822 cititori

Dumnezeul hipsterilor

Nu, n-a fost ideea mea. Am gasit-o aici. Dar asta n-o face mai putin valoroasă. Dimpotrivă. Ia uitati-va ce avem noi mai jos: Salvador Dali, plimbându-și animalul de companie prin Paris, în 1969.
image

Sursa foto

Fratilor, toti hipsterii cred ca se tavalesc in chinuri. Cum naiba nu le-a venit lor ideea asta? Pai voi va dati seama cum ar fi sa iesi de la metrou, la Romana, cu lighioana asta? Sau, si mai bine, s-o pui sa alerge pe langa bicicleta? Sa stai întins pe iarba, in parc, si lighioana sa caute linisita furnici pe langa tine. 

Pai toata fala hipsterimii bucurestene ar face icter mecanic din cauza invidiei.

Sa vezi acum fetele angajatilor de pe la pet-shop-uri cand vor veni primele telefoane cu: “buna ziua, nu va suparati, la dumneavoastra as putea comanda un furnicar?”

Cred ca si Taromul va trebui sa suplimenteze locuri, pe cursele spre America de Sud. 

Abia astept sa vad primul furnicar, legat in fata la The Loft sau B52.

La prima poza pe facebook, cu un furnicar dragalas, întins pe spate, cu labutele si trompita in sus, însotit de comentariul “pufosenia mea”, ma retrag in munti macar o luna. Sa-mi revin. 

P.S. Salvador Dali a declarat cândva: “Cine nu-si poate imagina un armăsar galopand pe o tomata, e un idiot”. Pai daca nici asta nu era statusul suprem pentru facebook…

2,106 cititori

Stiinta de a refuza

Pe vremuri, cand lucram la o firma de asigurări (cea al carei nume se regăsește în prescurtarile profesiei absolventilor de Politehnică) unul dintre primele lucruri pe care ni le-au băgat în cap, a fost asta: e important sa stiti sa obtineti un răspuns negativ de la potentialii clienti.

Pe moment, nu am inteles. Cum vine asta? Dar ne-au explicat tot ei. Un raspuns negativ o sa te scutească de multe drumuri si telefoane inutile. Răspunsurile de genul “poate” si “ma mai gandesc”, pe lângă sperantele false pe care le creează, conduc si la cheltuieli nedorite. Iar de cele mai multe ori, se transformă tot intr-un “nu”, dar dupa ce ti-au mâncat ceva vreme nervii si banii. Continuarea

713 cititori

Va multumesc pentru Bruno!

Dragii mei,

Sunt efectiv impresionat. Mi-au scris oameni din toate colturile tarii. Si continua sa-mi scrie. Asa ca trebuie sa va fac un update, cu situația actuală.

La ora aceasta Bruno are “oferte” clare din Bucuresti (trei), Ploiesti, Targu-Jiu si Tulcea. Din pacate nu a aparut nimeni din Vâlcea.

In oricare dintre orasele mentionate, mamei mele i-ar fi foarte greu sa ajunga. Gânditi-va ca acest catel a fost crescut, ca si cum ar face parte din familie. Nu cred că ar suporta socul dublu al pierderii tatălui meu si sa nu-l mai vadă pe Bruno.

Aseară târziu, am gasit o solutie de compromis. Un om cu suflet bun, nici măcar prieten cu ai mei, s-a oferit sa vina si sa-l plimbe de trei ori pe zi. Acum, cand va scriu, prima plimbare s-a si produs.  Continuarea

3,846 cititori

Donez labrador: ajutor pentru mama si Bruno!

L.E.
Dragii mei, 

Sunt efectiv impresionat. Mi-au scris oameni din toate colturile tarii. Si continua sa-mi scrie. Asa ca trebuie sa va fac un update, cu situația actuală.

La ora aceasta Bruno are “oferte” clare din Bucuresti (trei), Ploiesti, Targu-Jiu si Tulcea. Din pacate nu a aparut nimeni din Vâlcea.

