă ce curvăsăraie era pe acolo probabil, şi a găsit mai la Nord un trib cu femei. Alooo, păi stai aşa, ce trib, ce femei? Păi nu fuseseră Adam şi Eva strămoşii primordiali, primii doi oameni de pe Pământ? De unde au mai apărut triburile astea pline de domnişoare disponibile?

Vedeţi? Am un haos în cap. E cineva pe aici capabil să-mi explice şi mie? Dar ceva cât de cât logic, nu aberaţia pe care am citit-o ieri, când încercam să mă documentez, că biblia e de fapt o metaforă, nu trebuie luată ad literam. Nu de alta, dar metaforă-nemetaforă, dacă nu-mi spune cineva cum stau lucrurile o să consider că au ars-o incestuos şi se mai şi laudă cu asta. Ori că au minţit. Ceea ce, desigur, n-ar fi vreo noutate.

Deci? Cineva care să ştie?

mihai_vasilescu_cain_abel

3,293 cititori

În căutarea lu’ “tata”

Sunt aşa de rupt de toate porcăriile cu religie and stuff, încât atunci când văd câte o chestie precum cea de mai jos, nu pot să nu mă întreb: “no shit, treaba asta e pe bune?”.

Iar ce mă surprinde cu adevărat este faptul că acolo sunt nişte oameni tineri, în special femei, care au acces la multă informaţie. Cum, cum e posibil să ajungi aproape în stare de transă, vorbind cu un prieten imaginar? Ca să nu mai zic de faptul că multe dintre tipele alea sunt frumoase, bune, f*tabile şi ar putea să-şi petreacă timpul liber într-un mod olecuţă mai judicios. Continuarea

6,640 cititori

Vreau să fiu excomunicat!

Azi! Aici! Acum!

Refuz să mai fac parte, chiar și numai teoretic, la nivel de recensământ, dintr-o formațiune anacronică, lacomă și perfidă precum Biserica Ortodoxă Română. Să-mi zică ce am de făcut și mă prezint eu unde e nevoie, doar să mă excomunice dracului odată! Mă duc eu la ei, fac tot ce este nevoie, îmi țin singur slujba de afurisenie dacă trebuie (sau cum s-o numi), numai să fiu sigur că am fost excomunicat și nu mai am voie să am de-a face cu “sfânta biserică”.

Serios? Așa de simplu era să nu mai văd popi burtoși în fața ochilor și să nu mai intru în lăcașurile pline de miros fetid, care poartă numele de “biserici”? Atât aveam de făcut ca să scap pe veci de “venitul cu boboteaza”, “taxa de îngropăciune” și de toate mizeriile celelalte? Un simplu gest și n-o să mai cotizez niciodată la ridicarea nivelului de trai al trimișilor ălui de sus pe pământ?

Frate, n-am știut și mă căiesc. Dacă eram în temă cu subiectul ăsta, aș fi făcut tot ce trebuie ca să mă excomunice încă din adolescență.

Continuarea

2,981 cititori

Hristos este în control

Nu reuşesc să-mi dau seama dacă chestia asta este pe bune sau nu. Dar dacă este, în locul B.O.R.-ului mi-o făceam imn şi ar fi răsunat la intrarea în fiecare biserică.

Nea Jiji, eşti pe recepţie, bre? Uite aici piesă, nu leşinătura aia de “cu noi e dumnezeu” pe care o cântai matale în Maybach.

8,048 cititori

Duhul sfânt şi colebilul

De paşte am fost la Vâlcea. Băi, fraţilor, am facut o greşeală uriaşă, de începător: am plecat nemâncat la drum, doar cu o cafea baută în fugă. Când am ajuns, mi-era o foame de aş fi balotat şi pietre de râu. Prin urmare am băgat în mine de parcă venea sfărşitul lumii şi era ultima masă. Vă jur că dacă făceai linişte se auzea grăsimea cum se depune straturi, straturi.

Şi asta a fost doar la prânz. Seara, după o vizită la un prieten care stă la casă în afara oraşului, m-a luat foamea din nou. Ştii cum e, aerul curat face poftă de mâncare, nu? Şi avea ăsta un aer curat la el în curte, ozon nu altceva, de am rupt din nou masa în două.

Drept urmare, cu vreo juma’ de oră înainte de miezul nopţii am simţit cum începe să se pogoare duhu’ sfânt asupra mea. Serios, vă zic. Dar cred că a ratat aterizarea, că fraieru’ mi s-a oprit direct în vezica biliară. Băbaiatule şi atunci am perceput cu adevărat forţa nevăzută a credinţei. M-a luat o greaţă de zile mari, nu mai trăisem aşa ceva de pe vremea când puteam să mănânc un porc întreg la o masă. Continuarea