1,555 cititori

Les jeux sont faits!

Prietenul meu I., umbla la un moment dat cu o fata. Zic “umbla”, pentru ca intre timp a trecut printr-o casnicie, iar in prezent populatia feminina a orasului asta aglomerat, se cam fereste de el, ca dracul de tamaie (hai ba, nu te supara, ti-am facut reclama moca :)).    Cum isi petreceau ei asa dupa-amiezele, in doi, la un moment dat sunt si eu invitat, pe la domnisoara pe acasa. Sa mai stam de vorba, sa mai socializam. M-am dus.

La fata locului, surpriza. Mai era invitata o tanara. Cum nu sunt foarte stupid, am tras concluzia ca cea de-a doua imi era destinata. Adica venise sa ne cunoastem. Prin urmare, da-i si socializeaza. Seara era lunga, asa ca subsemnatul aici de fata, a avut suficient timp sa-si puna in valoare farmecul personal (scriu de ceva vreme si inca ma gandesc ce-o sa spuna minunata si neasemuita mea sotie, maine, cand o sa citeasca). Continuarea

2,988 cititori

Discutii matinale si…aglomerate

Azi dimineata la metrou, abia imi simteam propriile-mi ganduri. Luni dimineata si mai era si frig. O placere.

Incercam sa ma adancesc in lectura, ca sa treaca timpul mai usor. La Unirii se urca unu’. Casti din alea mai mari decat capul lui pe urechi. Bit-ul se auzea binisor, pana la mine. House. Minimal. Un cunoscator. „Cool-eanu” omu’. Ii suna telefonul. Adica banuiesc ca ii suna, pentru ca dintr-o data incepe sa vorbeasca. Nu stiu cum reusea sa auda ce zicea celalalt, muzica nu a incetat nici o secunda!!! De fapt, tehnic vorbind, nici nu stiu cum a facut asta! La mine, cand suna telefonul, muzica se intrerupe automat. La el, nu. Cred ca avea si casti din alea dop, sub cele mari pentru muzica.

mihai_vasilescu-cast2

Treaba e ca inceput sa vorbeasca si o facea foarte tare. Cat sa acopere nivelul muzicii, pe care il resimtea in timpanele-i mult solicitate. N-a zis multe, doar ceva de genul: „da ma, p**a mea, sunt in metrou”. Continuarea

3,030 cititori

“The Secret”…varianta personala

M-am tot gandit daca sa scriu despre asta sau nu. E un subiect pe care ne-am contrazis, eu si prietenii mei, in nenumarate seri stropite cu bere. (ca sa ma domoleasca fierbinteala) Pana la urma o sa scriu.

Nu stiu cati dintre voi ati vazut “The Secret”. Daca nu aveti timp sau rabdare sa va uitati la el, va spun eu despre ce e vorba, pe scurt. Zic aia din film, ca exista o lege a atractiei, care face ca orice gand pe care il trimiti tu, undeva in Univers, sa se intoarca, sub o forma sau alta la tine. Si ca pe acest principiu, daca te gandesti suficient de mult ca vrei sa obtii ceva, pana la urma vei obtine. Si, ma rog, dau ei si niste “tips-uri” pentru a obtine mai repede ceea ce-ti doresti. Cam asta ar fi, pe repede inainte.

Sunt partial de acord cu ei, dar am dezoltat o teorie personala despre treaba asta. Eu cred ca toata smecheria functioneaza exact pe principiul modulatorului fm. Continuarea

1,508 cititori

Sambata cu “urs de aur”…domesticit

De data asta am avut noroc. Am fost la film (filme) si n-am mai dat peste sub-specia numita “spectatorul roman”. In sala nu s-a mancat, nu s-a intarziat, nu m-a plesnit nimeni peste ceafa si nu a vorbit nimeni la telefon. Bine, ar fi fost si destul de greu, avand in vedere ca la primul film am fost opt oameni in sala si la al doilea, sase. A propos, cel mai mult imi place sa merg la filme, la sun plaza. Niciodata nu sunt mai mult de zece oameni in sala. Sper din suflet sa nu dea faliment, ca tare misto mai e  sa te muti de cinspe ori in timpul filmului.

Cand sa intru in sala, am vazut afisul de mai jos.

mihai_vasilescu_poster3

Nu stiu cat de clar se vede din poza, dar al doilea “i’” era acoperit cu un plastic rosu, lipit cu scotch. Continuarea

1,932 cititori

Asta o fi diferenta intre preot si popa ?

