3,942 cititori

Hai să nu confundăm prostia cu discriminarea

Ieri bula mea de Facebook a fost inundată de valuri de revoltă și furie împotriva celor de la Hollywood Multiplex după viralizarea articolului unei mame singure, însoțită de cei doi copii ai săi, care a încercat cumpere un Pachet Family, pachet care nu i-a fost vândut. După care a povestit întâmplarea pe interneți și imediat au început să se reverse valurile de ură și furie pe motiv că discriminare și că susținătorii familiei tradiționale, mwie Dragnea, mwie psd, mwie Hollywood Multiplex. Iar mie, personal, mi se pare că s-a sărit un pic calul. Hai să avem o limită, hai să nu confundăm o decizie de business, completată de idioțenia unui angajat, cu discriminarea. Continuarea

3,049 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 115)

Iar a fost o săptămână d-aia în care toată lumea a scris despre același lucru. Dacă-mi puneam mintea, aveați acum la cafea doar articole despre 1 Mai, Vamă și duamna Veorica. Și voi dăloc nu mă apreciați.

Hai, luați de citiți.

  1. Neprețuită, mingea de 15 lei;
  2. Dacă nu era Becali;
  3. O doctoriță și-a publicat fluturașul cu salariul de 2400 euro pe Facebook;
  4. Ce a făcut romgleza din noi…
  5. Omul împotriva naturii;
  6. De ce nimeni nu dă doi bani pe ziariștii TVR;
  7. De ce nu o să mai folosesc Uber;

mihai_vasilescu_duminica

4,382 cititori

Problemele se rezolvă pe Facebook

Poate v-a scăpat știrea asta, poate nu. Se făcea că într-o comună din spațiul carpato-danubiano-pontic, primarul, exasperat de lenea și reaua-voință a locuitorilor satului a recurs la ultima soluție. S-a plimbat cu telefonul în mână prin tot satul fotografiind gospodăriile în care proprietarii nu-și repară gardurile, lasă buruienile să crească până la jumătatea casei, au pereții scorojiți sau nezugrăviți și alte chestiuni din de genul care țin de bun simț și de implicarea civică a fiecăruia.

Continuarea

6,842 cititori

Dezbrăcați-vă și rezolvă Maricica

Acum niște anișori, pe vremea când lucram în vânzări și încă mă mai îmbrăcam la costum, într-o minunată zi de lucru, mă aflam în măreața budă a corporației unde dădeam cu sapa și tocmai efectuasem cu real succes un pipi scurt. Când zic “real succes”, mă refer la faptul că reușisem să nu mă stropesc absolut deloc. Ceea ce pentru mine e un fel de performanță. În fine, încântat de izbândă, am tras relaxat de fermoar și… na, belea… am rămas în mână cu chestia aia mică (aia care îmbină zimții de la fermoar, nu cu chestia mea mică).

Mno, nu știu cum sa vă explic, dar pantalonii de stofă nu pică deloc bine pe tine când li se cască o ditmai aerisirea în față, adică în locul unde cu numai câteva secunde înainte se afla fermoarul. Cum pe-atunci mai și cântăream cât bivol bine dezvoltat, vă dați seama că pantalonii mei erau cam de dimensiunea unui cort ce urmează a fi folosit pentru nunta fetei primarului dintr-o comună bogată. Iar fermoarul era și el direct proporțional, desigur. Pe scurt, dupa acest minor incident, când pășeam, în dreptul șlițului meu se căsca un fel de mică prăpastie.

Continuarea

6,798 cititori

Când e să ai ghinion

Text scris de Ionuț. Io zic să-l citiți pe tot, c-am râs bine de tot.

Fiindcă tot am promis că scriu ceva ca să-i mai dăm liber lu’ șefu’ la blog, c-o fi surmenat după atâtea zile libere, și, legându-mă puțin de faptul că mai e un pic și începe Campionatul Mondial de Fotbal (fericirea bărbaților și coșmarul nevestelor, sau invers, de la caz la caz), mi-am adus aminte de o întâmplare. E o combinație de parenting, fotbal și “românisme”, așa că-i rog pe ne-microbiști să nu închidă televizoarele (dacă vor, bineînțeles!). Vă avertizez că am prostul obicei să mă lungesc așa că nu mă-njurați prea rău dacă vă plictisiți pe la jumate. Puneți semn și continuați în altă zi.

Continuarea

5,895 cititori

De ce e bine să te mai uiți și-n spam

Încă de primăvara trecută a început să mă bată gândul. De fiecare dată când ieșeam de la birou și vedeam Calea Victoriei plină ochi de mașini care înaintau cu viteza unui melc suferind de artrită și pe sărmanii de la volan scrolând prin telefoane ca să le mai treacă timpul, mă găndeam ce tare ar fi să-mi iau o trotinetă electrică.

