1,579 cititori

Șoc și groază! N-o să-ți vină să crezi, există un Campionat de Bine!

Auziți, vouă nu vi se intâmplă niciodată să vreți să scăpați de niște bani și să nu stiți cui să-i dați? Bine, vorbesc aici de o cauză bună, umanitară sau socială, nu de o sesiune de shopping de jumătate de zi. Că pentru asta n-aveți nevoie de sfaturi, știți și singuri pe ce să cheltuiți. Nu, serios, mie mi s-a mai întâmplat să mă gândesc c-aș face o faptă bună, dar sa nu-mi vină nicio idee despre cui, cât și cum. Continuarea

4,669 cititori

Răzbunarea pachetului de țigări

Text scris de Elena.

Acum vreo cinci ani, compania unde lucram a organizat un team building în Bulgaria. Plecarea era stabilita la 5:30. Dimineața. M-am trezit frumos la ora 4,00, m-am aranjat de zile mari, că auzisem io că bulgaroaicele sunt urâte în draci și că bulgarii sunt disperați să se căsătorească cu fete frumoase, mi-am făcut comandă la taxi și am coborât pregătită pentru marea aventură. Cât am așteptat să vină taxiul mi-am zis că n-ar fi rău să-mi iau țigări.

Lângă mine e o benzinărie de unde îmi cumpăr țigările în mod normal. Bine, asta se întâmplă de obicei ziua, nu la ore mici din noapte. Mă știu cu fetele de-acolo. Ne tutuim, discutam despre copii, facem schimb de rețete, chestii d-astea de femeie gospodină cum mă intitulez eu. “Dăcât” că la ora 4:30, ușa benzinăriei era bineințeles închisă. Adică încuiată. Așa că am ciocănit la geam destul de zdravăn. De mai multe ori. Continuarea

3,933 cititori

Cum s-au împărțit banii către protestatari, duminică!

Pentru că există oameni (mulți) care chiar au luat povestea asta de bună (în ciuda hashtag-ului de la final), prin urmare mi-am luat și eu o grămadă de “carne” și blesteme, dar mai ales pentru că mulți dintre voi nu aveți Facebook, trebuie să v-o las și aici. După ce citiți, poate îmi răspundeți și mie la întrebarea: cât de prost trebuie să fii ca să crezi că s-au dat și s-au luat bani la protestul de duminică? Continuarea

1,441 cititori

De când n-ați mai fost la un iarmaroc?

Nu știu cu ce vă ocupați în weekend, dar pentru duminică vă fac eu program. Dacă vreți, bineînțeles. Ia fiți atenți aici. Pentru că tot o sa ieșiți pe afară, ca să mergeți la vot, după ce vă exercitați dreptul constituțional (sau înainte de asta, ordinea nu e obligatorie), ce-ar fi să faceți și o faptă bună? Una mică pentru voi, dar mare pentru ceilalți. Acum este momentul în care ar fi trebuit să urmeze un text lacrimogen care să încerce să vă înduioșeze. Dar nu e genul meu, așa că o să vă spun direct cum stau lucrurile. Iar voi, în mărinima voastră absolută, o să știți ce aveți de făcut. Continuarea

2,648 cititori

Moș Crăciun și negresele

Zilele trecute, cum stăteam eu într-o seară și cugetam la nemurirea sufletului, mă trezesc că-mi zbârnâie o notifcare de email. Mi-era lene și somn, am vrut să nu mă mai uit, da’ pâna la urmă a învins curiozitatea. Ce să vezi, îmi scrisese Moș Crăciun. Da’ nu ăla pe care-l așteptăm toți, era Moș Crăciun al bloggerilor. Tipul îmi scria ca să mă înștiințeze că i s-a stricat un ren la stomac tare de tot (cică de la frig) și mă întreba dacă nu-s eu atât de amabil să-i țin locul, că el sigur n-are cum să ajungă până nu-l doftoricește pe Rudolph ăla. Continuarea

2,383 cititori

Cum se mai schimbă omul

Stiți care e cel mai mișto lucru ce i se poate întâmpla unui tip conservator care mai poartă și ochelari de cal? Păi, să realizeze că ar face bine să nu mai fie… conservator. Și aici vorbesc despre mine, ca să fie clar. Ia stați că vă explic imediat.

