13,760 cititori

Pentru bărbatul adevărat din tine! Care este.

Text scris de Elena. Lăsați tot ce faceți, că eu am râs bine de tot.

Scriu acest text pentru bărbații adevărați care nu prezintă nici cea mai mică urmă de pizdificare. Pentru bărbații ăia care transpiră testosteron pur 100%. Băbăieți, io-s cu voi frații mei. Şi vă recunosc bărbăția de la o poştă. O poştă mai veche…

Mama nu m-a schilodit mental dăloc, ca pă plângăcioasele astea dîn zilele noastre, cu aberații legate de căsătorie, copii, soție model şi alte mizerii de genul ăsta. Mama m-a vrut femeie pentru ăştia ca voi, pulărăii adevărați. Pe la 15 ani, când începusera să-mi crească sânii si poponelul, m-a luat direct şi mi-a spus:

– Lasă naibii cartea că tâmpește. Mâine-poimâne vrei facultăti, mastăre… Stai dreacu’ cuminte cu astea. Dă-i drumu’ la veață. La sex. Destrăbălează-te! Să găsesti şi tu un bărbat adevărat care bate cu pumnu-n masă şi tu execuți.

Păi nu ascultam eu de mama? Ascultam. Şi-am început.

Primul meu iubit a murit înecat. Despre morți numai de bine. Oricum nu era ce-mi doream pentru că avea nişte probleme grave la cap şi era cam atent cu mine si cu dorințele mele. Şi-şi mai dorea şi căsătorie şi copii. Cu mine. Plm, sentimentalisme d-astea ieftine pentru fraierii care pişă ochii la filme dă dragoste şi care au tupeul ăla de jegoşi să facă lucruri împreună cu partenera de viață. Da, bă, exact: gătit, spălat, curat, plimbări, respect, înțelegere. Limbisme d-astea care vă fac pe voi, bărbații adevărați, dă râs şi vă taie din masculinitate. Bă, voi vă dați seama ce de căcat ar fi fost viața mea? Coiță, mă-nfior şi acum.

Cum așa ceva, când visul meu era un bărbat care să se tundă maxim dă două ori pă an, să aibă păr în nas până la buze, unghia mică să fie lăsată să crească în voia ei ca s-o folosească pentru curățat urechile şi nasul. Să vină dă la muncă şi să-şi lase şosetele băgate în pantofi, asta dacă nu cumva mă bucura până la excitație cu ele aruncate prin toata casa. Aaaa, şi să facă baie doar sâmbăta. Eventual de cea a morților. Morților mă-sii, desigur. Spun asta de dragul lui. Pup io pă el de bărbat adevărat. Să bea bere, să râgâie, să pută curu’ sub el când stă pă jilț şi dă comandă la fată. Adică mie. Ah, clar, şi fata să execute. Iar cand are el chef să-şi bage mâna în chiloți, să-şi aranjeze măciuca şi dupa aia să-şi duca mâna la nas să o miroasă. Şi sex să făcem doar când vrea el şi doar cum vrea el. Deja am căzut pe spate. Sunt excitată!

Mbuuun. Am găsit până la urmă exact ce căutam. Vreo 8 ani am stat cu el şi nu l-aş fi lăsat pentru nimic în lume. El m-a părăsit. Ştiți de ce? Hai, să vă spun. Era producător. Nu de filme. De ciupituri. De nimicuri. De găinării. Şi, în bărbăția lui, nu prea venea nopțile acasă. Mereu îmi zicea sfătos:

– Făăă, tu să fii mândră că eşti cu mine. Că ca mine nu mai găseşti. Şi să nu uiți că dintre toate proastele care m-a vrut, io pă tine te-am ales.

Păi, băăă, aşea cuvinte… mă înfioară şi acum. Pula lui dă jmeker în veață. Cum să nu-l iubeşti, mânca-i-aş coaele lui dă peloponez. Că mă suna și noaptea şi spunea:

– Ia, fă, lanțul ăla de la mă-ta şi adu-l încoa că vreau să-l joc la barbut. Câstig şi te îmbrac în aur. Doamnă tă fac, prostanco.

Păi nu executa sora voastră? Executa instant. Că doar doamnă voiam şi io să fiu. Şi cine mă mai altoia, mă, ca el. Că după o bătaie mi-a zis că-l dor tibiile şi când s-a gândit el mai bine, a slobozit adevarul:

– Că te-am batut pă tine ieri cu picioarele, d-aia mă doare. Că io n-aveam nimic înainte dă asta, nicio durere. 

