10,183 cititori

Ferește-te de Angelina Jolie!

Mă țin de ceva vreme să scriu despre șmecheria asta cu fumătorii care se reprofilează pe pufăit chestiile alea ce degajă un miros inconfundabil de șosete umede, calde și nespălate, chestii numite generic „țigări electronice” și care au acaparat piața hipsterilor bucureșteni (și nu numai) în doi timpi și trei mișcări. Le știți, le vedeți peste tot, doar că fiecare brand le-a numit altfel (iqos, ifuse, glo etc), dar una peste alta fac cam același lucru: îți permit să pufăi culeanu când stai la masă în cârciumă (a propos, mie mi se pare că degajă un miros măcar la fel de urât ca o țigară normală).

Continuarea

5,597 cititori

Fir-aţi ai dracu’ cu melcii voştri!

Sper să pot face în fiecare an chestia asta. Și anume să reușesc să plec pe undeva în ajun de Paște și să mă mai întorc după ce s-au stins ecourile cozonacilor, drobului și urărilor cu „fie ca”.

Patru zile am fost complet rupt de ce s-a întâmplat pe interneții patriei, așa că n-aș avea de unde să știu nici dacă, în sfârșit, a mierlit-o nen-tu Iliescu, darămite să mai și scriu ceva cât de cât citibil. De-aia ziceam că mai bine vă povestesc pe scurt cum fuse în Orașul Luminii și poate să vă las si niște poze. Dacă vă interesează, desigur.

Continuarea

1,832 cititori

Gata vacanța

Ce voiam să zic, nici măcar n-am luat în calcul varianta să car laptopul după mine la Paris. Sper că e relativ lesne de înțeles de ce. Sper.

Prin urmare, dacă nu se întâmplă vreun miracol mai șmecher decât învierea tâmplarului (gen să apară pe blog un articol care s-a scris singur-singurel), azi avem pauză.

În altă ordine de idei, cred că v-a cauzat paștele ăsta sau ceva. Altfel nu-mi explic de ce v-am lăsat pe-aici liniștiți și ieri, când am deschis oleacă blogul, să-mi sară pateul de foie gras din gură și nu alta. Nu v-a priit drobul, este? Păi nu vorbisem că dacă mai lipsesc și io una-două zile, ne jucăm frumos?

Nțțț, așa ceva…

.

3,317 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 111)

Păi ce, credeați că v-am părăsit așa fără să vă las câte ceva de citit? Deloc nu mă cunoașteți, nerecunoscătorilor. Mă rog, sunt mai puține articole decât de obicei c-a fost o săptămână grea. Da’ lasă că și voi sunteti cu oole roșii-n cap, nu cred că tânjiți după lectură.

Luați.

  1. Copilăria în Berceni. Eram săraci. Dar ne aveam unii pe ceilalți.
  2. Cum să mergi pe stradă: Tips and Tricks;
  3. Se pot îmbolnăvi copiii dacă „îi trage” curentul?
  4. Cum stabilești care e cea mai mare prioritate a ta?
  5. Comedii care azi nu s-ar mai putea face;
  6. CR și ți se va da;
  7. Inchiziția modernă: 2035 fără tutun;

mihai_vasilescu_duminica

5,955 cititori

Cum să rămâi nesatisfăcută de Paște

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Înainte de toate aș vrea să ne organizăm puțin: cei care ați ținut post treceți în partea dreaptă, păcătoșii în partea stângă, iar voi ceilalți care ați scăldat-o cu “în primii 10 ani de relație nu se pune, bla, bla, bla” rămâneți pe loc. Vreau să-mi fac o poză cu voi, derbedeilor.

Acum că sunteți așezați pe căprării, ca hainele mele din sifonier, vreau să vă spovediți. Să spuneți la ce-ați râvnit și n-ați ajuns, fix ca vulpea din proverb. Sau sunteți artiști emeriți în inhibarea dorințelor și ați reușit să duceți postul până la capăt?! Hă hă hă, ce-am mai râs.

Ca să nu ziceți că mă dau lovită o să încep eu. Am văzut într-un magazin o pereche de pantofi bleu. Din piele întoarsă. Timp de trei săptămâni m-am dus aproape zilnic să-i probez. Mă uitam în oglindă, mă suceam, mă învârteam și la final îi puneam înapoi pe raft spre disperarea vânzătoarei care din cinci în cinci minute mă întreba dacă-i duce la casă. Nu duci nimic, mă mai gândesc. Continuarea

2,183 cititori

Unde poți să mănânci bine la Paris?

Ca tot dependentul de internet, am dat și io o căutare pe google după “locuri unde se mănâncă bine în Paris”.

Mare greșeală. Primele zece articole sunt toate numai cu harfe de genul “am mâncat o înghețată extraordinară în Turnul Eiffel”, “Pe malul Senei am gustat cea mai bună prepeliță din Paris”. Și alte rășini de același gen care mă ajută foarte puțin spre deloc.

