112,691 cititori

Tipule, te rog eu, nu te lăsa călcat în picioare!

Ieri dimineață, în metrou. El, cu alură de campion inter-regional la șah. Ea, o șoricuță mică, roșcată, drăguță și pistruiată. Ambii fix în dreapta mea. La un moment dat, îl aud pe el:

– De luna viitoare aș vrea să m-apuc să strâng bani pentru Play Station.

Ea (ferm):

– Nu.

El (un pic descumpănit, insistă):

– E păcat de televizorul ăla, dacă tot l-am luat trebuie folosit, aș putea să joc Fifa.

Continuarea

4,822 cititori

Asta cu obezitatea copiilor ține tot de parenting, nu?

Sâmbăta trecută, pe seară, așteptam pe cineva într-una dintre cârciumile mai cu ștaif ale îndrăgitei noastre Capitale. Și pentru că persoana cu care trebuia să mă întâlnesc era femeie, evident a întârziat. Nu mult, cam o jumătate de oră așa. Nu era panică, îndelungata mea experiență de viață m-a făcut să înțeleg că la femei „sfertul academic” se poate metamorfoza oricând în „ora academică”. Sau, dacă ești foarte ghinionist, în orele academice. Mă rog, amănunte. Pentru că tot n-aveam cu ce să-mi ocup timpul, mi-am zis să mai las naibii telefonul și să mai arunc câte o privire și la viața reală care se defășura în jur (aiurea, nu mai aveam baterie și eram speriat să nu moară de tot). La fix, pentru că ce să vezi, la masa de lângă se defășurau lucruri mai mult decât interesante.

Continuarea

1,803 cititori

Pentru duminica viitoare, aș organiza în piață un concurs de gherghef

Și-am omorî doi iepuri dintr-o lovitură. O dată că am reînvia tradițiile (cine mai știe cu gherghful în ziua de azi?) și pe urmă că am ține hipsterii ocupați cu încă o șmecherie cool. În plus, vă dați seama cum ar da la televizor cel mai mare gherghef din lume? Ar urla agențiile de presă două zile, vă spun.

Despre ce vorbesc? Păi m-a certat lumea că m-am bășicat în legătură cu activările hipsterești din Piața Victoriei. Că n-am văzut ce mișto a ieșit tricolorul? Ba da, am văzut? Și? La fel de bine puteau să construiască o copie a turnului Eiffel, din șireturi negre și bej, care să iasă impecabil. Așa, și? Care era scopul final? Ce să mai, eu cred că ăia dârdâiau de frică în clădirea Guvernului când au văzut ditamai drapelul României. Ba chiar, madam Firea, care era chiar la dânsa acasă, s-a speriat atât de tare că făcea miștouri editând poza tricolorului, peste care pusese procentele psd-ului. I-ați zăpăcit, vă spun. Mai aveau “umpic” și ieșeau să se predea plângând, cu mâinile ridicate deasupra capului. Continuarea

4,628 cititori

Cum recunoști un postac psd-ist în trei pași simpli

V-am lăsat aici un mini-ghid:

– Poza de profil e făcută la o nuntă. De multe ori chiar la a lui. Astfel că trebuie să te chinui oleacă până-ți dai seama care e postacul dintre cele șapte persoane care-ți zâmbesc tâmp din fotografie. În 90% din cazuri e ăla care are trening nou și stă înfipt lângă cocul tip “sărmăluțe” al soacrei mici. Unii dintre ei, ăia mai “tehnici””, reușesc să le cropuiască, dar tot le rămâne agățată de-un braț mâna soacrei mici.

Continuarea

2,296 cititori

De ce mai ieșim în stradă?

Îmi pare rău, dar o să ne întoarcem la “ce mi-a plăcut” și la articolele de pe alte bloguri când o să se întoarcă și țara asta la normalitate. Până atunci, mai fac niște propagandă d-asta soroșistă, că doar trebuie să justific banii primiți.

Se întreabă lumea pentru ce se mai iese în Piața Victoriei. Alții o dau pe-aia cu “vreți să răsturnați guvernul legitim, anarhiștilor”. Eu vreau să spun atât: oricare dintre voi ar fi făcut la serviciu (adică la el la job, la multinaționalele alea care că vă îmbuibă cu bani și care vă țin sclavi, obligându-vă să vă faceți credite și să ieșiți în stradă) o măgărie care să fie muuuult mai puțin gravă decât ce-au făcut ăștia, ar fi sfârșit cu un șut în fund și desfacerea contractului de muncă. Și asta dacă aveați noroc de niște șefi miloși, că altfel ați fi putut să dați cu subsemnatul și pe la poliție.

