48,334 cititori

Ce nu înțeleg io la nunți

Trăiam cu impresia ca doar bărbații se chinuie groaznic la nunți, în timp ce femeile se bucură de eveniment de parcă toate ar fi mirese. Uite că mă contrazice Miss Alina care are niscaiva impresii proaspete de la o nuntă.

………………………………………………………………………..

Am fost în weekend la nuntă. După săptămani de blocat în rochii prin cabine de probă și de comandat-primit-sterpezit-trimis-înapoi rochii de pe net, până la urmă m-am imbrăcat într-o rochie din… șifonier. Zeul Rochiilor Lungi de Seară s-a milostivit de mine și mi-a arătat o rochie uitată în fundul șifonierului, cu eticheta pe ea. (Notă pentru soț: am nevoie de un șifonier mai mare, ca să nu se mai ascundă hainele de mine) Continuarea

5,712 cititori

Vă rugăm, călcați iarba!

Eram la un moment dat prin capitala Perfidului Albion și m-am hotărât să-mi hodinesc nițel oasele. Și cum ăia au parcuri la fiecare colț de stradă (cu iarbă verde, nu cu dezvoltări imobiliare) mi-am zis că ar fi o idee extraordinară să mă prăbușesc un pic pe gazon. Două postări pe Facebook mai târziu, văd un nene policeman că se îndrepta vertiginos spre mine. Hait, îmi zic, sa vezi câta amenda îmi iau acu’ pentru sacrilegiul de a călca iarba în picioare (și pe vremea aia lira era liră, nu brexitliră). Continuarea

3,943 cititori

Cum e cu masa de prânz pe fugă

Dacă există cineva pe aici, care nu mănâncă pe tastatură, are anticipat toată considerația mea si multe felicitări. Pentru restul, vreau să zic nește chestii mai jos.

Mi-e lene, frate, mi-e lene de mor să-mi ridic fundul de pe scaun și să mă duc să mănânc prin diverse locuri a căror menire ar fi exact asta, să hrănească oamenii la prânz. Da’ pentru că nici nu vreau să recunosc că mă sufocă procrastinarea, mi-am găsit scuza ideală ca să rămân proțăpit în fața monitorului și să mănânc te miri ce, pe tastatură. Și anume, dacă exact în alea patruj’ de minute în care lipsesc io dă pă net se întâmplă ceva și eu n-am fost de față, ha? Dacă exact când eu, lipsit de orice discernământ, mă duc la masă, are loc prima întâlnire de gradul trei între o gașcă de marțieni pontoși și garzile de corp ale lui Obama? Sau dacă vine al cinșpelea sfârșit al lumii și eu sunt cu lingura băgată în ciorbă pe undeva? Ziceți voi că n-am dreptate. Continuarea

7,625 cititori

Se pare că nici femeile nu înțeleg pe deplin bărbații

În urma textului de ieri, am primit pe email trei drepturi la replică, bașca un articol de răspuns pe un alt blog. Vi l-am pus mai jos pe cel al Irinei, deși aș fi vrut să le citiți pe toate. Da’ aseară am ajuns cam târziu acasă și într-o stare destul de euforică, așa că n-am mai avut cum să fac mare lucru. Abia reușeam să-mi țin capul nemișcat pe tastatură. 

……………………………………………………………………………………………

Deși ar dura cel puțin un an explicațiile pe tema comorilor ascunse din geanta unei fete și importanța vitală a unui desfăcător de sticle găsit între resturile de  biscuiți, bateria externă, căștile de la telefon, patru agende, cinci pixuri albastre plus încă trei de culori diferite, haine de schimb (inclusiv pentru situații de expediții montane neașteptate) și un pinguin de pluș, mă abțin de la alte comentarii pe aceestă temă. Deși mă uit de mică la fotbal și, culmea, chiar îmi place, tot n-am să înțeleg vreodată unde trebuie să fiu atentă la reluări ca să văd dacă a fost offside sau dacă aplicarea unui crampon în tibie înseamnă sau nu tackling. Înțeleg, în schimb, partea cu căldura de pe teren și cu datul jos tricourilor. Da’ de ce și le mai schimbă între ei? E un fel de ritual testosteronic ascuns muritoarelor de rând? Continuarea

4,391 cititori

Bădăranus maximus romanus

Așa cum vă spuneam ieri, azi aveți cel de-al doilea guest post. Și în acest caz autoarea a preferat să rămână anonimă (pentru voi, eu cam știu cine este) și s-a semnat simplu: A.

…………………………………………………………………………………………………………………………..

