3,439 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 111)

Păi ce, credeați că v-am părăsit așa fără să vă las câte ceva de citit? Deloc nu mă cunoașteți, nerecunoscătorilor. Mă rog, sunt mai puține articole decât de obicei c-a fost o săptămână grea. Da’ lasă că și voi sunteti cu oole roșii-n cap, nu cred că tânjiți după lectură.

Luați.

  1. Copilăria în Berceni. Eram săraci. Dar ne aveam unii pe ceilalți.
  2. Cum să mergi pe stradă: Tips and Tricks;
  3. Se pot îmbolnăvi copiii dacă „îi trage” curentul?
  4. Cum stabilești care e cea mai mare prioritate a ta?
  5. Comedii care azi nu s-ar mai putea face;
  6. CR și ți se va da;
  7. Inchiziția modernă: 2035 fără tutun;

mihai_vasilescu_duminica

6,018 cititori

Cum să rămâi nesatisfăcută de Paște

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Înainte de toate aș vrea să ne organizăm puțin: cei care ați ținut post treceți în partea dreaptă, păcătoșii în partea stângă, iar voi ceilalți care ați scăldat-o cu “în primii 10 ani de relație nu se pune, bla, bla, bla” rămâneți pe loc. Vreau să-mi fac o poză cu voi, derbedeilor.

Acum că sunteți așezați pe căprării, ca hainele mele din sifonier, vreau să vă spovediți. Să spuneți la ce-ați râvnit și n-ați ajuns, fix ca vulpea din proverb. Sau sunteți artiști emeriți în inhibarea dorințelor și ați reușit să duceți postul până la capăt?! Hă hă hă, ce-am mai râs.

Ca să nu ziceți că mă dau lovită o să încep eu. Am văzut într-un magazin o pereche de pantofi bleu. Din piele întoarsă. Timp de trei săptămâni m-am dus aproape zilnic să-i probez. Mă uitam în oglindă, mă suceam, mă învârteam și la final îi puneam înapoi pe raft spre disperarea vânzătoarei care din cinci în cinci minute mă întreba dacă-i duce la casă. Nu duci nimic, mă mai gândesc. Continuarea

2,236 cititori

Unde poți să mănânci bine la Paris?

Ca tot dependentul de internet, am dat și io o căutare pe google după “locuri unde se mănâncă bine în Paris”.

Mare greșeală. Primele zece articole sunt toate numai cu harfe de genul “am mâncat o înghețată extraordinară în Turnul Eiffel”, “Pe malul Senei am gustat cea mai bună prepeliță din Paris”. Și alte rășini de același gen care mă ajută foarte puțin spre deloc.

Nu de alta, dar pot și eu, fără să mă învețe nimeni, să dau 8 euro pe cupa de înghețată în Turnul Eiffel, după care să scriu un articol în care să mă justific de ce-am fost atât de fraier să fac una ca asta. Serios, n-am nevoie să-mi explice nimeni cum să mă așez la o cârciumă de pe Champs Elysees sau de lângă Notre Dame. P-astea le găsesc fără să am nevoie de articole jenante.

Bref, cineva pe-aici care să-mi poată recomanda niște locuri unde se duc parizienii să mănânce? Asta vreau să aflu, două-trei cârciumi pe care le frecventează localnicii, nu turiștii. Eventual bistrouri d-alea de cartier, cu câteva mese, unde toată lumea se cunoaște cu toată lumea și madame Agate, patroana, stă la o masă și citește ziarul.

Așa ceva-mi doresc, că turism, slavă domnului, știu să fac și singur fără să dau opt euro pe cupa de înghetătă.

Deci?

mihai_vasilescu_bucatarie_frantuzeasca

3,922 cititori

N-ai voie să sărbătorești Paștele așa oricum

Dacă în astea trei zile care urmează nu scrii pe Facebook cel puțin trei statusuri emoționante despre cum ți-au dat lacrimile când ai ajuns din nou în casa bunicilor unde miroase a cozonac cald, a pască proaspătă și a liliac înflorit, practic nu exiști.

Dacă n-ai de gând să urezi nimănui zile senine, sărbatori tihnite și inegalabilul “fie ca”, dacă de duminică încolo nu răspunzi măcar o săptămâna la telefon cu “Hristos a înviat”, indiferent că te sună mătușă-ta de la Dâlga care e adventistă de ziua a șaptea,, unchiul Titi care e catolic, un operator de callcenter sau vecinul musulman căruia i-ai blocat mașina. Continuarea

7,521 cititori

Dumnezeu îi iubește doar pe cei care țin post și fac curățenie generală

Nu înțeleg două chestii.

Prima. N-o înțeleg deloc, dar deloc, p-asta cu postul Paștelui. Știți cum mi se pare mie treaba cu răbdatul de foame fix înainte de Paște sau de Crăciun doar ca să-i fii pe plac Bărbosului? Exact ca aia cu adusul florilor sau scosul femeii la restaurant doar de 8 Martie sau de Velăntains dei. Păi e frumos așa după ce tot anul ai venit acasă cu mâna în fund zbierând încă de la intrare că ți-e foame? Pe cine mai păcălești? Mno, tot așa și cu postitul ăsta.

