4,955 cititori

Fie-vă milă și dați-ne Crăciunul înapoi!

Când eram mititel, abia aşteptam să vină sfârşitul lui decembrie, cu mirosul lui de brad, coji de portocale şi zăpadă. Sfârşitul, înţelegeţi? Nu începutul lui octombrie, nu jumătatea lui noiembrie, nu, frate, strict sfârşitul lui decembrie. Pentru că abia atunci simţeam cu adevarat ca a venit Crăciunul. Mă rog, treaba cu cojile de portocale era relativă, că de la un moment dat nu prea mai aveai de unde, da’ zic așa ca idee.

Dar chestia asta care se întâmplă azi, nevoia asta de a împinge imaginea acestei sărbători cât mai spre lunile octombrie-noiembrie a devenit de-a dreptul stresantă. Personal, am rămas cu gura căscată acum vreo două săptămâni când deja am văzut în supermarket primii moși crăciuni și stivele de bomboane de pom pe rafturi. Iar afară era soare de stat la terasă și eu o ardeam la mânecă scurtă. Sinistru, vă spun. Continuarea

3,465 cititori

Dacă poți. Și știu că poți!

Dacă te-ai simțit vreodată complet neputincios lângă un pat de spital, o să știi EXACT ce vreau să zic. Iar dacă în acel pat se afla copilul tău, știi, cum n-ai fi vrut niciodată să știi, despre ce vorbesc. N-ai copii? Nu Contează. E suficient să-ți imaginezi cum ar fi să ai și să fii nevoit să-l veghezi de pe un scaun. Un scaun care stă lângă patul lui din spital.

De-asta sunt acum aici, pe scaunul ăsta care nu va rămâne gol până când nu se vor aduna cele 100.000 de sms-uri #pentruMagicHOME.

MagicHOME va fi casa părinților de lângă Fundeni, cel mai mare spital oncologic din România. O casă care se construiește ca să nu mai fie nevoie să stea niciun părinte pe scaunul ăla blestemat de lângă patul copilului bolnav de cancer. Dacă ai fost macar o dată în viața asta într-un spital de stat din România, deja ai imaginea în fața ochilor.

Așa că, dacă vreți să ajutați la strângerea celor 100.000 de sms-uri necesare, donațiile #PentruMagicHOME se pot face prin SMS, la numărul 8844, trimițând cuvântul „Magic”. SMS-ul are valoarea de 2 euro și poate fi dat doar din rețelele Digi, Vodafone și Orange. Doi euro, frate, mai puțin decât un pachet de țigări.Ce-aș putea să mai spun? Nimic. Sunteți băieți (și fete) mari, știți ce aveți de făcut.

P.S. Filmarea de mai jos e live. Deci dacă ți se pare ca mă vezi pe scaun, până pe la ora șapte, de fapt nu ți se pare.

 

mihai_vasilescu

 

5,803 cititori

E ușor să arunci cu noroi

Poate că v-a scăpat unul dintre comentariile postate la textul prin care vă mulțumeam că existați și pentru modul în care v-ați mobilizat, adică ăsta postat de domnu’ Sorin:

Nu sunteti cei mai tari dar sunteti cei mai creduli si mai usor de manipulat. Copiii astia nu au nevoie in primul rand de haine ci de educatie pe care nu o vor primi in acea familie. Dandu-le haine le-ati oferit sansa sa creasca mari si sa va dea in cap pentru ca lipsa educatiei stim cu totii la ce duce, in cele mai multe cazuri abandon scolar, delicventa juvenila samd. Cand o sa va sparga capul un astfel de adolescent cu o sticla o sa va mai ganditi de 10 ori inainte de a oferi ajutor familiilor nevoiase.

Continuarea

3,300 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 90)

O fi greu să vă treziți și să găsiți articole pentru cafea gata selectate? Ha? Aud?

  1. Cum traficul bucureștean trage toată țara în jos;
  2. Da, da, da și iar DA;
  3. V-ați făcut cu toții filme și muriți de nervi că nu trăiți în ele;
  4. Ce să faci când mama copilului tău îți spune că nu mai poate;
  5. Le-am oferit și salarii de 100 de lei pe zi. Nu vin sau, dacă vin, stau o zi;
  6. Legătura dintre natalitate și zborurile low-cost;
  7. Ce mare era omul mic;
  8. 50 de măgării în 10 luni de guvernare PSD+ALDE;

mihai_vasilescu_cititori

4,443 cititori

N-ai cum sa oprești o femeie care vrea să facă shopping

Dacă e sâmbătă, e Elena

Să vă povestesc. Anul de grație 2008. Cred. Eram în aceeași companie de telecomunicații, dar la reprezentanța din Plaza Mall. Programul era până la zece. Undeva pe la nouă jumătate, aproape de închidere, intra o tipă în magazin, se oprește în mijloc și se uită roată la noi toți printre genele proaspăt montate. Cred că aștepta niște reacții, conffeti, leșinuri sau măcar aplauze, că preț de vreo două minute nu s-a mișcat și n-a zis nimic, doar a privit galeș în jur. Noi eram în magazin cinci fete și un băiat. Băiatul oricum era un leșinat, așa că din astea cinci, zâna zorilor a ales să vină la mine la birou. Din poziția stând în picioare, cu poșeta proptită pe cot, mă ia la fix:

– Vreau un telefon și-o cartelă. Cu număr. Continuarea

9,949 cititori

Sper c-ați văzut asta (#6)

Lăsați orice faceți și uitați-vă la videoul de mai jos, dacă nu l-ați văzut încă, și-o să înțelgeți de ce publicitatea e mișto. Sau, mai bine zis, o să înțelegeți cât de mișto poate să fie dacă știi să spui povestea ALTFEL. Eu, personal, mi-am scos palăria în fața tipului ăsta. 