Doar că m-am gândit și m-am răzgândit pân-au trecut și vara și toamna. Iar iarna, știi cum e, nu prea-ți mai vine să dai banii pe o chestie pe care n-o poți folosi decât peste câteva luni. Dap, în mod sigur nu eu am fost cel care a inspirat proverbul ăla cu omu’ gospodar.

Continuarea

4,148 cititori

1 Mai în istorie

1707 – Anglia s-a unit cu Scoţia sub numele de Marea Britanie

Și uite-așa și-au luat scoțienii încă o țară, moca, așa cum le place lor. Se zice că n-ar fi fost chiar toți de acord cu combinația asta, dar în timpul tratativelor, ăia care aveau rețineri erau ocupați să adune monezile pe care le aruncaseră englezii pe jos.

1959 – Germania de Vest introduce săptămâna de lucru de cinci zile.

Slăbuț. Guvernarea pesede mai are umpic și introduce săptămâna de lucru în care se muncește doar în zilele care nu se termină în “i”.

Continuarea

5,145 cititori

Pun eu capra la loc

Sâmbătă seara am cules-o pe domnișoara Petrică după spectacol (ea a avut spectacol, nu io) și-am zis să merem să băgăm în fizic la cârciuma nostră preferată. Evident, am parcat pe o străduță laterală, una dintre cele mai bengoase din București. În sensul că băieții care “au grijă” de locurile de parcare sunt la cu totul alt nivel. Nu le mai blochează ca amărăștenii cu navete goale de bere sau cu cine știe ce pietroaie. Neah, aici s-a investit oleacă în business și TOATE locurile sunt ocupate cu niște capre de metal. Și când zic TOATE locurile, credeți-mă, nu exagerez, efectiv toată strada, de la un capăt la celălalt, e capră lângă capră.

Continuarea

3,531 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 114)

Înainte să vă las câte ceva de citit, o să vă mai spun ceva vis a vis de textul Elenei de “la revedere”. Poate nu știați, dar Elena a plecat de pe acest blog lăsând în urmă un articol care a trecut de suta de mii de vizualizări (peste 140.000 ca să fiu mai exact) și este în top 10 cele mai citite articole de pe acest blog. Și asta în condițiile în care în spațiul carpato-danubiano-pontic există bloggeri pentru care o sută de mii de vizualizări reprezintă doar un vis umed.

Atât.

Acum luați texte de pe bloguri.

  1. Arădenii produc cel mai modern şi economic tramvai din lume (cât de tare e asta?);
  2. Curvele de la CNCD i-o sug lui Dragnea (citiți-l pe tot, merită);
  3. Stop-cadrul unei înfrângeri repetate;
  4. Ce zi frumoasă!
  5. Traiasca internetul si Google Maps;
  6. Dispărem;
  7. De ce își fac românii cruce în autobuz?
  8. Despre libertate de exprimare și drepturile omului la ofensă;

mihai_vasilescu_duminica

6,830 cititori

La revedere!

Dacă e sâmbătă, e pentru ultima oară Elena.

“Elena, nu știu de unde ai apărut, dar sper să-ti țină ăl’ de sus obiceiul și să mai comentezi. Am râs cu MUCI!” Așa a început povestea asta și periplul meu pe acest blog.

Ce-a urmat, știți deja. Adică, mă rog, puteți anticipa. Am devenit dependentă. Și am continuat să intru zilnic, să citesc și să comentez. Ca mai apoi să ajung să-mi las gândurile și amintitile transpuse în rânduri mai lungi sau mai scurte.

Locul ăsta m-a făcut să trec prin toate stările posibile: de la nervi la euforie, de la râs la plâns, de la neputință la dorintă și de la ură la iubire. M-a fermecat. Mi-a plăcut să văd și să simt compatibilitatea cu voi. Să trăiesc momente unice alături de voi, niște oameni infiorător de umani și normali. Continuarea

5,145 cititori

Metroul e apă de ploaie pe lângă ratb

Autobuzul e aproape gol. Se apropie stația unde tre’ să cobor, așa că mă îndrept agale spre ieșire. Lângă mine mai e un tip. Stăm amândoi și așteptăm să oprească.

Deodată, un cetățean care până atunci zăcuse liniștit pe-un scaun, se ridică vijelios, vine în spatele nostru, ne împinge cu simț de răspundere, se strecoara centimetru cu centimetru, dar până la urmă, victorie, reușește: e primul la ușă.

Continuarea