Continuarea

4,781 cititori

O pereche de țâțe, vă rog! Aici? Sau la pachet?

Text scris de Elena.

De când mă știu am avut o obsesie: sânii mari. Ani la rând, visul meu de noapte și de zi era că o să mă mărit cu un chirurg plastician care să mă transforme în doi sâni MARI. Atât! Ajunsesem deja la 19 ani și eu încă nu intrasem într-un magazin cu lenjerie intimă. Priveam totul de afară și cu lacrimi în ochi îmi juram că voi schimba cumva acest “mic (spre deloc)” amănunt. Cu orice risc și preț. Nu luasem însă în calcul chiar toate riscurile. Continuarea

3,227 cititori

De ce nu e și mama la Cotroceni?

Și nu, nu mă întreb de ce nu e maică-mea Președintele României, ci la protestele pro-psd din fața palatului. Da, ați putea să-mi spuneți că stă la Vâlcea și de-aia, dar eu vă spun că n-ar fi fost printre protestatarii de la Cotroceni, nici daca locuia vis-a-vis.

Iar motivele sunt două.

Continuarea

3,035 cititori

La pomul lăudat să nu te duci cu… trenul

Textul de astăzi este un comentariu postat de Sorin B la articolul de ieri. Și era păcat să-l las să se risipească în anonimat. Pentru că am râs cu lacrimi.

Mi-a venit în minte o întâmplare petrecută cu ceva timp în urmă, mai precis în anul de grație 2000, chiar de 1 aprilie care, culmea, a căzut într-o sâmbătă.

Țineți voi minte MIRC? Era un program gen Facebook, dar, mai old, cam de prin zona mezozoicului timpuriu, unde băieți și fete încercau să-și refacă viața (după cum spun foarte elegant, cei de la Paraziții, în simfonia a XIII-a în re major). Era o chestie foarte fină, dar din păcate nu aveai cum să vezi fotografiile, pentru că nu existau. Îmi aduc aminte că începutul conversațiilor era mereu același: ”asl pls” (dacă nu vă mi aduceți minte, vă spun eu ce însemn: age-sex-location please). Dacă primeai răspuns, începea treaba.

Continuarea

11,413 cititori

Selfie-urile fake și întâlnirile de gradul zero

Nu știți ce este o întâlnire de gradul zero, nu? În naivitatea voastră ați putea crede că mă refer la primul contact al pământenilor cu vreun omuleț verde cu antene lungi și un singur ochi, reprezentant al unei civilizații extraterestre. Ei bine, nu sunteți foarte departe de adevăr, dar nu. Întâlnirile de gradul zero sunt atunci când dai nas în nas pentru prima dată în offline (în viața reală cum s-ar zice) cu o TCPPFPPSNCR. Desigur, acum o să mă întrebați ce înseamnă acest acronim deosebit care nu vă spune nimic. Well, pe scurt, TCPPFPPSNCR înseamnă Tipă Care Pune Pe Facebook Poze Prelucrate Și Neconforme Cu Realitatea. Continuarea

1,663 cititori

Șoc și groază! N-o să-ți vină să crezi, există un Campionat de Bine!

Auziți, vouă nu vi se intâmplă niciodată să vreți să scăpați de niște bani și să nu stiți cui să-i dați? Bine, vorbesc aici de o cauză bună, umanitară sau socială, nu de o sesiune de shopping de jumătate de zi. Că pentru asta n-aveți nevoie de sfaturi, știți și singuri pe ce să cheltuiți. Nu, serios, mie mi s-a mai întâmplat să mă gândesc c-aș face o faptă bună, dar sa nu-mi vină nicio idee despre cui, cât și cum. Continuarea

5,364 cititori

Ați pus-o, protestatarilor! V-a luat dracu’, la propriu!

Acum să vă văd pe unde mai scoateți cămașa în fața tronului judecății pe care stă tatălui tâmplarului. Sau chiar a tâmplarului însuși (că și el mai preia din sarcini). Sunt tare curios ce-o să mai bălmăjiți când v-o întreba de ce-ați păcătuit cu bună știință și v-ați vândut lui ucigă-l crucea? Ha? De ce păcătoșilor v-ați vândut lui Lucifer? Credința întru Domnul nu vă mai plăcea? Continuarea