5,824 cititori

Cei mai stupizi români de pe internet și nu numai

Certurile și diferendele referitoare la religie, la familie tradițională, la politică, la veganism, la grași sau la eutanasierea câinilor sunt apă de ploaie atâta vreme cât pe internet poți să întâlnești indivizi care n-o suportă pe madam Firea, dar nu pentru că nu e în stare de nimic, ci pentru că-s ferm convinși că duamna primar este un reptilian sub acoperire. Și ăsta e doar așa, un exemplu minor. De-aia ziceam să vă las mai jos cele patru tipuri de concetățeni care la o primă vedere par sănătoși la căpuț, dar care vă vor surprinde când vă e lumea mai dragă.

Continuarea

8,716 cititori

Cum naiba să nu iubești familia tradițională?

Merg chiar în fața mea. Ea e… Nu, de fapt, ea nu mai e, a fost. Cândva, nu foarte demult, frumusețea a trecut tangențial pe lângă ea și-a ratat-o la mustață. Iar acum e doar umbră din ce-ar fi putut să fie. A rămas doar o șoricuță micuță, slabă, cu mâini muncite, care se uită speriată la EL.

O, da, EL! EL e capu’ la familie. Se simte de departe. După burtoaca-i revărsată peste pantalonii trei sferturi, după părul grizonant, după șosetele negre care-i acoperă genunchii, după adidașii albi impecabili, dar mai ales după fața acră și tonul arogant.

Continuarea

5,687 cititori

România e mândră, dar umblă spartă la buci

România. Secolul 21. Piața Berzei. Autogară.

Aștept mașina de Galați. N-a venit încă. Lângă mine, o hardughie de autocar, ce pare mai degrabă un autobuz care se pregătește de ceva vreme de casare, așteaptă cu motorul pornit să urce pasagerii. Șoferul îi contemplă cu un aer semi-dezgustat. E clar că și-a ales greșit meseria. Ar fi putut să facă rachete la NASA și, în loc de asta, uite cum se irosește în van cu loazele astea de clienți care-l exploatează.

Continuarea

3,035 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 82)

Hai că nu vă acopăr inimile cu nimic deși a cam venit bine de tot toamna. Bine, bine, poate cu niște articole de pe bloguri. Luați de citiți.

  1. Tipuri de oameni pe care-i urăsc de când am copil;
  2. Sfântul Nicolae la Bucureşti în 1989: mitul urban, miracolul şi misiunea;
  3. Exact, dar exact așa am vrut să scriu și eu!

  4. Şi dacă mai bine nu se poate?
  5. Facebook, porcule;
  6. Românul e încurcăreț;
  7. Ce am învățat de la cățelul meu;
  8. Mirajul legumelor și fructelor de la țăran;
  9. Fete Vs. Femei! Tu cum faci diferenţa?
  10. Experienţa care l-a marcat pe un român într-un tren din Japonia;

mihai_vasilescu_cititori

86,082 cititori

O specie letală: mămicile de parc

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Te simţi neputincioasă în faţa vieţii? Copilul tău îţi pune întrebări la care nu ai răspuns? Suferi de vreo boală şi medicul curant nu-ţi găseşte leacul? Te cerţi cu soţul din nimicuri? Nu-ţi iese rântaşul ca al mamei soacre? Mai rău, nu ştii de ce nu te căsătoreşti, deşi eşti o floare ești un crin, eşti parfumul cel mai fin? Am soluția pentru tine: ieşi cu copilul în parc! N-ai copil?! Împrumută unul din vecini! Ţi-l vor da sigur. Crede-mă! Orice părinte sănătos la cap ar ucide pentru două-trei ore de liniște. În plus, merită efortul și fiecare minuțel petrecut acolo. Odată ajunsă în parc avalanșa de sfaturi nesolicitate primite îți va aranja viața pe următorii douăzeci de ani. Garantat.

Continuarea

4,633 cititori

Morții iau like-uri mai multe decât pisicile

Ca să continuăm seria “ce mă mai enervează pe Facebook“, trebuie s-o zic și pe asta.

