Fetele au plecat azi în prima lor excursie cu colegii. Excursie din aia adevărată, cu dormit peste noapte, cu bagaje la ele, cu tot tacâmul. Când le-am văzut ieri cât erau de fericite că se cară de-acasă, am zis că merită să le fac gluma cu: – M-a sunat doamna dirigintă și m-a rugat să […]
Eu sunt cel care duce fetele la școală în fiecare zi, cinci zile din cinci. Tot eu, tot în fiecare zi, asist cum defilează pe lângă mine copii de toate vârstele, de la 7 la 14 ani, și nu contenesc să mă minunez când constat că minimum un copil din trei este supraponderal. Gradul diferă, […]
Iată în sfârșit una dintre puținele campanii, pentru adolescenți, care se fac în țara asta. Lucru pe care îl aplaud și-l încurajez pentru că adolescenții și frământările lor sunt aproape ignorați cu desăvârșire, deși jumătate dintre cazurile de tulburări emoționale apar în jurul vârstei de 14 ani.
La mine în casă, copil fiind și ulterior adolescent, subiectul sex era un subiect tabu. Ca, de altfel, în majoritatea caselor și familiilor din România acelor ani. Nu vorbeai despre sex, că era rușinos, la fel cum nu se vorbea despre homosexuali, despre prostituție și în general despre orice subiect care ar fi inclus în […]
În fața mea merge un cuplu de adolescenți. Sau, mă rog, sunt foarte tineri, n-au nici douăj de ani. Îți dai seama de la distanță după gesturi că se ceartă sau că măcar discută aprins. Îi ajung din urmă și când trec prin dreptul lor o aud pe ea: – Asta e iubire, să mă […]
În fața mea merg agale două adolescente. Sunt blonde, drăguțe și ciripesc întruna. Dau să le depășesc, dar nu pot, că din față vine un cuplu, tot adolescenți. Se țin de mână. Ea duce, în mâna cu care nu-l ține strâns pe el, un trandafir roz. Trec pe lângă noi fără să ne observe. Nici […]
Ce voiam să vă-ntreb, ați mai ieșit din casă de când au început școlile? Dacă răspunsul e afirmativ, o să vă mai întreb și dacă v-ați uitat un pic în jur, gen la elevii care vin și se duc la și de la școală. Și vă întreb asta pentru că, deși habar nu am ce […]
Ați cerut Elena, luați Elena. Costel este de departe cel mai important personaj al copilăriei și adolescenței mele. Costel a întrat în viața mea de copil bezmetic trimis fiind de providența care vedea cum mă pierde din tabăra femeilor feminine. Se știe deja că pe vremea “cealaltă” primul copil din familie era cel privilegiat și […]
Nu puteam să-i nedreptăţesc pe părinţii de băieţi. Mai ales că multe dintre comentariile de la articolul de ieri se refereau şi la situaţia în care fiu-tău, măndria ta, moştenitorul cu drepturi depline, luptătorul format după chipul si asemănarea ta, vine acasă cu o răpciugă de femeie, capabilă să-ti dea fiori pe şira spinării.