Tot incerc de vreo doua zile sa scriu despre asta, dar evenimentele recente, nu m-au lasat. Ia auziti aici:

„Seful Bisericii Ortodoxe din Cipru, o institutie extrem de influenta, a declarat miercuri ca e gata sa puna averea considerabila a institutiei la dispozitia statului pentru a ajuta la iesirea din criza. Chrysostomos al II-lea i-a propus presedintelui tarii ca Biserica Ortodoxa sa-si ipotecheze bunurile pentru a cumpara obligatiuni ale statului, transmite AFP. Biserica Ortodoxa din Cipru este cel mai mare proprietar de terenuri din tara si are participatiuni la numeroase firme, fiind si actionar al bancii Hellenic Bank, notează hotnews.ro. Continuarea

4,349 cititori

Cherchez la femme!

Prin anul trei de facultate mă puturoșisem în așa hal că nu mai călcam prin clădirea A.S.E.-ului decât dacă-mi aduceam aminte. Prost e că nu prea-mi aduceam. Mă rog, într-una din zilele când mă milostivisem să trec totuși pe la școală, ca să nu mă dea ăia dispărut nu de alta, am ajuns un pic mai devreme și o lălăiam, fără pic de entuziasm, pe hol.

Până la urmă s-a milostivit al de sus și s-a făcut pauză, moment în care o mare de oameni a început să se reverse de peste tot. Majoritatea aparținătoare ale sexului frumos, având în vedere că ne aflăm în clădirea ASE-ului cu bilă. Şi cum stăteam eu așa și rumegam dacă mai am timp de o țigară, în fața mea se proptește un puştiulache. Se uită la mine, se uită un pic dezorientat în jur, apoi îşi ia inima în dinţi și întreabă:

-Auzi, nu te supăra, știi cumva unde o găsesc pe Simona?

Mă uit și eu la el. Mă mai uit o dată. Nu-mi era clar dacă mă ia la mișto sau nu. Părea că nu. Fața lui imberbă exprima din plin nevinovăția sincerității. Așa că îmi propun să-l iau cu duhul blândeții:

-Frate, zic, tu te uiți așa puțin în jurul tău?

Și fac un semn larg cu mâna spre zecile (poate sutele) de fete, femei, domnișoare și doamne care intrau în raza noastră vizuală la o simplă privire superficială.

Se mai uită ăla o dată împrejur dezorientat. Pe urmă dă din cap în semn că mi-a înţeles durerea și reformulează:

-Da, scuză-mă, ai dreptate! Fii atent, Simona e una cu niște țâțe mari, mari de tot.

Și în timp ce rostea asta, cu mâinile desena destul de expresiv dimensiunile unui bust impresionant.

-Păi de ce nu zici, bă, așa? Simona e la sala de-acolo. A două ușă, după hidrant.

Mai are rost să va explic că pe absolut oricine ar fi întrebat (bineînţeles după ce dădea detaliul cu pricina) ar fi primit același răspuns exact? Simona era… hmm, cum să vă spun… era “monstruos” de mare.

mihai_vasilescu-tate

2,197 cititori

“Ballade pour Adeline” si noi

Dupa cum, probabil banuiti, nu sunt vreun critic muzical. Asa ca va voi descrie intalnirea mea cu Richard Clayderman, asa cum ar fi vazut-o cei mai multi dintre voi. Apoi o sa intram la Claudia, sa vedem cum a fost de fapt. 😉

Reintalnirea mea cu “Sala Palatului” s-a produs dupa foarte mult timp. Mai précis, ultima oara am fost acolo, pe cand rula “Titanic-ul”. Numai ca atunci nu am obervat prea multe in jurul meu, din cauza ochilor inrositi de plans. Hai, sa nu-mi spuneti ca n-ati bocit cand s-a prapadit Di Caprio, ca ne certam. Am pisat ochii eu, un monument de nesimtire… Ma rog, sa revenim.

De data asta am putut sa observ cat de norocos sunt, ca m-am intors la dimensiunile pe care le aveam pe atunci. Cu greutatea mea de acum cativa ani, nu as fi avut loc in scaun. Care scaune erau fix cele pe care le lasera in sala tovarasii Bobu si Dinca, la ultima intrunire a CC al PCR. Adica vechi, fratilor. Continuarea

1,459 cititori

Eu si…Richard Clayderman

Ciudata asociere, nu ?

