16,597 cititori

Nu cred în relațiile începute în adolescență

Știți ce zic, nu? Mi se mai întâmplă din când în când să aud câte o chestie de genul “suntem împreună din timpul liceului, el era într-a unșpea B și eu a zecea A. Cinșpe ani mai târziu ne înțelegem ca în prima zi”. Hmm, dă-mi voie să mă îndoiesc profund. După care să slobozesc un hohot mare de râs.

Nu cred în oameni care se dezvoltă identic. Pentru că asta ar fi singura condiție viabilă pentru ca atâția ani mai târziu să te înțelegi ca în prima zi. Și nu mă refer la faptul că unul dintre ei ar putea ajunge pictor, iar celălalt șofer de ratb. Mă refer la modul în care evoluezi începând chiar de la vârsta aia. Practic atunci te formezi, atunci înveți ce și cum vrei de la viață. Iar asta se învață singur-singurel, pe pielea ta, nu atârnând într-o relație care duce niciunde. Nu, serios, gândiți-vă dacă mai aveți ceva în comun cu persoana care erați în adolescență. Și dacă da, ce? Sau cât.

Continuarea

7,151 cititori

Sunt victima copiilor tăi

Aşa cum vă promiteam ieri, astăzi am un al doilea articol trimis de către un cititor. Este o opinie personală, directă şi destul de tranşantă vis-a-vis de prezenţa copiilor (altora) în perimetrul lui. Aşadar, luaţi de citiţi. Guest Post by M. Duran. 

mihai_vasilescu_copil_obraznic

Trăim într-o continuă evoluție, legi care ne reprezintă interesele, servicii îmbunătățite ce ne conferă un confort sporit în mediul și în societatea în care trăim, iar asta ne bucură. Dar, vedeți voi, există totuși un aspect destul de neglijat: copiii. Continuarea