5,153 cititori

Cum stă treaba cu relațiile la muncă?

Am avut ieri dimineață la cafea o discuție interesantă pe tema asta. Și cum nu ne-am pus de acord pe subiect, mi-am zis că trebuie să vă întreb și pe voi.

Mdeci, după cum probabil știți, există companii (din ce în ce mai multe) care interzic relațiile amoroase între angajați. Vorbim despre relațiile serioase, da? Nu despre Relu de la vânzări care a prins-o pe Flori de la financiar în offiside, în team building, și a ars-o de i-au mers fulgii. După care și-au văzut fiecare de treaba lui ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Trebuie să vă mărturisesc că eu le-am luat apărarea angajatorilor care nu permit așa ceva. Oamenii probabil sunt pățiți și dacă s-au ars cu ciorbă rău de tot, or să cam sufle în iaurt toată viața. Dar ia să vă expun eu pe scurt argumentele.

Pro. La muncă îți petreci cea mai mare parte a zile. Practic nu-ți mai rămâne timp suficient să cunoști alte persoane, deci e cel mai ușor să te apropii de cineva. Și dacă se întâmplă, se întâmplă, ce să le faci? Să dai oamenii afară?

Contra. Există riscul ca relația să se cam ducă naibii, din varii motive. Și nu toate realțiile se sfârșesc cu zâmbete, strângeri de mână, ura și la gară. Acu’ nu știu dacă voi ați văzut cu ochii voștri cam ce nenorociri pot să facă oamenii care suferă din dragoste. Femeile, cel puțin, sunt ca niste animale rănite care calcă totul în picioare. N-ar avea nicio problemă să bage o multinațională în faliment, doar ca să fie sigure că s-au răzbunat pe ĂLA. Bine, nici cu bărbații nu mi-e rușine. Am un prieten care a prins-o pe nevastă-sa în offside din ăla grav cu un coleg de muncă și-a dat email-uri la toată conducerea firmei unde lucra femeia. I-a luat la pulă pe toți. Plus că era hotărât să pună mâna pe flăcăul cu care se jucase aia de-a animalul cu două spinări și să-l bage în spital. Well, dacă ar fi lucrat toți trei în același loc, ieșea caz de știrile de la ora cinci? Ieșea. Așa s-a lăsat „dăcât” cu divorț.

Deci, ca să n-o mai lungim, DA sau NU? Cam cum vedeți voi șmecheria asta cu relațiile la muncă, între colegi? Ce-ați face dacă vi s-ar întâmpla și angajatorul v-ar pune în față contractul în care scrie negru pe alb că nțțț, nu e voie? Ce-ați face ca angajator dacă ați fi puși în situația să decideți? Și alte chestiuni d-astea care nu-mi mai trec mie prin cap, dar sunt convins c-or să vă treacă vouă.

Iar dacă aveți exemple reale, shoot, ca să nu vorbim din carți.

mihai_vasilescu_relatie_munca

3,082 cititori

Barcelona – PSG: 6-1

Dacă n-ați văzut meciul ăsta, n-ați văzut nimic. Barcelona a reușit cea mai tare întoarcere de scor din toată istoria Uefa Champions League. Au bătut PSG cu 6-1 (două goluri în minutul ’90!!!), după ce-o luaseră cu 4-0 în tur.

Aveți rezumatul mai jos, dar nu se compară cu trăirile live.

mihai_vasilescu_barcelona

6,374 cititori

8 Martie fără striptease e ca bmw-ul cu volan pe dreapta fără numere de Bulgaria

Text scris de Elena.

Era 8 Martie. Asta îmi amintesc foarte clar. Ceea ce nu-mi amintesc la fel de clar este anul in care s-a întâmplat. Prietenele mele, două moldovence de peste Prut, au decis că a sosit în sfârșit timpul să ne facem de cap și m-au fericit cu un bilet la un spectacol care se preconiza a fi, citez, “incendiar”. Striptease masculin.

Cam pe la ora 20 eram deja gata, dar cum spectacolul începea după zece jumătate, moldovencele mele au hotărât că trebuie să se încălzească un pic într-un bar. Fraţilor, nu ştiu câţi dintre voi aţi stat în viaţă asta la masă cu o moldoveancă. Cu două nici nu mai vorbesc. Băbăiatule, au ras fetele mele o sticlă de vodcă şi n-aveau nici pe dracu’. Nici măcar nu se înroșiseră la față.

Continuarea

6,261 cititori

Biserica trebuie să dispară sau să moară!

Papa Francisc a făcut zilele trecute o declarație în care a debitat un fel de metaforă prin care compara biblia cu telefonul mobil. Mai precis, zicea că oamenii ar trebui să apeleze la „cartea sfântă” cel puțin la fel de des pe cât utilizează telefoanele mobile. Nefericită metaforă. N-a făcut decât să scoată în evidență cât de învechită și anacronică este șarlatania asta care poartă numele de „biserică”.

