4,107 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 125)

Doamne, nu mai vine concediul ăla ODATĂ!

În fine, de-ale mele, luați de citiți.

  1. Cum intri în publicitate (Alex e colegul meu. Și amic. Și unul dintre cei mai cretivi tipi pe care i-am întâlnit);
  2. Am întrebat tineri români cum e să locuiești cu părinții când ai peste 25 de ani;
  3. Dacii erau proști făcuți grămadă;
  4. Viața mea de mamă pe WhatsApp;
  5. Ce faci cu un coleg care pute?
  6. Bunicile noastre care tăiau ceapa în palmă;
  7. Evoluția meltenilor în natură;
  8. Falsa alegere a lui Klaus Iohannis. De ce nu mai are Dragnea nevoie de Tariceanu;

  9. Delirium Tremens!

5,698 cititori

Cea mai tare idee de business

Săptămâna trecută, pe când trotinetam spre casă, m-am întâlnit cu un amic care ducea în lesă un puiuț de labrador auriu. Am descălecat și-am făcut câțiva pași împreună ca să mai punem țara la cale. Well, n-am putut să nu remarc că n-a existat vreo reprezentantă a sexului frumos care să-l observe p-ăla micu’ și să nu afișeze instant cel mai larg zâmbet pe care-l avea în arsenal. Ba chiar cele mai curajoase s-au aplecat să-l mângâie și să-l “ghigi-ghigi”, pentru că n-ai cum să reziști unui cățel cu fața aia. Poți să fii tu prințesa gheții, când vezi de aproape niște puppy eyes ca ăia, te topești instant. Dacă te mai și linge pe față, deja o jumătate de orgasm s-a produs.

Continuarea

6,052 cititori

Hai acasă că eu vreau să plec!

Se dă următoarea situație.

Tu și cu partenerul tău sunteți la o petrecere unde tu te simți extraordinar de bine. Nu contează ce fel de petrecere, puteți să vă imaginați orice fel de adunare care seamănă a așa ceva: party la cineva acasă sau în club, nuntă, festival de muzică electronică sau manele, botez, uatevăr. Cert e că ție-ți place acolo de te piși pe tine. Că tocmai ai revăzut oameni pe care nu-i mai văzusei de ceva vreme, că-ți place muzica, că aștepți să vină și sarmalele, repet, nu contează, te simți foarte-foarte bine la sindrofia respectivă.

Continuarea

5,956 cititori

Renunți la ceva ca să poți pleca în concediu?

Am văzut zilele trecute o știre care nu mi-a plăcut deloc. Suntem ultimii în Europa la capitolul mers în vacanțe. Până și bulgarii sunt cu 7 procente peste noi, ceea ce este nițel tristuț. Cred că ăsta este unul dintre indicatorii reali ai marasmului în care se zbate țara asta. Însă ce m-a șocat a fost, că pe lângă motivul evident pentru care mulți aleg să nu meargă în vacanțe, respectiv sărăcia, există și un procent însemnat de cetățeni care nu merg nicăieri pentru că, citez: „românii nu înţeleg rolul vacanțelor, explică sociologii”. Chestie care m-a lăsat cu gura căscată. Continuarea

3,134 cititori

Mult a fost, puțin a rămas

Hai că nu prea v-am stresat cu fotbalul zilele astea. Am zis să mă abțin că poate nu toți de pe-aici sunt consumatori ai fenomenului. Și nici specialiști, ca subsemnatul care, dacă e să ne aducem oleacă aminte, a zis câte ceva despre Belgia încă de acum trei săptămâni.

Mă rog, dacă e să fiu foarte sincer, sunt specialist atât vreme cât nu e nimic pe bani. Când e să fie pe bani, abilitățile mele, nu știu cum naiba, dispar ca prin farmec.

Continuarea

5,571 cititori

Exact cum ziceam

Cantitatea de mwie pe care mi-am luat-o, după textul în care explicam de ce n-o să mai pun piciorul la protestele din Piața Victoriei, a fost remarcabilă. Tot felul de cetățeni de ambele sexe m-au făcut albie de porci pe motiv că așa ceva n-ai voie să scrii. Tu nu înțelegi că avem o datorie sfântă să stăm acolo-n Piață ca să vadă șobolanii roșii că nu fac ce vor ei? Nu înțelegi că țara are nevoie de noi? Huo, trădătorule!

