5,851 cititori

Cum l-am cunoscut pe Hitler

N-aveați de unde să știți, dar o să aflați acum. În scurtul răstimp de când benficiază de augusta mea prezență în viața domniei sale, pentru că este o ființă blândă și calină, numai bună de pus pe rană, domnișoara Petrică și-a câștigat duioasă poreclă de “Hitler”.

Dap, exact așa, pentru că, deși privită din exterior ar putea să pară așa un fel de hipsteriță boemă veșnic cu capul în nori, în realitatea dură care ne înconjoară, distinsa făptură despre care facem vorbire este o maniacă a ordinii și disciplinei și o adeptă a romantismului de gheață, descris la fix de expresii pline de căldură precum “hai, lasă vrăjeala și zi-mi ce vrei” sau varianta și mai plină de dulceață: “Vasilescu, nu mă fwte la cap”.

Și cum toate aceste lucruri au avut darul să-mi amintească în nenumărate rânduri de disciplina de fier a armatei germane condusă de Führer în cel de-al doilea război mondial, porecla a venit de la sine. Doar că “Adolf” mi s-a părut prea blând, așa c-am trecut direct la varianta hard.

Continuarea

5,347 cititori

Cea mai mișto absență ever!

LATER EDIT

Doamnelor și domnilor, avem un câștigător în persoana comentatorului care poartă numele de Ionuț. Și nu, nu este Ionuț al nostru care comentează și mai și scrie pe-aici. Îl rog pe câștigător să-mi trimită un email pe adresa de la “Contact” pentru a stabili cum intră în posesia televizorului Sony. Vouă, celorlalți, vă mulțumesc și vă zic să nu fiți triști că vine el și rândul vostru. 

Când eram mai mititel, cel mai mare vis al meu era să stau să mă uit la televizor și cineva să mă plătească pentru asta. Serios, mi se părea combinația ideală. Mă rog, cu o singură condiție: să mă lase să mă uit la ce vreau eu, nu să-mi impună ei ce să văd. Well, au trecut anii și n-am reușit să găsesc niciun angajator dispus să-mi împlinească și mie acest vis modest. Chestie care mă face să mai intru în depresie din când în când, dar îmi revin repede. Continuarea