6,122 cititori

Femeile fac cele mai mișto complimente

Pe strada Paris, puțin înainte de Piața Victoriei, o doamnă cu evidente tulburări de glandă, tulburări care, după cum se putea observa cu ochiul liber, o aduseseră în pragul a ceea ce medicii numesc obezitate morbidă, doamnă despre care eu aș putea spune, cu binecunoscuta-mi inocență, doar că era extrem de grasă, mergea agale pe mijlocul carosabilului trăgând liniștită din țigară. Continuarea

4,637 cititori

Cam așa se face o surpriză

Mai știți voi articolul ăla de-acum câteva zile în care vă propuneam să facem ceva ce nu credeam că s-a mai făcut?

Ei bine, după ce l-au citit, m-au contactat cei de la Lidl și mi-au zis că nu mai schimbă scriptul sub nicio formă. Au dat și-o motivație din aia gen „am muncit cam mult la el ca să-l mai schimbăm acum” pe care nu știu de ce, dar tind s-o cred.

În schimb, mi-au zis altceva mult mai tare. Mi-au zis că s-au tăvălit pe jos de râs citindu-vă comentariile și numai politica de companie i-a ținut să nu se bage și ei în caterinca și trolingul care-au ieșit acolo. După care, când credeau că s-au mai liniștit, i-a pus naiba să citească și comentariul lui Ionuț. Moment în care toată lumea din biroul ăla s-a tăvălit pe jos de râs (ăsta mai mult ca sigur e un eufemism pentru „au râs cu muci”, dar tot politica de companie and blabla). Continuarea

4,572 cititori

BAC-ul nu-ți trebuie la nimic

De ieri a început examenul de bacalaureat și mă gândeam cam ce motivație ar putea să mai aibă adolescenții din ziua de azi să învețe, să ia bac-ul, să facă o facultate, să facă tot ce mai știam noi c-ar trebui să faci dacă vrei să-ți „fie bine în viață”. Practic, aproape niciuna. Și nici măcar nu-i poți învinui, atâta vreme cât în spatiul carpato-danubiano-pontic nimeni și nimic nu te încurajează spre așa ceva, dimpotrivă, sunt promovate numai nulitățile, non-valorile, hoții, analfabeții și șmecherii.

Mă pun în pantofii stiletto pielea unei proaspete absolvente de liceu și mă întreb cam care ar fi motivația pentru care ar trebui să se apuce să rupă cartea-n două. De ce să facă așa ceva când, dacă dai drumul la televizor, vezi tot felul de botoxate și siliconate care nu știu să lege două vorbe, în schimb par să fi reușit din plin în viață? Și-atunci de ce să alegi hard way, când e limpede că funcționează atât de bine și easy way? Continuarea

4,219 cititori

De ce ți-e frică nu scapi

Nu mai știu în ce clasă eram (în 1-4, în orice caz) când am ajuns pe neașteptate la cabinetul stomatologic al școlii. Da, da, ați citit bine, „stomatologic” am vrut să scriu. Pe vremea ailaltă, dacă vă vine să credeți, existau școli care erau prevăzute cu așa ceva. Nici măcar nu mai știu pentru ce m-a dus învățătoarea, probabil vreo măsea care mă durea. În schimb țin minte extrem de bine că m-a chinuit femeia aia de ziceai că vrea să-mi scoată creierul sau ceva. Nu știu cât era vina ei (tind să cred că dacă ajunsese să practice la un cabinet școlar nu era chiar cel mai destoinic medic stomatolog din Vâlcea) și cât a aparaturii, dar practic ăla a fost momentul care a declanșat frica mea animalică de dentist. Continuarea

3,460 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 122)

De pe plajă v-am pus aici articolele de pe bloguri de săptămâna asta. Și nimeni nu mă apreciază. Nerecunoscătorilor. 😛

Hai, luați de consumați niște slovă scrisă:

  1. Ce sint tefelistii si care sint costurile pentru Romania (delirium tremens în stare pură, vi l-am lăsat aici ca să vedeți cum arată și cealaltă parte a bulei);
  2. Generații;
  3. Mici cu mămăligă și mujdei;
  4. Still Made in Romania;

  5. Stai, mă.
  6. Aici aveți primul articol în engleză lăsat vreodată în selecția săptămânală. L-am lăsat pentru că am vrut să scriu despre subiect și n-am avut timp. Dacă e adevărat, înseamnă că chiar o luăm razna;
  7. Salutări de la Constanța, orașul care moare!
  8. Nu avem un lider sau o idee comună;

 

5,239 cititori

De multe ori regretele vin prea târziu

Nu sunt un tip tocmai calm. Aș putea chiar să afirm contrariul, sunt un individ coleric. Dar tocmai pentru că știu prea bine asta, pentru că o conștientizez, și pentru că vreau de la mine să devin un om mai bun și-un cetățean european de nădejde, de fiecare dată când ies din casă și mă avânt în traficul bucureștean, indiferent că plec cu mașina sau îmi flutur pletele de pe trotinetă, îmi propun să fiu calm, relaxat, să nu pun la inimă, să mă abțin, să las de la mine, indiferent la ce măgării sau cocalarisme aș asista pe parcursul deplasării mele din punctul A în punctul B. Continuarea

4,090 cititori

Tu ce-ai da ca să-l vezi pe Dragnea în pușcărie?

