6,855 cititori

Biserica trebuie să dispară sau să moară!

Papa Francisc a făcut zilele trecute o declarație în care a debitat un fel de metaforă prin care compara biblia cu telefonul mobil. Mai precis, zicea că oamenii ar trebui să apeleze la „cartea sfântă” cel puțin la fel de des pe cât utilizează telefoanele mobile. Nefericită metaforă. N-a făcut decât să scoată în evidență cât de învechită și anacronică este șarlatania asta care poartă numele de „biserică”.

Continuarea

5,257 cititori

Până și oamenii deștepți pot să fie proști!

Azi voiam “să ne râdem”, dar am rămas gândindu-mă la articolul lui Tolontan de ieri și, colac peste pupăză, am mai și primit de la Ștefan (îl știți, a mai scris pe-aici) unul dintre cele mai mișto texte care au apărut vreodată pe acest blog. Citiți-l, că merită.

………………………………………………………………………………….

Mihai se întreba ieri “Cum ajung oameni, cu un nivel de inteligență peste medie, să creadă în așa ceva?”, referitor la moartea lui Gyuri Pascu și articolul lui Tolontan. Vă recomand să le citiți pe ambele. Nu pot să-i răspund și nu mă cred deținătorul adevărului absolut sau inventatorul apei calde. Pot, totuși, să vă povestesc ce-am văzut, ce-am trăit, ce-am studiat și ce-am înțeles eu din domeniul ăsta. Vă rog să aveți răbdare. Sînt un Piersic în devenire. Vorbesc mult. Continuarea

57,754 cititori

Portretul “credinciosului” român

“Credinciosul” român este acea persoană care pe tot parcursul anului nu are nicio problemă să mintă, să înșele, să înjure, să se scarpine în fund, să-și bage pula și să-l doară în cur de toți ceilalți din jur. Activități întrerupte doar de cele trei cruci largi pe care și le face atunci când trece pe lângă o biserică, gest adeseori însoțit de cuvintele magice menite să-l ducă spre porțile raiului: Doamne ajută!

“Credinciosul” român nu a citit și nu va citi vreodată în această viață Biblia. Tot el, vreme de 365 de zile pe an (366, în cei bisecți), nu calcă nici picat cu ceară prin vreo biserică pentru că nu are timp “de prostii din astea”.
Continuarea

453 cititori

Chestie de nuanta

Un tinar preot si un calugar mai in varsta se plimbau prin gradina manastirii, citind si comentand impreuna diferite pasaje din Biblie. La un moment dat au simtit nevoia unei tigari, dar nestiind daca incalca vreo regula fumand in timpul studiului, s-au hotarit sa ceara, dupa masa, permisiunea parintelui staret.
Cand s-au intilnit a doua zi, calugarul fuma linistit, spre nedumerirea preotului cel tanar:
– Frate, mie staretul mi-a interzis sa fumez, tie cum de ti-a permis?
– Nu stiu! Tu ce i-ai spus?
– I-am cerut sa-mi dea voie sa fumez in timp ce citesc Biblia.
– Vezi, aici ai gresit. Eu i-am cerut sa-mi dea voie sa citesc Biblia in timp ce fumez.

 

mihai_vasilescu_preot_facebooksursa foto