O tanti mi-a explicat că există oameni care nu s-au mișcat 500 de zile de-acolo. Și tu vii să scrii așa ceva? Rușine! Serios, nu glumesc, mi-a bătut obrazul c-am pătat, citez: „protestul celor puțini care au ieșit și pentru mine, zi de zi, vreme de 500 de zile”.

Milogul trist, pe numele lui Florin Bădiță, a venit și m-a înjurat, aici pe blog. Păi el a renunțat la viața personală ca să stea să prostesteze în piață, iar eu scriu așa ceva? Din nou, rușine!

Continuarea

3,472 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 124)

Mi-e o lene de nu pot nici să duc țigara la gură. Și-am așa un sicitir, de nu știu cum să fac să treacă timpul mai repede până vine concediul ăla care pare că e din ce în ce mai departe. În fine, sper să apreciați că v-am lăsat de citit, în ciuda procrsatinării crase care mă bântuie.

  1. Nu vei fi niciodată perfectă. Ori perfect.
  2. Cineva să oprească roast-ul lui Bendeac (mda, am făcut și eu greșeala să mă uit la roast. Fata asta zice exact ce-am simțit și eu în momentele când nu mi se făcea rușine de rușinea celor de-acolo);
  3. Jurnalismul de conveniență și advertsing-ul romglez;
  4. Cum ne transformăm în Generația Falsei Perfecțiuni;
  5. Mondialul: o serbare de sfârșit de an;
  6. O româncă a reușit bine de tot în viață;
  7. Bacu’ actual e ineficient;
  8. Noi și indienii din Assam avem ceva în comun;
  9. Poți să sari din avion fără parașută însă doar odată;

 

 

5,996 cititori

Cum faci să reușești în viață

Joi seară trotinetam vesel prin măreața noastră urbe, de la Universitate spre casă. Ajung la Ateneu și-o las oleacă mai ușor pe motiv că exact în parcarea din față era nuș’ce expoziție cu mașini bengoase, mașini la care voia și sufletul meu s-arunce un ochi. Ei și cum treceam io așa lejer gândindu-mă că cel puțin 3-4 bucăți de-acolo vor ajunge în colecția mea personală (după ce-mi intră cașcavalul de la bunul doctor din Nigeria), văd un cetățean chinez care tocmai ieșise de la Gucci și se îndrepta spre aceeași parcare devenită expoziție de muscle cars. Continuarea

5,313 cititori

Credulul optimist

Eu atrag că un magnet numai oameni necăjiți sau, dimpotrivă, calzi, darnici și binevoitori. Serios. Păi uite, la un moment dat am oprit la un peco și a venit la mine un domn bine îmbrăcat, posesor de Audi A6. Mi-a povestit pe scurt despre cum a rămas fără bani de benzină (ce-i drept consumă și destul de mult mașina aia a lui, așa că l-am înțeles). Ce să fac, să las omul într-un așa necaz? Imediat am sărit și i-am dat bani pentru câțiva litri, că se grăbea spre casă unde-l așteptau nevasta grav bolnavă și trei copii suferinzi de diverse afecțiuni complicate. Și ce bine m-am simțit c-am reușit să ajut un seamăn aflat la necaz. Continuarea

12,000 cititori

De ce n-o să mai ies în Piața Victoriei

Pentru că ultima oară când am fost acolo, la protest anunțat cu surle și trâmbițe, la French Revolution și 5ensi (ambele localuri sunt chiar în Piața Victoriei) era plin. No joke. Chiar am făcut un mișto amar pe chestia asta cu Petrică. Erau terasele pline, lumea stătea relaxată la un burger și-un ecler, în timp ce la doi pași se scandau chestii ca „pesede ciuma roșie”. Semn că revolta socială trece prin stomac mai dihai ca iubirea. Sau că protestatul în stradă îți scade glicemia ca dracu’ și trebuie să bagi repede un caramel sărat.

Continuarea