De ceva timp, tot aud la radio, spotul de promovare al concertului lui Richard Clayderman. In mod normal nu l-as fi retinut, dar e acolo o bucata din „ballade pour Adeline”, care face sa se zbarleasca pielea pe mine. De fiecare data cand il auzeam, imi propuneam sa bag un „youtube” cu piesa asta, cum ajung acasa. Da’ de fiecare data uitam. Pana alaltaieri, cand mi-am adus aminte. Ca sa vedeti cum se leaga lucrurile.

Sunt prieten pe facebook cu Claudia. Da, din pacate (sau din fericire), in zilele noastre a aparut o noua ramura a relatiilor interumane: prietenia pe facebook. Care este si ea de mai multe tipuri. Numai ca despre asta, voi scrie eu pe indelete, zilele viitoare. Ziceam ca sunt prieten cu Claudia. Pe facebook. Nu ne-am intalnit in viata noastra (se pune daca i-am vazut pozele de pe facebook?), dar ii citesc blogul. Poate si ea mie, dar n-as baga mana in foc…(las’ca aflu eu). Continuarea

1,303 cititori

deci se poate…insistenta mea e mai tare ca a lor :)

In decembrie, prietenul meu I., a taiat-o in Italia. La parinti. Si cum avea el de stat vreo 10 zile printre italienii aia xenofobi, ne-am gandit cum sa facem sa comunicam, in perioada asta. No problemo, zice, ca am un sim cu numar de Italia, ma suni pe el. Buuuun. A plecat omu’ sa-l cinsteasca pe il babbo natale.

Dupa vreo doua zile, zic si io sa-l sun. Am un abonament care contine „200 de minute oriunde”, la cei de la romtelecom. Dar cum constatasem pe piele mea ca „oriunde” la astia, poate sa insemne „oriunde cu exceptia tarilor din ue si toate celelate regiuni ale planetei”, am zis sa verific. O sunasem la un moment dat pe vara-mea (care-si petrece tineretele pe la stupizii aia de americani) pe mobil. Cand a venit factura, am aflat cu usoara surprindere, ca „oriunde” nu inseamna si pe mobil in USA.

Asa ca, de data asta, am suflat si in iaurt. Am apelat informatiile, la 1930, ca sa aflu daca pot suna pe mobil in tara lui Dante. Operatorul cu care am vorbit, mi-a explicat pe un ton usor superior, Continuarea

1,297 cititori

Despre biserica

Guest post by Mihai S.

Dragii mei,

Mi-am exprimat pe acest blog, respectul pe care eu il simt pentru clerici in general si pentru “slujbasii” bisericii ortodoxe din Romania, in special. Drept urmare, unul din cititorii mei, a tinut sa-si prezinte opinia cu privire la neasemuita constructie, ce va purta numele de “catedrala mantuirii neamului”. Sa-l ascultam:

“Ca iubesti popii, asa cum ii iubesc si eu, stiu. Ca de prea mult timp, suntem asaltati de tot felul de prea-cucernici din astia veniti cu te miri ce treaba (slujbe mai putin) dar datatoare de venituri frumusele si, atentie, neimpozabile, au mai scris si altii.

Ceea ce ma enerveaza insa e ipocrizia lor. Sau cel putin a unora. Ultima stire de genul asta am citit-o azi, aici.

Adica…nu e destul cat li s-a dat de la buget, pentru o constructie fara rost, Continuarea

2,397 cititori

Magda Panda

Stateam langa Grozavesti (cu chirie, intr-o casa veche) dar imi faceam veacul prin minunata Regie. Ceea ce era foarte misto, in timpul anului universitar. Dar eu voiam sa va povestesc o intamplare dintr-o vara, cand studentii plecau in orasele de bastina, iar Regia ramanea parasita, ca o fata mare suspecta de sifilis. Dadeai cu tunul si nu gaseai un om. Eu lucram in Bucuresti, asa ca ramasesem p-aici. Numai ca ma plictiseam ingrozitor. Toti prietenii erau plecati care incotro. Dupa ce ieseam de la munca, incepea chinul. Nu aveam cu cine sa ies sa stau la un pahar de vorba. Aveam acasa un televizor, care prindea doar programul doi al TVR-ului. Ia incercati voi sa va uitati numai pe TVR2. Pai ? Sa nu-ti iei campii ? Ajunsesem sa intreb de vorba portarii de pe la camine. Incepusera sa ma evite si aia. Se prefaceau ca dorm, cand ma vedeau ca apar.

In aceasta atmosfera de un plictis ingrozitor, intr-una din seri, imi cautam o “potentiala victima”, care sa-mi suporte vorbaria macar o ora, doua. Nimic, nu “cadea” nimic. Continuarea