Continuarea

5,687 cititori

Trei chestii mișto

Hai că azi sunt în dispoziție zen așa că vă mai zic și d-alea bune. D-alea cum ar trebui să avem peste tot în jur sau să ni se întâmple zilnic.

Întâiaș’ dată o să vă povestesc despre cele două cârciumi pe care le-am descoperit în ultimul an și care la ora asta sunt localurile, din București, unde scot cel mai des cașcaval din buzunar. Și credeți-mă, în ultimul an am bătut măcar jumătate din cârciumile din Capitală, deci aș cam avea referințe și puncte de reper. Ca să n-avem vorbe și să fie clar încă de la început, cârciumile le-am bătut pe banii mei și scriu despre ele pentru că așa vor mușchii mei.

Continuarea

6,519 cititori

De ce nu suportăm adevărul?

O amică mai plinuță, ca să folosesc un eufemism delicat, m-a întrebat la un moment dat de ce mă tot iau de grași. Evident, n-a așteptat să-i răspund, că s-a și apucat să-mi explice pe un ton afectat că nu e deloc în regulă ce fac și că mai mult ca sigur habar n-am cât suferă persoanele supraponderale când citesc miștourile mele.

Partea cea mai tare este că toată discuția asta avea loc la un eveniment unde tocmai se mânca de prânz și, în timp ce femeia perora cu convingere luându-le apărarea grașilor din lumea întreagă, își îndesa pe un platou diverse chestii, care nu aduceau nici pe departe a salată și piept de pui, din care urma să se înfrupte. Ceea ce a și executat.

Continuarea

7,380 cititori

E bine să ai cu ce să înlocuiești

Absolut toate nasoalele pe care le-am pățit la volan mi s-au întâmplat ori vinerea, ori în ajun de vreo chestie importantă gen Paște, Crăciun, 1 Mai, ziua internațională a sturzului de șes, d-astea. Cum am pățit ultima oară, de exemplu, acum vreo doi-trei anișori, fix în săptămâna dinaintea Crăciunului. Când un nene cu o camionetă s-a gândit el că cel mai mișto ar fi să întoarcă în mijlocul drumului, fără să se asigure pentru că, nu-i așa, cine naiba mai umblă pe străzi, prin București, la șapte dimineața?

Well, mă găsisem eu să umblu, mânat de nebunescul gând de a duce mașina la revizia anuală. Gând care s-a contramandat urgent când am coborât de la volan lângă grămada contorsionată de fiare care fusese cu numai câteva secunde mai înainte botul mașinii mele. Sper că vă dați seama că ăia de la service mi-au râs în nas când le-am explicat, cu lacrimi în ochi, că aș cam avea nevoie de mașină până la Crăciun.

Continuarea

3,681 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 110)

Înainte să citiți, sau după, aș vrea și eu niște mulțumiri sincere pentru primăvara asta pe care știți prea bine că EU am adus-o. A, și poate primesc și niște scuze pentru heităreala aia cu “lasă-te de prognoze”. Numa’ zic. 

Acum luați de citiți.

  1. 50 de motive pentru care viața fără copii este mai bună;
  2. O listă cu 25 de lucruri pe care ar trebui să le știe toată lumea;
  3. O înmormântare și trei căței frumoși;
  4. Ce s-a întâmplat cu umorul?
  5. Braconierul cu scula mică;
  6. Eu am voie să fac, tu nu!
  7. De ce Diaspora nu e acasă;
  8. Nanotratat despre singurătate;

mihai_vasilescu_duminica

7,154 cititori

Nu sunt o mamă normală

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Cred c-a venit momentul să ies în fața clasei și să mă auto-denunț: nu sunt o mamă normală!!! S-au văzut cele trei semne de exclamare? Sigur? Până-n fund la doamna? Sau le fac mai mari?

Bun. Trecem la pasul doi: dovezile, dom’le.

Când am rămas însărcinată trecusem deja de 30 de ani. Cum a auzit vestea, bunică-mea m-a încurajat:

– Așa a vrut ăl de sus, maică! Să naști și tu când ești matură la cap. Continuarea

4,812 cititori

Cum rezolvi un hater în trei pași simpli

Văd pe ici pe colo, pe interneți, tot felul de explicații mai mult sau mai puțin documentate ale termenului “hater”. Când, de fapt, lucrurile sunt extrem de simple. Haterul este acea persoană, posesoare de adevăr absolut, care într-o bună zi coboară de la înălțimea turnului de fildeș unde sălăsluiește, până la nivelul tău de muritor stupid care nu merită nici să-i pupe urmele tălpilor. Și dacă tot s-a îndurat să te bage în seamă, o să-ți comunice superior și condescendent un singur lucru: “ești prost”.

Continuarea