Multă vreme am urât cardurile bancare. Pur și simplu nu suportam ideea de bani pe care nu-i vezi și parcă nu ai niciun fel de control asupra lor. În ziua în care, la firma unde lucram pe atunci, ne-au anunțat că ne vom primi salariile pe card, mi-a căzut cerul în cap. Practic, parcă-mi spuseseră că urmează să nu mai iau deloc salariul. Prin urmare, care era singurul lucru pe care puteam să-l mai fac ca să-mi atenueze “durerea” asta? Nu știți, nu? Păi vă zic eu care era. Imediat ce-mi intrau banii pe card, dădeam fuga la un ATM, dar atunci, pe loc, cu viteza luminii, să nu cumva să dispară banii din cont, și-i scoteam pe toți, până la ultimul leuț. Abia în momentul în care-i vedeam în portofel, răsuflam ușurat și mă gândeam “hai, c-am scăpat și de data asta”. Continuarea

8,537 cititori

Ești foarte mișto, dar n-ai zece milioane până mâine?

Am o prietenă care tot “tatonează piața” bărbaților disponibili de ceva vreme. Și zilele trecute îmi povestea că în sfârșit a găsit pe cineva care se încadrează în ce are ea nevoie. Un tip blând, arătos, singur, cu ceva experienţă de viață, care vorbește plăcut și, mai ales, are suficientă răbdare s-o asculte.

Dar pentru că s-au cunoscut pe Facebook (unde altundeva, dăăă?), după vreo saptămână de conversații intense, blânde și răbdătoare, s-au hotărât să facă și marele pas: să se cunoască offline. Ca să se convingă tânăra noastră, cu ochiu’ ei, că tânărul cavaler este și în realitate exact așa cum părea din lungile convorbiri online: blând, arătos, răbdător, bla bla bla… Continuarea

10,302 cititori

Life Coaching, my ass!

Hai că s-au legat bine. Alaltăieri cu nunțile, ieri cu parentingul, acum vă arăt un email proaspăt primit de la alți șnapani care fac bani pe socoteala proștilor. Doar că ăștia de azi sunt cei mai jegoși, fac cașcaval din nimic și i-au dat un nume fancy: “Life Coaching”. Băejnebun, deja simt cum îmi intră banii în buzunar doar când îl citesc sau îl scriu. Mbuuuun, acum să trecem la email-ul propriu-zis, semnat “Coaching Essence”. E? Cum sună numele? Miroase a bogăție? Miroase.

Continuarea

26,586 cititori

Singurătate în mijlocul mulțimii

Acesta este de departe cel mai bun text scris de Duamna Vio, chiar daca nu e pe modul funny. Dacă mă gândesc bine, s-ar putea să fie chiar cel mai bun de pe acest blog. Aia e. Am descoperit o comoară, acu’ trebuie doar s-o fac să dea cea are mai bun în ea. Aveam pregătit alceva pentru azi, dar pentru că tot se leagă cu ce a scris ieri, savurați-l pe ăsta.
Continuarea

13,262 cititori

Gata, citiți textul ăsta și apoi doar așteptați sa curgă banii. Cu placere!

Niște fraieri, asta suntem cu toții. Niște fraieri care ne chinuim cu deadline-uri și task-uri, cu creierul sau cu brațele, cu rate și dobânzi, cu “fuck, mai sunt zece zile până la salariu și nu mai am niciun ban”. Dar nu vă învinuiesc nici pe voi, nu-mi reproșez nici mie, pentru că n-aveați de unde să știți că secretul era în fața voastră. Dar, gata, începând de azi cititorii acestui blog au scăpat definitiv de grija zilei de mâine. Pentru că mă informez eu, bă, de-aia. Așa am găsit articolul ăsta care o să vă scoată din foame. O să vă scriu și eu niște chestii din el mai jos, că prea sunt revoluționare: Continuarea

8,369 cititori

Viața e greu!

Textul de mai jos a venit sub formă de comentariu la articolul de ieri. Este fabulos și era păcat să rămână doar acolo. Am râs cu zgomot. Vio, te rog eu frumos să mai trimiți din astea!

………………………………………………………………………….

Hai să trăiești, Vasilescule, my brother from another mother. You’ve touched my heart cu articolul ăsta. Băcanu e o zeiță și sper că i-ai adus ofrande corecte și corespunzătoare în sensul ăsta. Continuarea