4,812 cititori

De-aia nu merg marii finanțiști cu metroul

Joia asta, pe la vreo cinci și jumătate așa, am simțit telefonul vibrând în buzunar. L-am scos din goana calului, în timp ce mă prăvăleam spre metrou, și-am aruncat un ochi spre ecran. Număr ascuns. Ce bine, mi-am zis, ia să răspund. Precis e Angelina Jolie care mă roagă s-o iert pentru greșelile trecutului și să-i dau o șansă. S-o creadă ea, s-a dus trenul ăla, dracu’ o mai ia acum cu șase plozi sau câți mama naibii a strâns. Când colo, ce să vezi, surpriză. Nu era ea. Din partea cealaltă m-a interpelat o voce gâjâită de barbat. Nu era nici Brad Pitt, că vorbea română.

– Bună ziua, sunteţi domnu’ Vasilescu Mihai?  Continuarea

4,324 cititori

Sunt chior de două zile. Și cu capul spart.

Cum mergeam eu voinicește sâmbătă dimineața cu un covor în spate, spre curățătorie, m-am gândit că dacă tot am mâna dreaptă liberă, s-o folosesc pentru oleșcuță de scroll pe Facebook, bașca niște răspunsuri la comentarii. Pentru că, nu-i așa, timpii morți trebuie exploatați la maxim tocmai ca să nu mai fie morți. Așa că am luat-o la pas pe un trotuar mai puțin circulat ca să-mi pot vedea liniștit de ale mele. Continuarea

3,736 cititori

Atenție, cad frunzele!

Pentru că sunt un tip deosebit de romantic, din când în când mă plimb prin parcurile Bucureștiului ca să admir cum cresc florile și să ascult cum îmi trece vântul prin păr în timp ce pașii mă poartă, cu picioarele goale, prin iarba plină de brumă și amintiri ale trecutei veri. Apoi mă sprijin de tulpina câte unui copac și-i șoptesc să-mi acopere inima cu ceva. Mbine, de cele mai multe ori sfârșesc scos cu forța de paznici sau gardieni publici, da’ asta nu mai contează. Continuarea