Trei ani și șase luni cu executare. Au curs ieri râurile de șampanie și bancurile, s-a bucurat lumea mai ceva ca după trofeul de la Roland Garros al lui Halep. Dar, ieri a fost ieri, azi e azi. Trebuie să ne revenim pentru că, după cum bine știți, sentința nu e definitivă și în România poți să te aștepți la orice surpriză.

Știți cum se zice că funcționează lucrurile în Univers, da? Ca să poți cere ceva trebuie să oferi altceva la schimb. De-aia vin eu azi și vă întreb, fain frumos, ce-ați da ca să-l vedeți pe Liviu Dragnea condamnat definitiv, cu executare?  Continuarea

7,194 cititori

Hai să facem o chestie tare

Hai să facem ceva ce va fi în premieră pe acest blog și nu numai (cred, mi-e lene să caut). Se dă videoul de mai jos. Video la care ați putea să vă uitați cu sonor ca la orice alt video de pe lumea asta. Dar ce farmec ar mai avea? Ce voiam eu să facem e oleacă diferit.

Cum ar fi să vă uitați la el FĂRĂ sonor și să vă imaginați replicile celor trei (Șerban Pavlu, Andrei Aradits și Florin Dumitrescu). N-are niciun fel de importanță dacă replicile sunt conform cu realitatea sau nu. Nu trebuie să vă imaginați pentru tot videoul, ajung câteva cadre, doar să specificați minutul. Dacă iese ceva mișto, vă dau cuvântul meu că le trimit celor de Lidl și-i rog să schimbe scriptul videoului). Uite, încep eu. Continuarea

5,205 cititori

Atenție la prințesa like-urilor

Nu ştiţi ce este, cum arată sau ce face o astfel de prinţesă? Ei, lasă că vă spun eu, ca de obicei.

O veritabilă prinţesă a like-urilor este cea pentru care toate reperele vieţii obişnuite, aşa cum o ştim noi, au dispărut. Pentru ea, unitatea de măsură valabilă şi recunoscută este una singură: like-ul. Astfel, deşi pare că întreprinde acelaşi gen de activităţi banale pe care le facem toţi, lucrurile nu stau deloc aşa.

Uite, aţi putea avea impresia că prinţesa like-urilor merge la cinema ca să vadă un film. Numai nişte profani ca voi ar putea crede asta. O adevărată prinţesă a like-urilor vrea doar să le arate celorlalţi asta. În plus, niciodată n-o să evalueze producţia respectivă după acţiune, regie sau distribuţie. Aiurea, poa’ să ia filmul ăla doişpe premii internaţionale, dacă selfie-ul făcut în faţa afişului de-abia adună şase like-uri, pentru ea va rămâne doar o porcărie, un coşmar cinematografic care o va face să tresară şi-n somn. Continuarea

6,574 cititori

Ce-ar trebui să știi înainte să coabitezi cu o actriță

Pe vremea când abia o cunoscusem de distinsa actriță care răspunde la numele de domnișoara Petrică, una dintre prietenele domniei sale a ținut să mă pună în gardă vizavi de ce mă așteaptă și mi-a trimis un articol intitulat „21 Secrets Anyone Dating An Actor Knows”. Articol pe care l-am devorat și l-am pus în aplicare cât ai zice „Hamlet”, crezând că, dacă respect cu sfințenie ce scrie acolo, toată lumea va fi fericită. Sărman naiv, habar n-aveam în ce m-am băgat. Articolul ăla e scris din auzite, pe sistemul mi-a zis un prieten care cunoaște pe cineva al cărui văr e combinat cu o actriță. Un an de zile mai târziu, vă spune fratele vostru cum stau lucrurile cu adevărat. Să le luăm pe rând, zic.

Înainte de premieră. Săptămâna dinainte de o premieră e sfântă. Și când zic „sfântă”, voi trebuie să înțelgeți că este exclusă orice activitate în doi care ar presupune relaxare. Tot ce ai de făcut este să-ți vezi de treaba ta, să-ți suni prieteni din copilărie pe care nu i-ai mai văzut de două decenii, să ieși singur la cumpărătur în mall, să-ți iei juma’ de normă ca tăietor de lemne în Covasna. Pe scurt, să întreprinzi orice fel de chestie vrea mușchiu’ tău, cu o singură condiție: să nu presupună și prezența ei. Continuarea

5,034 cititori

Concediul perfect pe Facebook

Există o regulă nescrisă care spune aşa: dacă ai plecat în concediu la mare, la munte, într-unul dintre oraşele mari ale Europei şi ai prins ploaie, caniculă, condiţii de cazare de căcat sau alte mizerii, pentru nimic în lume să nu recunoști asta!

Dimpotrivă, în momentul în care ai constatat primele nereguli, creierul trebuie să-ţi intre în modul de negare şi, orice s-ar întâmpla, refuzi să accepţi că asta ţi se poate întâmpla ție. Dar mai ales, faci orice ca vreo astfel de informaţie să nu ajungă la cei rămaşi acasă. Şi mi se pare perfect justificat, n-ai cum să pici de prost în fața celor mai importanți oamenii din viața ta, prietenii de pe Facebook. Așa că uite uite cum trebuie să procedezi ca să te poţi făli, netulburat de incidente d-astea minore, cu vacanţa ta de vis.

Continuarea