4,477 cititori

Animatoarea dornică de sex și genunchiul blestemat

Mai avem azi o povestire marca Denisa. Nu de alta, dar am văzut că v-a plăcut cea de data trecută. Din păcate, trebuie să v-o istorisesc tot eu, pentru că tânăra Denisa stă bine doar la capitolul oral. Alooo! La ce vă gândiți? La comunicarea orală! Băbăiatule, ce oameni!

Așadar se făcea că Denisa a noastră ajunsese prin anul trei de facultate. Iar ea și cu alte fete din grupă au indentificat printre colegii din același an, un băiat care era încă “fată mare”, ca să zic așa. Nu mă întrebați cum și-au dat seama. N-o să aflăm niciodată cum fac femeile asta, dar ale naibii au niște însușiri speciale care le permit să simtă dacă un reprezentat al sexului opus a dus pionierul la ecluză sau nu. Le-ați văzut vreodată în acțiune? Se uită o singură dată lung la om, adulmecă un pic aerul cu nările și apoi decretează scurt: “haha, ăsta e virgin, dă-l încolo, nu mă apuc să stric bunătate de vagin pe el”. Din acel moment vorba se duce ca vântul, se știe cam cum păstrează ele secretele, și respectivul va deveni calul de bătaie al tuturor glumelor despre lipsa de sex, din orașul respectiv și comunele limitrofe.

Continuarea

936 cititori

Calul furacios

Un italian angajeaza trei romani pentru a-i vopsi gardul casei.
Dimineata, inainte de a pleca la serviciu, italianul le da celor trei instructiunile:
– Aveti aici trei galeti de vopsea, care va vor ajunge sa vopsiti tot gardul. In bucatarie e mancare, cand o sa vi se faca foame, mancati ce vreti voi. Se intoarce sa plece, cand isi aduce aminte:

– Aaa, era sa uit, in spatele curtii e tinut inchis un cal. Sa nu cumva sa lasati poarta dechisa, sa scape calul de acolo, ca nu stiu ce fac cu voi. S-a inteles?
– Am inteles sefu’, raspund romanii intr-un glas.
A plecat italianul si romanii s-au apucat de treaba.
Nu dupa mult timp, unul din ei zice:
– Ma, mie mi s-a facut foame, hai sa vedem ce are asta de mancare! Continuarea

2,080 cititori

Nea Vasile

La un moment dat, pe parcursul vietii mele am locuit in plin Berceni, la “Nitu Vasile”. Zona nu era chiar rea, doar ca in anii aia arata mult mai rau ca acum.

Stateam cu chirie, intr-un bloc de garsoniere, unde cei mai tineri colocatari ai mei, prinsesera live “tratatul de la Versailles”. Ba chiar, pe unul il suspectam ca este fratele mai mare al lui Gica Petrescu. Semanau bine, doar ca asta de la mine din bloc era oleacuta mai trecut. Media de varsta o mai scadeam eu si cu Nea Vasile. Asta era vecin cu mine de palier. Cunoasteti genul. Fost prelucrator prin aschiere, pe una din platformele industriale ale Capitalei. Dat afara, pe motiv de consumat excesiv de zeama de varza, dimineata. Continuarea