Să vă mai spun că clipul are deja 700.000 de mii de vizualizări și că mașina (o Honda Accord din 1996, cu 200.000 de km la bord)  s-a vândut cu peste 25.000 de dolari, după ce inițal s-au cerut 499 pe ea?

Da, asta e cea mai bună dovadă că oamenii nu urăsc publicitatea, ci mediocritatea din publicitate.

Hai, uitați-vă la clip, o sa fie cel mai bine investit minut din săptămâna asta.

via Costin

mihai_vasilescu_honda

3,173 cititori

Aici, voi sunteți tot ce contează!

Singurul și cel mai important lucru pe care vreau să vi-l zic astăzi este ăsta:

SUNTEȚI CEI MAI TARI, MĂ ÎNCLIN!

Mi-a scris Georgiana și mi-a povestit că ce-a fost pe blog, după articolul cu copiii care au nevoie de haine, a fost light față de mulțimea mesajelor și telefoanelor pe care le-a primit. Iar pentru modul în care reacționați de fiecare dată când chiar e nevoie de voi, meritați să vi se întâmple numai lucruri bune.

Vă mulțumesc că-mi faceți zilele mișto și mă faceți să fiu mândru de mine, de blogul ăsta și de voi, cititorii lui. M-aș bucura să puteți fi în locul meu macar o secundă ca să înțelegeți de ce în momente din astea mă simt de parcă mi-ar injecta cineva mândrie în vene.

De-aia îmi place să mă retrag aici când mi se face silă de ce e în jur și în principal de Facebook, pentru că aici e casa mea virtuală. Și toate astea doar pentru că ați hotărât voi să veniți aici, să aruncați un ochi și să rămâneți.

Atât. Orice altceva ar fi de prisos pentru azi.

P.S. Pentru comentariile de ieri ne socotim noi altădată.

mihai_vasilescu_mandrie

4,627 cititori

Dacă n-aveați poftă de mâncare zilele astea

Care sunteți mai vechi pe-aici deja știți că în momentele în care mă pune necuratu’ să țin cură de slăbire trântesc câte un articol despre mâncare. Nici n-am cum altfel, având în vedere că de dimineață până seara visez numai chestii pe care în mod normal le-aș lăsa la infinit să-mi mângâie papilele gustative. Cu alte cuvinte, în perioada asta funcționez pe sistemul “tot ce e în jur la o adica poate fi transformat în mâncare”.

Așa, ce voiam de fapt să zic, am câteva chestii care mi-au rămas săpate în acidul dezoxiribonucleic mai adânc decât scenele de luptă de pe columna lui Traian, altfel nu-mi explic de ce nu reușesc să scap de ele. Ce înseamnă asta? Păi înseamnă că le-aș mânca oricând și oricum în cantități industriale. Iar dacă aveți impresia ca vorbesc despre cine știe ce specialități gourmet, vă înșelați amarnic, astea după care tânjesc eu sunt din alea cu care practic am crescut. Da’ stați că vi le zice fratele vostru imediat ca să vă facă ziua mai plăcută.

Continuarea

4,183 cititori

Vine iarna și nu toată lumea se bucură

Ca un hater respectabil și-un nesimțit de prima mână care râde de suferințele oamenilor (am încheiat citatul), mă gândeam că poate facem și noi o faptă bună azi.

Mno, ca să n-o lungim, una dintre cititoarele acestui blog (Georgiana, pe numele ei, mai și comentează pe aici) și-a început email-ul către mine așa: Scuze că îndrăznesc să scriu rândurile de mai jos, dar am văzut că pe blogul tău sunt foarte mulţi oameni în adevăratul sens al cuvântului şi, cel mai important, oameni cărora le pasă. Introducere care a avut darul să mă înmoaie instant așa c-am continuat să citesc. Continuarea

3,545 cititori

Tipuri de comentatori de pe net

Hai că i-am strâns pe toţi la un loc ca să nu vă mai chinuiți voi. Desigur, nu mă refer la oamenii care chiar au ceva de spus și de cele mai multe ori reușesc s-o facă într-un mod pertinent sau amuzant. Și în niciun caz la comentatorii de-aici, da? 

Comentatorul profund superior care vrea să-ți demonstreze cât ești de limitat și prost. Indiferent despre ce scrii, el știe mai bine cum stau lucrurile și-o să te anunțe asta plin de scârbă. Va ignora suveran rugămințile tale de a-și muta considerațiile pe alte bloguri/walluri și o să continue să te anunțe periodic că ești un limbric nesemnificativ pe care el nu dă doi bani. Continuarea

5,280 cititori

Ce ne mai freacă grija

Ieri pe la ora patru, când îi e mai greu voinicului, m-a luat de la lingurică o poftă de mici pe care nu știam cum naiba s-o ostoiesc mai repde. Așa c-am executat repede un kaufland sperând sa nu fie coadă mare la cașcarabeta aia de-afară, din parcare, unde vând flăcăii chestii d-astea vegane. Am sperat degeba, era coadă ca la balamuc.

Continuarea