In oricare dintre orasele mentionate, mamei mele i-ar fi foarte greu sa ajunga. Gânditi-va ca acest catel a fost crescut, ca si cum ar face parte din familie. Nu cred că ar suporta socul dublu al pierderii tatălui meu si sa nu-l mai vadă pe Bruno.

Aseară târziu, am gasit o solutie de compromis. Un om cu suflet bun, nici măcar prieten cu ai mei, s-a oferit sa vina si sa-l plimbe de trei ori pe zi. Acum, cand va scriu, prima plimbare s-a si produs.  Continuarea

1,855 cititori

Oldies but goldies…

Ion se întoarce rupt de beat, din oras. Intra tiptil in casa si răsuflă usurat ca reuseste sa se bage în pat, fara sa-si trezească sotia. Adoarme linistit.

La un moment dat, simte ceva neobișnuit in camera si se trezeste.

La capul patului, stătea un tip ciudat, inalt si maiestuos, imbracat cu o roba alba.

– Cine esti? intreaba Ion, si ce cauti in dormitorul meu?

– Asta nu e dormitorul tau, iar eu sunt Sfantul Petru.

– Adica… sunt mort?! Continuarea

2,876 cititori

Glume de dincolo.

Sunt pe aici. Usor, usor imi revin si ii ajut si pe cei din jur sa treaca peste clipele grele. Tata a plecat si de acum trebuie să invatam sa ne uitam unii la altii si fără el.

Până una-alta, trebuie sa va zic ceva ce-o sa va cam puna pe gânduri. Sau nu. Doar de voi depinde.

Prima zi fără el a fost grea. E nasol sa stii ca l-ai lasat in pământul ala înghetat si ca n-o sa-l mai vezi niciodată.

Am ajuns seara acasă cam terminat. Mi-am dat drumul la televizor, ca sa reusesc sa adorm. Emisiunea aia a lui Capatos are niste proprietati soporifice extraordinare. Pe mine ma face sa adorm in maxim patruscinci de secunde. Ceea ce s-a si intamplat. Continuarea

3,087 cititori

Pentru tine, tata!

De-a lungul anilor am trecut prin toate genurile de experiențe. Şi bune și rele. El a fost acolo, lângă mine, mereu. Ştiți ce e ciudat? Nu-mi amintesc să-mi fi dat nici măcar o palmă. Cu toate astea, întotdeauna când făceam vreo tâmpenie, de el îmi era rușine și mă rugam să nu afle. Avea un fel de a se uita la mine, care mă desființa, când afla de vreo măgărie pe care-o săvârșisem. Şi n-au fost puține.

Ştia să se bucure. Îi sclipeau ochii și mustăcea mulțumit când reușea să-mi strecoare bani, fără știrea maica-mii, în studenție.

Cred că s-a bucurat mai mult decât mine, când mi-a făcut cadou primul ceas.

Prima mea mașină a fost cumpărată și datorită lui. A prețuit-o mai mult decât o făceam eu. El s-a dus și a ridicat epava turtită, din mijlocul zăpezii, fericit că nu pățisem nimic.

Ne-am certat și ne-am impăcat de atâtea ori, întotdeauna el făcea primul pas spre conciliere. De, cel mai deștept cedează.

L-am văzut plângând o singură dată. Când a murit Billy, copilul lui cu patru picioare.

Azi m-am despărtit de el. A plecat pe neașteptate. Rămas bun, tata! Te rog să-l pupi pe Billy din partea mea. Ştiu că sunteți împreună.

Mi-e dor de voi!

image

31,412 cititori

De azi suntem mai deştepţi!

Hai c-am strâns mai jos cele mai frevente greșeli care ne zgârie zilnic retina sau timpanele.

