1,289 cititori

deci se poate…insistenta mea e mai tare ca a lor :)

In decembrie, prietenul meu I., a taiat-o in Italia. La parinti. Si cum avea el de stat vreo 10 zile printre italienii aia xenofobi, ne-am gandit cum sa facem sa comunicam, in perioada asta. No problemo, zice, ca am un sim cu numar de Italia, ma suni pe el. Buuuun. A plecat omu’ sa-l cinsteasca pe il babbo natale.

Dupa vreo doua zile, zic si io sa-l sun. Am un abonament care contine „200 de minute oriunde”, la cei de la romtelecom. Dar cum constatasem pe piele mea ca „oriunde” la astia, poate sa insemne „oriunde cu exceptia tarilor din ue si toate celelate regiuni ale planetei”, am zis sa verific. O sunasem la un moment dat pe vara-mea (care-si petrece tineretele pe la stupizii aia de americani) pe mobil. Cand a venit factura, am aflat cu usoara surprindere, ca „oriunde” nu inseamna si pe mobil in USA.

Asa ca, de data asta, am suflat si in iaurt. Am apelat informatiile, la 1930, ca sa aflu daca pot suna pe mobil in tara lui Dante. Operatorul cu care am vorbit, mi-a explicat pe un ton usor superior, Continuarea

1,291 cititori

Despre biserica

Guest post by Mihai S.

Dragii mei,

Mi-am exprimat pe acest blog, respectul pe care eu il simt pentru clerici in general si pentru “slujbasii” bisericii ortodoxe din Romania, in special. Drept urmare, unul din cititorii mei, a tinut sa-si prezinte opinia cu privire la neasemuita constructie, ce va purta numele de “catedrala mantuirii neamului”. Sa-l ascultam:

“Ca iubesti popii, asa cum ii iubesc si eu, stiu. Ca de prea mult timp, suntem asaltati de tot felul de prea-cucernici din astia veniti cu te miri ce treaba (slujbe mai putin) dar datatoare de venituri frumusele si, atentie, neimpozabile, au mai scris si altii.

Ceea ce ma enerveaza insa e ipocrizia lor. Sau cel putin a unora. Ultima stire de genul asta am citit-o azi, aici.

Adica…nu e destul cat li s-a dat de la buget, pentru o constructie fara rost, Continuarea

2,391 cititori

Magda Panda

Stateam langa Grozavesti (cu chirie, intr-o casa veche) dar imi faceam veacul prin minunata Regie. Ceea ce era foarte misto, in timpul anului universitar. Dar eu voiam sa va povestesc o intamplare dintr-o vara, cand studentii plecau in orasele de bastina, iar Regia ramanea parasita, ca o fata mare suspecta de sifilis. Dadeai cu tunul si nu gaseai un om. Eu lucram in Bucuresti, asa ca ramasesem p-aici. Numai ca ma plictiseam ingrozitor. Toti prietenii erau plecati care incotro. Dupa ce ieseam de la munca, incepea chinul. Nu aveam cu cine sa ies sa stau la un pahar de vorba. Aveam acasa un televizor, care prindea doar programul doi al TVR-ului. Ia incercati voi sa va uitati numai pe TVR2. Pai ? Sa nu-ti iei campii ? Ajunsesem sa intreb de vorba portarii de pe la camine. Incepusera sa ma evite si aia. Se prefaceau ca dorm, cand ma vedeau ca apar.

In aceasta atmosfera de un plictis ingrozitor, intr-una din seri, imi cautam o “potentiala victima”, care sa-mi suporte vorbaria macar o ora, doua. Nimic, nu “cadea” nimic. Continuarea

4,633 cititori

Serios acum

M-am hotarat sa nu mai tac. Si nu de ieri, de azi. De mult. M-am hotarat sa nu mai stau, ca boul, si doar sa observ. Desi, atitudinea asta imi aduce, mereu si mereu, scandaluri cu „jumatatea”. Nevasta-mea imi reproseaza ca: „n-o sa schimb eu lumea” sau ca sunt „justitiarul p**ii” (ca s-o citez exact). Eu o inteleg, pentru ca ea ar duce greul, daca eu imi iau un par in cap sau daca mananc doua luni cu paiul. Dar, pe de alta parte, daca nimeni nu zice nimic, o sa fim „calariti” tot timpul de te miri cine. In tara asta poti sa mori pe strada, fara ca cineva miste un deget. Ba chiar, eventual, sa se uite in alta parte.

Eram la metrou, la Pipera, seara pe la 18.00. Plecam spre casa, pe vremea cand nu se construise si a doua poarta de intrare. Se statea la coada, mult din afara statiei de metrou, ca sa se ajunga la turnicheti. Deja bateam pasul pe loc, de vreo 10 minute, cand a aparut un grup de tigani. Vreo sase, mai precis. Continuarea

3,754 cititori

Pedofilii de diverse rit-uri

Citeam ieri, la Arhi, un post despre cum lupta preotimea cosmopolita, ca pedofilia sa fie considerata boala, nu infractiune. Mai precis, citez: „Cardinalul sud-african Wilfrid Napier a declarat că pedofilii ar trebui să fie trataţi ca nişte persoane”bolnave”, ci nu ca infractori”.