Am 33 de ani, sunt inteligentă, educata, arăt bine și sunt singură. Pentru că orice aș face, oriunde m-aș duce pe plaiurile miortice și de oricâte ori m-aș da peste cap, dau de El: Bădăranus maximus romanus.

E el, tatăl natural pe care nu-l cunosc, care și-a uitat complet copiii din prima căsătorie… Cel care nu mi-a spus vreodată “la mulți ani” sau orice altceva. Cel a cărui prezența a fost semnalată în viața mea doar printr-un mandat poștal lunar, cu o pensie alimentară de tot râsul.

Continuarea

2,309 cititori

Dorm încă

Din motive independente de voinţa mea, care toată ziua de ieri m-au ţinut departe de un calculator, azi nu prea o să aveţi ce citi pe aici. Da, băbăiatule, ieri a fost Webstock-ul, care a continuat cu un party unde ne-au forţat să bem bere. Serios, eu n-am vrut, dar tot venea un băiat cu nişte halbe şi mă forţa să le consum. A fost îngrozitor, nu vă doresc să trăiţi aşa ceva. Şi când în sfârşit am reuşit să scap din acel prizionierat traumatizant, afară aproape se luminase de ziuă. Mă rog, nici nu vreau să-mi mai aduc aminte, sunt încă marcat. Continuarea

3,351 cititori

Teorema lui Haineken

Zilele trecute stăteam de vorbă la telefon cu prietenul care are cheile de rezervă dă la blog. Mai puneam ţara la cale. În sensul că eu îl stresam cu ce aş mai vrea să fac p-aici iar el nu ştia cum să scape mai repede de mine.

Ca să-mi închidă gura, omu’ tuşeşte strategic de câteva ori. După care mi-o serveşte, îmi zice că el se simte cam rău, bănuiește că a răcit. Credea că mă apucă mila şi vorbim cu altă ocazie. Ţi-ai găsit, nu mă cunoaşte. L-am lăsat moale cu blogul şi m-am apucat să-l iau la rost cum de a răcit. Păi ce, el crede că eu îmi permit să fie el bolnav doua-trei zile? Continuarea

2,640 cititori

Un six-pack numit dorință

Am citit comunicatul celor de la Ursus și apoi explicația lui Mariciu despre cât de inteligent își joacă cei de acolo cartea agitației post concert Robbie Williams. Sunt sută la sută de acord cu ce zice zăpăcitul. Cred că-l duce capul sau ceva.

Dar mă gândeam că poate le mai dau o idee oamenilor ăștia care produc bere și susțin că vor să-și spele imaginea. Băieți, nu vreți să-l contraziceți pe Mariciu? Nu de alta, dar ar fi foarte simplu. Ia fiți atenți aici.

În loc să expediați voi berea, printr-un procedeu care îmi scapă, nu ar fi mai bine să le trimiteți celor care vă scriu, un cod, un voucher, un ceva? Le dați pe mail sau sms și ei, pe baza codului unic, merg să-și ridice singuri bax-ul de Ursus de la magazine care vă sunt partenere.

Hai că nu e greu și o să pară că chiar vă pasă. Mai mult de atât, o să crească exponențial numărul celor care vă vor scrie, implicit baza de date cu adrese de email pentru viitoarele campanii.

În plus, vă dau eu în scris că nu sărăciți.

mihai_vasilescu_ursus

 

sursa foto

15,453 cititori

Cum mi-am petrecut concertul lui Robbie Williams la coadă la băuturi!

Mă rog, corect este “cum aş fi putut să mi-l petrec”, pentru că am refuzat să mai stau a doua oară 50 de minute la coadă. Efectiv nu aveai cum să cumperi ceva de băut (apă, cola, bere, orice) fără să pierzi măcar o oră. Iar concertul avea două cu totul.

Nu ştiu cine s-a ocupat de organizarea standurilor unde se vindeau băuturi şi nici nu mă interesează, dar vreau să le transmit vreo două chestii. Continuarea

4,707 cititori

1 Mai

Nu știu cum e la voi, dar mie ziua de 1 Mai îmi place cel mai mult dintre toate pe care le sărbătoresc românii. Și nu de azi, de ieri. Dintodeauna mi s-a părut cea mai tare. Mai șmecheră și ca Revelionul. Mă oftic mai tare când pică 1 Mai muncitoresc în weekend, decât atunci când se întâmplă să fie 31 decembrie la sfârșit de săptămână.

Stăteam să mă întreb, oare de ce? Pentru că avem sărbători considerate mai mari sau mai importante și cu mai multe zile libere, care teoretic sunt mai mișto. Păi paștele și craciunul ar trebui să-i dea clasă, nu? Teoretic, da. Practic, tot prima zi a lui Mai mi se pare mai cool. Continuarea