Să mai mira lumea dă pă scară când mă vedea dîn când în când (dăcât în zilele săptămânii terminate în “i”) cu botu’ umflat. Dacă nici asta nu era dragoste, io nuş’ ce să mai zic.

Da’ ce era să fac? Așa ceva nu mai găseam io. Că doar singur îmi zicea: “Fă, altele moare şi-aşa n-are”. De mi se făcea naiba și milă dă alea, când le vedeam bălind pe lângă el. Până la urmă i s-a făcut și lui milă de ele și m-a părăsit, am divorțat. La tribunal mi-a zis cu blândețe: “Fă, acu’ tu te muți dîn oraș d-aci, ca să nu te mut io. Rece.”. M-am mutat, ce să fac, că nu mă avantajează dăloc culorile reci. Mai ales în jurul ochilor.

În noul oraş am cunoscut visul oricărei femei. Aşa am ajuns să am a treia relație. Direct cu “ză best”.

Ăsta era dă dăparte tot ce voiam. Arăta bine, dăştept de ma excita intelectual la maxim şi vrăjitor la mare artă. Calitate, calitate prima.

După vreo 8-9 luni de relație, am aflat într-o zi că are o panaramă acasă. Da’ ce panaramă, cum abuza de bietul meu bărbat. Cică îl prinsese într-o seară beat, a abuzat la modul cel mai ordinar de el şi de sufletul lui curat, l-a futut şi intenționat a rămas gravidă. Staț’ că n-am terminat, să vedeți cum e vieața. Aștia doi, omu’ meu și panarama de-acasă, deşi aveau un copil împreună, nu mai făcuseră sex din paleolitic. Na, belea, uite cum se profită de un biet suflet nevinovat.

El voia cu mine, că era băiat de casă bun şi iubitor, mânca-mi-ar nasu’, dar ea, o zgripțuroaică nenorocită care se văzuse maritată şi cu copil făcut, ea nu mai voia să-l lase. Băăă, păi la asemenea dramă, io am plâns cu muci. Sincer acu’. De ce s-o dau cotită? Că aşa-s eu sensibilă la toți mirificii ăştia fără noroc în viață. Numa’ că, în nemernicia mea şi în sufletul meu de cățea nenorocită, l-am părăsit.

Știu, toți bărbații adevărați o să mă întrebe “coae, dă ce-ai făcut asta?”. Io n-am vrut, pă cuvânt, da’ prostul ăla nu erea bărbat. Erea, aşea, cum să spun ca să mă înțelegeți. Un perdant ordinar. Că mă apucă jalea iar, acu’ când mă gândesc.

Şi nu vreau să mă vedeți plângând şi să credeți că o dau în morții mamii în drame d-alea ieftine de tot căcatul. Că io vreau dăcât să vă hăhăiți voi p-aci și să veniți cu replicile alea care mă urcă pe pereți, dacă nu mă dau pă spate. Şi care mă fac să regret. Că bine le mai ziceți voi la toate “marmotele” astea care se plâng de bărbați: “Făăă, nimica n-ați învățat de la veață.”.

Asta vreau, să vă aratați voi bărbăția, virtual vorbind, iar io să adorm cu o mână în chiloți, gândindu-mă la voi, şi cu cealaltă pă icoana, că poate m-ajuta Dumnezeu să-l găsesc măcar pă unu dintre voi liber, ca să fiu şi io respectata şi iubită, măcar o dată în viața asta, de un bărbat adevărat.

Vă pupă sora voastră şi vă respectă maxim. Că ca voi nu e niminea. Amin!

P.S. – Masculilor, ăsta e un pamflet şi dacă reuşiti să-l luați ca atare, eu îmi scot pălăria în fața voastra.

mihai_vasilescu_barbat_adevarat

sursa foto

23,335 cititori

Dacă ai un soț care te bate, ține-ți gura, proasto!

Am crezut că e la mișto articolul ăsta. Trolling, cum s-ar zice. Apoi am verificat site-ul care l-a publicat și am văzut că nu, nici pomeneală, oamenii sunt foarte serioși.

Femeia care a scris textul este “maică”, adică o persoană care și-a dedicat existența slujirii Dumnezeului în care crede. Ce ne învăță ea? Păi cam asta: Continuarea

23,817 cititori

Opt diferențe între bărbatul la 20 și la 40 de ani

Geme netul de articole care preamăresc femeia la 40 de ani și demonstrează negru pe alb de ce reprezentantele sexului frumos sunt exact ca vinul: mai bune pe măsură ce se “învechesc”. Hai să vedem cum stau lucrurile și în tabără cealaltă.