Mă ia efectiv greața când văd statusuri de genul:

“Bunica mea cea bună și sfântă a plecat dintre noi azi. De-acum ochii ei blânzi nu-mi vor mai lumina niciodată serile de mai. La revedere, bunico, să ai drumul lin!”

Postări însoțite, eventual, și de câte o scurtă poveste emoționantă despre cum stătea bunica în nopțile de vară pe prispa casei bătrânești (pe care o construise singură din lut, paie și căcăreze de capră) și cu o mână își pieptăna pletele albe ca neaua, cu alta hrănea cu pipeta un pui de veveriță orb salvat de la moarte și cu cealată împletea colaci în timp ce mulgea delicat taurul.

Continuarea

11,748 cititori

România e o glumă proastă la care râd doar ei

Pe la începutul anilor 2000, taică-meu a decis că vrea să candideze la primărie în satul lui natal. Și nu pentru că s-a trezit el într-o dimineață, s-a uitat în oglindă și și-a spus “cred că mi-ar sta bine primar”, ci pentru că omul chiar era implicat în viața comunității de-acolo. Avea o bucată de pământ pe care o lucra și-o bibilea din primăvară până târziu în iarnă și, când îl căutai, omul era mai mult la țară decât acasă. Continuarea

6,111 cititori

Facebook-ul enervant și semianalfabet

Scurt, despre o chestie care mă scoate din minți pe Facebook aproape mai rău decât scrisul agramat sau cel fără diacritice.

Vorbesc despre statusurile sau comentariile în care semnele de punctuație sunt puse după reguli neștiute de nimeni sau, cel mult, știute de ele însele. Nu vă prindeți despre ce zic?

Păi,despre situația în care , din ce în ce mai des ,vezi statusuri în care virgula,punctul , semnul exclamării și toate celelalte semne sunt puse exact ca în fraza asta pe care tocmai o citiți.

Este și mai enervant când realizezi că pe respectiva persoana chiar o duce capul, nu e semi-analfabet și mai postează și chestii mișto.

Continuarea

4,461 cititori

De când n-ați mai văzut fecioare?

Nu știu cum stă treaba la voi, dar la mine e clar, îmi place mult mai mult să merg la teatru decât la film. De fapt, în ultima vreme sunt extrem de reticent referitor la ce se întâmplă prin cinematografe. Din două motive. Primul: nu te poți baza pe trailer-uri. Mi-am luat țeapă de nenumărate ori. M-am dus la film convins fiind că o să văd ceva bun și-am plecat de-acolo hotărât să nu mai calc în vreo sală de cinema.

Și doi. S-a umplut de “bloggeri cinefili” care pentru o invitație la film ar linge și litiera pisicilor mele. N-ai cum să te bazezi pe ce recomandă un cetățean care n-are în buzunar 25 de lei să meargă la cinema. Dap, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care nu dau curs invitațiilor la film pe care le primesc. Prefer să le văd pe banii mei ca să n-am mustrări de conștiință dacă filmul e infect și eu vreau să scriu că e infect.

Continuarea

8,501 cititori

Ce era să pățească vrăjitoarea cea rea

Prin lumea teatrului bucureștean circulă un fel de legendă urbană. În sensul că nimeni nu poate să spună c-a fost de față când s-a întâmplat, dar toți jură că e reală. Până la urmă, nici nu mă interesează, e prea mișto ca să nu v-o las aici.

Așadar, se făcea că într-o preafrumoasă și liniștită duminică, la teatrul pentru copii se afla în plină desfășurare un spectacol de teatru pentru, ați ghicit, copii.

Continuarea

2,990 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 81)

Și-a venit și toamna. Altfel merg articolele de pe bloguri la cafea, este? Hai, luați de citiți.

  1. Pentru o viață sănătoasă, pur și simplu mâncați;
  2. Ce-am avut şi ce-am pierdut;
  3. 10 articole vestimentare la care merită să nu te zgârcești;
  4. Despre Brigitte Macron cea urâtă și femeile românce;
  5. De ce să îți faci blog;
  6. Delirium tremens în stare pură;
  7. More than Pub – less than PR;
  8. Șomerii cool ai zilelor noastre;
  9. Cum arată un bărbat modern;
  10. Când (re)începem să ardem cărțile?

mihai_vasilescu_cititori