Continuarea

4,243 cititori

Cam asta înseamnă să ai prezență de spirit

La Vâlcea, fix lângă blocul în care am copilărit, era casa babei. Așa-i ziceam noi, deși în peisaj se pare că exista și un moș. Dar cum pe el nu-l văzuse nimeni niciodată pocnind copiii cu jordia peste picioare, era clar că baba tăia și spânzura. Chestia e că în curtea aia, din primăvară până toamna târziu, se muta raiul. Avea baba acolo toate fructele posibile și imposibile. Ok, ok, nu cred că găseai rodii, nici kiwi și nu prea dădeam nici peste minole sau pomelo, dar de la cireșe de mai până la strugurii ăia care se coc abia după ce dă prima brumă, găseai acolo tot ce voia mușchiulețu’ tău de copil poficios.

Continuarea

2,557 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 56)

Mai aveți chef de citit sau v-au scos astea douăj’ de grade din case? Well, aveți sau nu, eu vă mai las aici niște articole de pe bloguri și mai vedeți voi ce faceți.

  1. Sper c-ați citit asta!
  2. Și asta!
  3. Munci agricole;
  4. Nice;
  5. Povești de viață;
  6. De ce lumea asta încă mi se pare frumoasă;
  7. Am râs cu lacrimi;
  8. Și la asta;
  9. Și dacă era fiică-ta, mă?
  10. Agenţii imobiliari şi anunţurile;
  11. Țapinarii din Bembibre;

mihai_vasilescu_wc

4,269 cititori

Cichicean cu păr prea mult

Text scris de Elena.

De când o ştiu pe mama a avut o obsesie: curăţenia. Bine, scamele și firele de păr, în mod special, o scoteau din circuitul firesc al vieţii. Cumva, nu ştiu cum, mi-a transmis și mie genetic această “boală”. Fraţilor, n-aveţi idee cum mă simt când văd scame pe hainele oamenilor. Îmi vine să-i opresc şi să-i pigulesc până la sânge. Iar firele de păr căzute sunt caz de cămaşă de forţă pentru mine. Mă înroşesc la faţă, mâinile mă mănâncă și foarte greu rezist să nu încep să le adun. Doar ruşinea şi situaţia jenantă reușesc să mă oprească. Continuarea

6,802 cititori

Hai să ți-o prezint pe mama! Nu, merci!

Mi-am adus aminte aseară de o chestie drăguță. Stați să vedeți.

Acum niște ani de zile (cam prea mulți, dacă e să mă-ntrebați pe mine) eram în unicul club din Vâlcea și mă destrăbălam groaznic cu niște pepsi, când a venit o duduie la mine să-mi zică la ureche nește treburi. Mi-a tot zis ea acolo ce mi-a zis, după care m-a întrebat dacă nu mergem la ea să-mi arate… ăăă… să-mi arate colecția ei de timbre. Filatelist convins cum mă știți, m-am dus, că doar nu era să ratez o așa vizionare.

Continuarea

4,893 cititori

Să pleci sau să nu pleci? Aceasta-i întrebarea.

Mă gândeam c-aș emigra. La cum se prezintă situațiunea în minunata țară numită România, cred că este o soluție de luat în seamă sau asupra căreia măcar merită să chibzuiești serios. După care lași chibzuitul, te urci în primul avion și pleci unde vezi cu ochii. Vedem, mă mai gândesc, că la cei douășopt de anișori ai mei e greu s-o iei de la capăt printre străinii ăia reci și neprimitori. Continuarea

4,950 cititori

Legenda mărțișorului, varianta modernă

Text scris de Elena.

Anul de grație 2017, 1 Martie, ora 6:30. Sună alarma. Mă trezesc mai vioaie ca oricând. Azi e mărțișorul și simt o imensă bucurie la gândul că se lasă cu cadouri și că va fi o zi de neuitat. Sar din pat direct în papucii de casă și mă îndrept către baie. Mă ia o emoție puternică la gândul că aș putea gasi chiar acolo ceva-ul ăla mult așteptat. Apăs pe clanță, strâng ochii cu putere și aprind lumina. Îi deschid brusc, pregătită să mă bucur. Vreau să fiu surprinsă! Și sunt! Oglinda care trebuia să reflecte făptura-mi divină e plină de stropi, pe chiuvetă sunt firișoare mici de păr, aparatul de ras e pe jos, iar lângă coșul cu rufe zac relaxate trei șosete murdare. Trei. Că patru sunt prea multe și două prea puține.

Continuarea

5,633 cititori

Pentru că și zeițele dorm câteodată

Acel moment în care intri în cameră și-o vezi adormită pe locul tău. E atât de dulce, atât de liniștită și senină, că nu îndrăznești nici să respiri ca să nu cumva să-i tulburi atât de linu-i somn. O vreme doar stai și te uiți la ea. Da, e atât de frumoasă când doarme.

Încet, foarte încet, cu infinită blândețe, încerci să te strecori și tu cumva lângă trupu-i de zeiță. Nu, nu ai suficient loc și rămâi așa, aproape atârnând pe marginea patului, cu un picior pe jos, dar fericit. Fericit și mulțumit c-ai izbutit să te așezi fără s-o trezești. Continuarea