48,921 cititori

Bărbaților li s-a pizdificat creierul, nu hainele

Tot citesc articole sau mai văd postări despre moda asta masculină care a început să aducă a modă feminină. Miștouri peste miștouri despre ce caraghios arată bărbații cu pantalonașii lor de fetițe și alte accesorii de gen. Evident, verdictul este întotdeauna același: doamne, ce ne facem, s-au pizdificat bărbații!

Dar eu cred că hainele n-au nicio legătură cu acest proces de transformare. Nu, frate, n-au treabă hainele, nici tunsorile, nici nimic de genul ăsta. Principala cauză pentru care se pizdifică bărbații este că li s-a dus pulii de suflet orice urmă de responsabilitate. Știți poveștile alea cu masculii care au în ADN instinctul de vânător și pe ăla de a-și ocroti femeia sau familia? Ei bine, astea s-au atrofiat. Generații întregi le-au pierdut deja, iar și mai grav este că nici măcar nu le simt lipsa.

Nici nu are cum să fie altfel. Când tu stai la mă-ta acasă până la 35 de ani și apoi dintr-o dată te muți cu o femeie, practic doar ai schimbat-o pe mă-ta cu altă mă-ta. Iar singurul instinct pe care îl mai ai în ADN este acela de a deschide frigiderul ca să vezi dacă n-a apărut cumva ceva bun de mâncare. Din cer, desigur.

Când tu îți iei un job doar ca să-ți poți produce banii de intrat în club în weekenduri și nu ți-au tremurat măcar o dată în viață degetele când formai numărul de telefon al proprietarului, ca să-l rogi să te mai amâne cu chiria, nu ai cum să simți nici măcar o brumă de responsabilitate. Practic tot ce te interesează este să nu plouă sâmbăta ca să nu-ți ruineze săptămâna.

Datorită blogului și prezenței în online, interacționez cu extrem de multă lume și, implicit, cu extrem de multe tipe. O grămadă de tipe mișto, aș putea spune. Și multe dintre ele sunt singure cuc. De ce? Exact pentru ce vă explicam mai sus, își doresc relații dar n-au cu cine. Mi-au povestit (și nu una, mai multe) că li s-a spus în față: “Relație? Nu, merci, nu e pentru mine”.

Păi cum credeți voi că primește o femeie, care se apropie de 30 de ani (sau chiar a trecut ușor), răspunsul ăsta? Vă zic eu, cam ca o palmă peste față. Și după primele trei, îți cam vine să-ți bagi picioarele în ea de viață sau te întrebi dacă nu cumva faci ceva greșit. Mno, cum să zic, e bun și fututul ăsta fără responsabilități, dar numai până la o vârstă. După care, când o chemi pe una la tine “să-i arăți colecția de timbre” e cam de căcat să iasă mă-ta din camera de lângă și să întrebe dacă nu-i e foame puiului.

Fetelor, nu faceți nimic greșit și, vă zic din sufletul meu mare, nici n-are de ce să vă pară rău. Dacă-l întâlniți, are peste 30 de ani și stă încă acasă la “mami”, fugiți unde vedeți cu ochii. Altfel o să vă alegeți cu un copil mare care o să vă scoată sufletul pe nas. Fix cum făcea cu mă-sa.

P.S. Uitați-vă în jur și o să-mi dați dreptate când o să constatați că bărbații băieții sunt cei care rămân cel mai des la “mama acasă” până la vârste de prost gust. Fetele o ușchesc din “cuib” imediat ce au prins un job mai de doamne-ajută.

mihai_vasilescu_parinti_acasa

6,567 cititori

Pentru bărbatul adevărat din tine! Care este.

Text scris de Elena. Lăsați cafeaua jos, că eu am râs bine de tot.

Scriu acest text pentru bărbații adevărați care nu prezintă nici cea mai mică urmă de pizdificare. Pentru bărbații ăia care transpiră testosteron pur 100%. Băbăieți, io-s cu voi frații mei. Şi vă recunosc bărbăția de la o poştă. O poştă mai veche…

Mama nu m-a schilodit mental dăloc, ca pă plângăcioasele astea dîn zilele noastre, cu aberații legate de căsătorie, copii, soție model şi alte mizerii de genul ăsta. Mama m-a vrut femeie pentru ăştia ca voi, pularăii adevărați. Pe la 15 ani, când începusera să-mi crească sânii si poponelul, m-a luat direct şi mi-a spus:

Continuarea

6,375 cititori

Și “nevorbită” și cu banii dați

Aveți mai jos un fel de poveste de… hmm… amor, pe care mi-a trimis-o Laura, una dintre distinsele cititoare ale acestui blog. Citiți-o că e, așa, ca ruptă din viață. Povestea, nu Laura.

……………………………………………………………………………

Acu’ niște ani buni de zile, proaspăt ieșită dintr-o relație cu un tip cu mult mai mare (și mincinos, dar asta am aflat prea târziu), zis-am să-mi ling ranile cu cineva mai ca lumea, mai de încredere. C-am vrut, că n-am vrut, s-a nimerit să fie tot mai în vârstă, pentru că, deh, naravu’ din fire n-are lecuire. Măcar era “de încredere”, pentru că mă știa de când începusem buchiseala. Așa că, ușor trecută de vârsta majoratului și proaspăt rănită în dragoste, mi-am zis să-i dau o șansă pretendentului abia apărut la orizont. Continuarea

22,049 cititori

Să nu mergi niciodată la budă la prima întâlnire!

Mă rog, nu vorbesc chiar despre prima ieşire, aia când o scoţi pe demoazelă la un cico şi-o amandină. Ci despre întâia dată când ajungi cu ea într-un loc unde sunt şanse să “marchezi”. Iar ăsta este, în 99% din cazuri, un teritoriu unde se simte în deplină siguranţa, adică la divă acasă. Odată primită invitaţia să “urci la o cafea”, dacă stai prost cu tranzitul intestinal sau te ia cu crampe de la emoţii, ai cam pus-o. Pentru că nu prea există reprezentante ale sexului frumos care să treacă uşor peste un afront aşa de mare ca golirea intestinului gros în baia care până atunci fusese oaza ei de intimitate şi relaxare. Continuarea

2,524 cititori

To be or not to be…acasa la parinti

Am asistat la niste discutii in contradictoriu despre cum e mai bine. Sa pleci de acasa de la ai tai cat se poate de repede sau sa o mai lalai prin zona niste ani buni? Si cum citeam doar opiniile celor care plecasera (sau nu) de acasa, am incercat sa-mi dau seama cum e cu treaba asta si din punctul de vedere al parintelui. Adica astia ce vor? S-o taie odrasla cat mai devreme? Sau sa stea prin preajma pana intra nepotii la facultate? Pai daca e dupa nevasta-mea, fie-mea ar trebui sa plece de acasa poimarti spre niciodata. Eventual sa dea mesaj si un raport exact (cat mai detaliat, daca se poate) al locului unde se afla si cand o fi maritata, cu doi copii. Sa zicem ca am considerat acest exemplu neconcludent. Si m-am apucat sa fac un mic sondaj printre colegii mei care au copii mai mari. Uite ce-am aflat: Continuarea