Zi sa moara ma-ta! Cum ai ajuns la concluzia asta ? Ti-a zis al de sus, este ? Cum stateai tu asa si-o frecai prin biserica, odata ti-a aparut scris in spatele pro-naos-ului: „Frate Wilfried, nu-i nici o problema daca mai futeti cate un copilas din cand in cand. Totul e sa fie sub 12 ani. Pentru baietei, se spun cinci ave maria, Continuarea

1,807 cititori

Mizerii paranormale

Nu urmaresc niciuna din emisiunile depre care a vorba aici. Nu as avea cum, nici daca as vrea. Sunt la munca la ora lor de difuzare. Si incerc sa nici nu ma mai uit la stiri. Pentru mine televizorul inseamna doar filme, meciuri si MasterChef (asta e, toti avem defecte).  Dar, asa cum spuneam, am fost la Valcea. Unde televizoarele sunt „default” pe posturile de „niuz”. Asa ca, fara voia mea, Sambata, m-am „delectat” cu o stire, conform careia, Dan Bittman este prima persoana din lume, care a reusit sa devina ubicua.

Tocmai ma gandeam cat de tare s-a „scos” omu’. Pentru ca, din momentul in care a reusit sa fie prezent macar in doua locuri in acelasi timp, practic nu-i mai ramanea de facut decat sa se umple de bani. Continuarea

2,463 cititori

Nea Vasile

La un moment dat, pe parcursul vietii mele am locuit in plin Berceni, la “Nitu Vasile”. Zona nu era chiar rea, doar ca in anii aia arata mult mai rau ca acum.

Stateam cu chirie, intr-un bloc de garsoniere, unde cei mai tineri colocatari ai mei, prinsesera live “tratatul de la Versailles”. Ba chiar, pe unul il suspectam ca este fratele mai mare al lui Gica Petrescu. Semanau bine, doar ca asta de la mine din bloc era oleacuta mai trecut. Media de varsta o mai scadeam eu si cu Nea Vasile. Asta era vecin cu mine de palier. Cunoasteti genul. Fost prelucrator prin aschiere, pe una din platformele industriale ale Capitalei. Dat afara, pe motiv de consumat excesiv de zeama de varza, dimineata. Continuarea

1,809 cititori

Rromanes

Una din prietenele din grupul nostru este medic stomatolog. Intr-o buna zi ajunge la ea la cabinet o tigancusa. Dar din aia “clasica” asa, cu fuste inflorate si tot tacamul. Pentru ca era tanara, dezgetata si vorbea frumos, doamna doctor A., hotaraste ca o primeste ca pacienta. Ceea ce s-a si intamplat. Si incepe s-o “lucreze”. O chema si tigancusa venea fix la ora stabilita, platea corect, ce sa mai discutam, ireprosabil.

Intr-o dupa amiaza, la ora programarii, Mercedesa noastra nu mai aparea. Trece un sfert de ora, pe urma inca unul. Nimic. Acu’, voi stiti cum sunt dentistii cu programarile. Continuarea

3,821 cititori

Ar putea fi un banc, dar nu este

Sunt la Vâlcea. La un amic. Omul e supărat că tocmai și-a pierdut numărul de la mașină. I-a căzut pe undeva şi naiba-l mai găseşte acum. Problema e că ar fi avut nişte drumuri de făcut, dar e sâmbătă după-amiaza, la Poliţie nu i-a răspuns nimeni la telefon şi nu ştie pe cine să întrebe dacă se poate deplasa cu maşina fără un număr. Într-un acces de mare inspirație, își aduce aminte că are un prieten instructor auto. Hai să-l întrebe p-ăsta, e imposibil să nu-i spună ce se poate face, doar lucrează în domeniu. Și îl sună: Continuarea

1,953 cititori

Pericol de incendiu

Am acasa un mic depozit de acetona. Da, da, acetona. Chestia aia pe care o folosesc femeile, sa-si curete unghiile de cate 3-4 ori. Pe zi. Sau la voi nu e asa ? La mine exista o domnisoara ce si-a facut un scop in viata din curatatul unghiilor. Sau asa cred.

Prin urmare, la noi, exista in permanenta in casa, cantitati impresionante de acteona. De la o vreme am inceput chiar, sa evit sa umblu cu flacara deschisa prin apartament. Si tigarile mi le aprind pe balcon. Mi-e frica sa nu explodeze acetona aia.

Desigur, as putea sa nu mai cumpar. Sau macar s-o raresc. Numai ca, de fiecare data cand mergem la cumparaturi (a se citi, in fiecare Vineri), in cosul meu isi fac aparitia cateva sticlute de acetona. Si tot de fiecare data ridic spranceana stanga, in semn de intrebare, pentru draga mea sotie. Pe genul, “iar luam acetona”? Continuarea

44,173 cititori

Tristan, Isolda şi sexul oral

Am un prieten pe care în povestea ce urmează o să-l numesc… hmm… Tristan. Ei bine, Tristan al meu a cunoscut la un moment dat o fată. Pe numele ei… ăăă… Isolda. Drăguță, zicea el, eu m-am abținut să mă pronunţ. Și a început vechiul joc, bătrân de când lumea. Scoate fata în oraș, împrietenește-te pe Facebook, ia-i numărul de telefon etc. Nu neapărat toate în ordinea asta.

Și dacă tot a primit mult doritul număr de mobil, Tristan a considerat de bun augur să înceapă o curte asiduă prin intermediul sateliților. Adică scria sms-uri. Da’ multe nene. Cred că la un moment dat ajunsese să tasteze mesajele un pic mai repede decât vorbea. Sau pe-acolo. O singură problemă tulbura începutul promițător de romance siropos. Isolda era cu câţiva ani mai tânără decât Tristan. Nu foarte muţi, vreo zece. Spre unşpe. Așa că texte de genul: “te-ai născut pe furtună? că ești trăznet ?” (daaaa, ați citit bine) și “crezi în dragoste la prima vedere sau trebuie să mai trec o dată?” (exact, știu, nu ziceți nimic vă rog) erau la ordinea zilei. Continuarea