3,830 cititori

Și nu mai vreau să urăsc visceral

N-o cunosc pe Marisa. Nici măcar nu-i știu numele real, doar i-l bănuiesc din adresa de email. Săptămâna trecută, out of nowhere, a lăsat un ultim comentariu la mine pe blog, prin care anunța că a venit ziua în care își ia “la revedere” de la citit bloguri românești. Pentru că auzeam în premieră pe cineva spunând așa ceva, n-am știut cum să reacționez, dar am întrebat-o, totuși, ce-a făcut-o să ia o asemena hotărâre sau dacă am greșit eu în vreun fel. Am făcut-o pentru că mi-ar fi plăcut să-mi explice, Marisa e o tipă mișto, cu niște comentarii bune, bune de tot. Și spun asta deși, dacă țin bine minte, primul ei comentariu n-a fost tocmai măgulitor la adresa mea. Dar a rămas aici, pe blog, și când avea ceva de spus, spunea bine. Până la urmă, mi-a răspuns la întrebare, aveți mai jos comentariul ei. Vă rog să-l citiți, că mie mi s-a zburlit părul pe mâini.

Continuarea

394,145 cititori

De ce miros urât bătrânii?

Duminica trecută, pe la 12.00, eram la Mega (mda, cred că o să mă mut la ei în magazin, măcar nu mai pierd timpul cu mersul până acolo… plus că o să fie la subiecte pentru blog, de n-o să am timpul necesar să le scriu). În fața mea era un moșneguț. A propos, abia acum când scriu, realizez că există un fel de paradox. În cartierul unde locuiesc, deși se numește “Tineretului”, oamenii în vârstă sunt, cu siguranță, majoritari. Cel puțin la Mega Image-ul ăsta, pe unde-mi fac eu veacul, zici că în fiecare zi se dau pensiile. Și cred că peste tot mișună exact ăia care erau tineri, pe vremea când s-au construit blocurile.
Continuarea