3,941 cititori

Bucureștii lui Caragiale? Nu, mulțumesc, îmi ajunge Firea!

Pe Lăcrămioara s-ar putea s-o știți ori de pe blogul ei, ori de pe Facebook. Dar chiar dacă n-ați avut plăcerea încă, o s-o cunoașteți azi citind textul de mai jos care-i aparține. 

Zilele astea m-a ispitit o prietenă să merg să iau de la ea niște pere aduse pentru mine de la țară. “Până la Big la Piața Sudului e o veșnicie, dar te așteaptă dacă-ți faci curaj”, îmi mai zice.

Adică stau într-un oraș în care îmi trebuie curaj în timpul săptămânii să mă aburc în mașină în Baicului și să fac o vizită la Sudului, iar dacă o ard sovaj și vreau să folosesc Reatebeul, aș face bine să nu-mi fac alte planuri pentru ziua aia, să iau apă, glojdeală și o carte de citit, presupunând că voi găsi un scaun neocupat de eternele mamăi care pornesc din zori desantul prin stațiile de autobuze.

Continuarea

5,937 cititori

Bătrânii sunt încăpăţânaţi sau proști?

Astăzi am pentru voi o lejeră problemă de matematică. Sau cel puțin așa pare.

E plin cartierul meu, dar ce zic eu “cartierul”, e plin Bucureștiul, e plină țara asta de bătrâni care abia își duc zilele de azi pe mâine, dar dacă e să-i iei la bani mărunți, o să vezi că stau singuri cuc în apartamente de câte trei sau patru camere, mulți dintre ei în zone centrale sau semi-centrale. Și nu mă duce capul să pricep de ce naiba nu le vând, pe bani buni de tot, și nu-și cumpără câte o garsonieră unde ar putea să stea liniștiți până ce vor pleca spre Veșnicele Plaiuri ale Vânătorii.

Continuarea

3,759 cititori

Ce mai inventează românul

Ce facem noi când avem un job de corporatist la o multinațională, mergem cu mașina la birou și ne e lene să ne trezim astfel încât să ajungem la muncă la o oră care ne-ar permite să găsim un loc de parcare în apropierea clădirii unde lucrăm? Că doar n-o să comitem sacrilegiul de a merge pe jos 10-15 min, se știe că în București mașina se lasă exact acolo unde ai treabă.

Continuarea

3,737 cititori

Mirajul banilor din blog

Din timp în timp mă pomenesc că-mi scrie câte cineva în privat și tam-nesam îmi pune o întrebare de genul: “auzi, dacă-mi fac și eu un blog după câtă vreme o să încep să scot bani cu el?”. Nu sună de fiecare dată așa, dar mesajul e același. Și de fiecare dată când o primesc, rămân cu gura căscată. Vă explic imediat, foarte scurt, de ce.

Continuarea

2,599 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 80)

Nu-mi vine să cred că am ajuns la 80 de săptămâni. Serios, e cel mai lung proiect de care mă țin de când am blogul. Și-ar fi fost mai multe dacă nu-mi mâncau vreo patru duminici astă iarnă hoții ăștia de psd-iști.

In fine, luați de citiți articole de pe bloguri!

  1. Well… am râs;
  2. Ce să faci ca să fii un șef productiv;
  3. Câteva gânduri despre toată treaba asta cu influencerii;
  4. Ai mei nu-mi spuneau niciodată nimic;
  5. M-am simțit neputincioasă, păcălită, dezamăgită;
  6. Maradona. De ce nimeni nu va fi ca el;
  7. Nație mediocră, cerșim cu disperare Nr. 1 Mondial!
  8. O bandă de tâlhari a ocupat România. Rezistența e o datorie patriotică!
  9. Dragă parazitule… ;
  10. Alexandru, Leul meu Curajos;

mihai_vasilescu_cititori

8,542 cititori

Cel mai scurt interviu pentru job din istorie

Text scris de Elena.

Când m-am mutat în Bucureşti, primul meu interviu pentru un job a fost la o clinică medicală. Patronul, medic ginecolog, un tip extrem de sobru, m-a programat chiar în ziua de 23 august. Desi era cald bine de tot afară, m-am prezentat frumos, regulamentar, în cămaşă şi fustă, ca o viitoare contabilă de nădejde ce mă aflam. Continuarea

3,971 cititori

Bula mea e cea mai mișto!

Am scris alaltăieri un text despre Academia de Optimism. Așa am simțit eu că vreau să-i ajut pe oamenii ăia de-acolo care ajută la rândul lor niște copii ce suferă de boli incurabile, copii care astfel pot să spere sau măcar să vadă viața și altfel. Și-o fac bine, o fac așa cum ar trebui să fie făcute multe alte lucruri în țara asta, altfel n-aș fi scris.

Continuarea

5,003 cititori

De ce e bine să ai scula ta

Pe la începutul anilor 2000 lucram în asigurări. De viață. Lucru care n-ar fi fost neapărat cel mai rău din lume dacă românul n-ar avea concepția aia cu “mie nu mi se poate întâmpla nimic rău, încercați la alții”. Așa că într-o țară de curajoși, în care nimănui nu-i e frică de moarte, vânzătorii de asigurări au fost nevoiți să se replieze și să vândă… fum. Mai precis, niște iluzii. Practic le băgam sub nas oamenilor modalități de economisire a banilor pe termen lung. Mă rog, detalii plictisitoare care nu vă interesează.

Continuarea

3,396 cititori

Habar nu aveam că optimismul se poate dona

Sunt extrem de sensibil la două chestii de pe lumea asta: la copii și la animale. Nu suport, mi se strânge toată carnea pe mine dacă-i văd sau le văd suferind. Mă afectează atât de tare încât, pentru o bună bucată de vreme, nu mai sunt în stare să gândesc sau să fac nimic. De-aia mi se pare foarte tare ce-am descoperit undeva pe la începutul săptămânii ăsteia. Continuarea

8,662 cititori

Nu suport sandalele!

Evident, vorbesc despre cele pentru bărbați. Pe femei, dacă ar fi după mine, le-aș pune și iarna să umble încălțate așa. Ba chiar aș da o lege în sensul ăsta. Dar, mă rog, noroc că nu e după mine.

În fine, revenind, vorbeam despre sandale la bărbați (și nu despre cele purtate cu șosete, alea deja intră la categoria “circ”). M-aș încălța cu așa ceva dăcât sub amenințarea cu arma și asta numai după ce l-aș pune pe ăla care mă amenință să-mi arate că nu vrea să mă păcălească și chiar are glonț pe țeavă. Pen’că, din punctul meu de vedere, din momentul în care le-ai încălțat, sex-appeal-ul se face mic, mic, mic, se ghemuiește într-un colț și așteaptă să-ți revii. Bineînțeles, fără să știe că nu mai ai cum să-ți revii după o așa traumă.

Continuarea

5,212 cititori

Două loturi, varianta 2017

Ia fiți atenți aici că mai am o poveste aproape incredibilă. Bine, nu ca asta, dar pe-aproape.

Dan este unul dintre prietenii mei buni și foarte vechi. Practic, ne știm de când lumea. Dan al meu este de ceva vreme capo di tutti capi la Urban (băieții ăia care se ocupă de strânsul resturilor menajere) și m-a sunat duminică să-mi povestească ceea ce-o să citiți imediat.

Continuarea