Nu de alta, dar pot și eu, fără să mă învețe nimeni, să dau 8 euro pe cupa de înghețată în Turnul Eiffel, după care să scriu un articol în care să mă justific de ce-am fost atât de fraier să fac una ca asta. Serios, n-am nevoie să-mi explice nimeni cum să mă așez la o cârciumă de pe Champs Elysees sau de lângă Notre Dame. P-astea le găsesc fără să am nevoie de articole jenante.

Bref, cineva pe-aici care să-mi poată recomanda niște locuri unde se duc parizienii să mănânce? Asta vreau să aflu, două-trei cârciumi pe care le frecventează localnicii, nu turiștii. Eventual bistrouri d-alea de cartier, cu câteva mese, unde toată lumea se cunoaște cu toată lumea și madame Agate, patroana, stă la o masă și citește ziarul.

Așa ceva-mi doresc, că turism, slavă domnului, știu să fac și singur fără să dau opt euro pe cupa de înghetătă.

Deci?

mihai_vasilescu_bucatarie_frantuzeasca

3,883 cititori

N-ai voie să sărbătorești Paștele așa oricum

Dacă în astea trei zile care urmează nu scrii pe Facebook cel puțin trei statusuri emoționante despre cum ți-au dat lacrimile când ai ajuns din nou în casa bunicilor unde miroase a cozonac cald, a pască proaspătă și a liliac înflorit, practic nu exiști.

Dacă n-ai de gând să urezi nimănui zile senine, sărbatori tihnite și inegalabilul “fie ca”, dacă de duminică încolo nu răspunzi măcar o săptămâna la telefon cu “Hristos a înviat”, indiferent că te sună mătușă-ta de la Dâlga care e adventistă de ziua a șaptea,, unchiul Titi care e catolic, un operator de callcenter sau vecinul musulman căruia i-ai blocat mașina. Continuarea

7,470 cititori

Dumnezeu îi iubește doar pe cei care țin post și fac curățenie generală

Nu înțeleg două chestii.

Prima. N-o înțeleg deloc, dar deloc, p-asta cu postul Paștelui. Știți cum mi se pare mie treaba cu răbdatul de foame fix înainte de Paște sau de Crăciun doar ca să-i fii pe plac Bărbosului? Exact ca aia cu adusul florilor sau scosul femeii la restaurant doar de 8 Martie sau de Velăntains dei. Păi e frumos așa după ce tot anul ai venit acasă cu mâna în fund zbierând încă de la intrare că ți-e foame? Pe cine mai păcălești? Mno, tot așa și cu postitul ăsta.

Continuarea

5,622 cititori

Trei chestii mișto

Hai că azi sunt în dispoziție zen așa că vă mai zic și d-alea bune. D-alea cum ar trebui să avem peste tot în jur sau să ni se întâmple zilnic.

Întâiaș’ dată o să vă povestesc despre cele două cârciumi pe care le-am descoperit în ultimul an și care la ora asta sunt localurile, din București, unde scot cel mai des cașcaval din buzunar. Și credeți-mă, în ultimul an am bătut măcar jumătate din cârciumile din Capitală, deci aș cam avea referințe și puncte de reper. Ca să n-avem vorbe și să fie clar încă de la început, cârciumile le-am bătut pe banii mei și scriu despre ele pentru că așa vor mușchii mei.

Continuarea

6,460 cititori

De ce nu suportăm adevărul?

O amică mai plinuță, ca să folosesc un eufemism delicat, m-a întrebat la un moment dat de ce mă tot iau de grași. Evident, n-a așteptat să-i răspund, că s-a și apucat să-mi explice pe un ton afectat că nu e deloc în regulă ce fac și că mai mult ca sigur habar n-am cât suferă persoanele supraponderale când citesc miștourile mele.

Partea cea mai tare este că toată discuția asta avea loc la un eveniment unde tocmai se mânca de prânz și, în timp ce femeia perora cu convingere luându-le apărarea grașilor din lumea întreagă, își îndesa pe un platou diverse chestii, care nu aduceau nici pe departe a salată și piept de pui, din care urma să se înfrupte. Ceea ce a și executat.

Continuarea

7,320 cititori

E bine să ai cu ce să înlocuiești

Absolut toate nasoalele pe care le-am pățit la volan mi s-au întâmplat ori vinerea, ori în ajun de vreo chestie importantă gen Paște, Crăciun, 1 Mai, ziua internațională a sturzului de șes, d-astea. Cum am pățit ultima oară, de exemplu, acum vreo doi-trei anișori, fix în săptămâna dinaintea Crăciunului. Când un nene cu o camionetă s-a gândit el că cel mai mișto ar fi să întoarcă în mijlocul drumului, fără să se asigure pentru că, nu-i așa, cine naiba mai umblă pe străzi, prin București, la șapte dimineața?

Well, mă găsisem eu să umblu, mânat de nebunescul gând de a duce mașina la revizia anuală. Gând care s-a contramandat urgent când am coborât de la volan lângă grămada contorsionată de fiare care fusese cu numai câteva secunde mai înainte botul mașinii mele. Sper că vă dați seama că ăia de la service mi-au râs în nas când le-am explicat, cu lacrimi în ochi, că aș cam avea nevoie de mașină până la Crăciun.

Continuarea