1. Când iubita îi zice “fraiere, m-am îndrăgostit de altul”, bărbatul la 20 de ani gândește panicat: “sigur are ăla bani mai mulți”. În timp ce barbatul la 40 de ani o să surâdă condescendent și o să-și spună calm: “sigur are ăla bani mai mulți, dar tot eu am “nasul” mai mare”.

Continuarea

6,034 cititori

Așa le trebuie la curve!

Textul ăsta este mult prea bun ca să rămână pe Facebook sub formă de postare. L-a scris Corina Băcanu. Luati și bucurați-vă de el.

……………………………………………………………………………….

Aveam vreo 5-6 ani și mă jucam elastic pe la ora 12 a arșiței miezului zilei împreună cu încă două prietene de la bloc. La un moment dat, ușa grea a casei scărilor se izbește de zidul betonat și, fix când geamul armat se crăpa în mii de bucăți, o femeie scoate de păr o altă femeie la lumina orbitoare a soarelui, ca pe un vampir fugar prins închinându-se la o ramură de trandafir. Amândouă erau lac de transpirație, cea târâtă era fragilă și brunetă, cea puternică era blondă, puțin peste greutatea normală, cu mâinile pline de sânge. Continuarea

5,436 cititori

Moartea pasiunii

Guest Post by Ana R.

Avem noi femeile un mod special de a argumenta ruperea unei relații. Dacă la bărbați e simplu: “era curvă, nu știa să gătească, mă cicălea ca o ciocănitoare, era prea preocupată de persoana ei și eu eram prostul casei, o iubea pe Miți/Fifi/Fufi (astea fiind ori pisici ori câini) mai mult decât pe mine …“. Şi lista poate continua cu multe variațiuni pe aceeaşi temă.

La partea feminină lista de argumente pentru ruperea unei relații depășește în volume enciclopedia britanică. Noi avem fiecare în capușor prototipul personal de purtător de cromozomi Y cu care suntem dispuse să îmbătrânim. și dacă ne strică masculul fengșuiul sentimental, cu o replică nelalocul ei, e clar că nu e de noi. și îi cumpărăm rapid papuceii de luat tălpășița. Îți putem spune și peste jumătate de veac replica ce a declanșat ruperea relației. Continuarea

4,663 cititori

Dacă voi credeaţi că numai urşii mormăie

Guest Post by Ana R.

După căsătorie bărbații devin monosilabici. După un “DA” hotărât și plin de emfază, urmează anii în care mormăiala aia hârjâită poate însemna orice.

-Mhhhhhhmda, iubito, duc gunoiul secolul asta.

 -Mhhhhhhnu te pot ajuta la curățenie, pentru că mă pregătesc de un iminent cataclism planetar. Ce-i cu berea din mână? Încerc să o salvez.

Continuarea

2,658 cititori

Zăcere humanum est

Si cand zic „humanum” ma refer la sexul tare. Pentru ca nu cred ca exista pe lumea asta fiinta mai lenesa ca masculul speciei umane, adica barbatul. Iar daca se mai si inhaiteaza cate doi-trei, sa locuiasca impreuna sau sa petreaca in comun o perioada de timp mai lunga, apare spritul de competitie negativ. Adica, desi nedeclarat, vor face concurs pe tema „care dintre noi este putoarea cea mai mare”.
Continuarea

5,154 cititori

Masculinele

Guest Post by Ana R.

 

Nu stiu daca numai eu sesizez aceasta tendinta sociala dar observ ca barbatii din ziua de azi se demasculinizeaza pe zi ce trece. De cateva mii de ani barbatul functioneaza pe post de stalp al casei, el ia deciziile legate de adapostul familiei, de sursa de hrana, iar transformarea acesteia in friptura cu sos era in sarcina femeii.

Eee…. astazi nu mai e asa. Astazi toti detinatorii de excrescente pe corp se pricep la maxim la toate lucrurile muieresti. Sunt fascinata de toti mirii pe care ii observ pe la nunti si care se lauda major ca ei au ales nu stiu ce panglicute si floricele. Care au idee ce e aia culoarea predominanta a nuntii sau care stiu ce e aia o cocarda si o prefera din flori naturale. Continuarea