Decât

Aș vrea să se poată da amendă pentru folosirea abuzivă a lui “decât”. Să găsească un sistem de monitorizare și cum l-au auzit pe unul că zice ”am decât 50 de lei la mine”, hop să sară cu amenda. Să umble mulți grammar nazi pe străzi, camuflați în liceeni analfabeți. Și cum te-au auzit, să te ardă pe loc. Ca-n tramvai.

Deci, dragii mei, “decât” se folosește NUMAI împreună cu o negație: ”NU am decât 50 de lei la mine”. Și în cazul în care va este așa greu să țineți minte asta, aveți varianta de rezervă: îl folosiți pe “doar”. Care este mai nepretențios și nu-i trebuie negații și alte căcaturi menite să încurce lumea: ”Am doar 50 de lei la mine”. Și-ați rezolvat problema.

Care sau pe care

O să ne păstrăm în linia de mai sus. Nu de alta, dar exemplele plastice sunt cel mai ușor de reținut. Deci, ”bagaboanta care am cunoscut-o ieri dimineata”, nu are cum să fie corect. Și nu pentru că nu aveai cum să cunoști o bagaboantă în zorii zilei, ci pentru că întotdeauna pronumele relativ “care” cu funcția sintactică de complement direct trebuie să fie însoţit de prepoziția “pe”. Cazul este Acuzativ. Deci, reluăm: ”bagaboanta PE care am cunoscut-o ieri dimineata”! Mai are rost să zic că e corect “vagaboandă”?

Vroiam sau voiam

Ah, da. De când voiam să ajung aici. Știți voi să existe în limba română verbul “a vroi”? Cam cum s-ar conjuga, ha? Eu vroi, tu vroiești, el… ce căcat face el? Aud? Nu există “vroiam”! Voiam, da? Hai că se poate. Ușor, ușor le prindem pe toate.

Place sau plăcea

Și asta ar trebui băgată la sistemul de colectat amenzi pentru buget. Aud zilnic de câteva zeci de ori “place”. Pe genul ”mi-ar place să mă piș de pe cladire”. Greșit! S-ar putea să fie oameni jos. Și nu numai de asta. Este ”mi-ar PLĂCEA”.

Conjugarea lui “a fi”

Mă rog, știu că p-asta o scriu degeaba. Pentru mulți “i-urile” din coadă lui “fi” vor rămâne o enigmă toată viața. 

Fii cuminte!
Să fii cuminte nu e tocmai cool.
Să nu fii cuminte că vezi tu acasă!
Nu fi cuminte, fraiere!
Să fi știut că vine și fata aia cuminte.
Aș fi cuminte dacă aș avea de ce.
Promit că voi fi cuminte, iubitule!

Și explicația pentru voi ăștia care strâmbați din nas: se folosește “fii” doar la imperativ afirmativ (fii cuminte) și la conjunctiv afirmativ sau negativ (să fii punctual/să nu fii trist). În toate celelalte situații se folosește “fi”.

Noștrii sau noștri

Niciodată, dar absolut niciodată: “noştrii”! Nu știu cum să fiu mai clar de atât. NICIODATĂ!! Ia să v-o explic pe înțelesul vostru. “Noştri” este echivalentul masculin al lui “noastre”. Deci ar fi “baieţii noştri” și “fetele noastre”. În cazul în care am încerca să articulăm “baieţii noştrii”, automat la feminin ar fi “fetele noastrele”. Păi ne curge scuipat din gură?

Servici sau serviciu

Poți să rămâi fără serviciu pentru că ai adus un prejudiciu (nicidecum prejudici) firmei pentru care lucrezi. Io așa zic. Și dacă zic io, așa e!

De-al meu sau de-ai mei

Acu’ eu vă zic că în 99% din cazuri o să auziți așa: ”pe bagaboanta aia a combinat-o un prieten de-al meu”. Greșit, fraților! Și nu pentru că a făcut-o pe săraca fată bagaboantă, ci pentru că se spune “un prieten DE-AI MEI”. De ce? Pentru că “de-ul” ăla îl înlocuiește pe “dintre”. Și nu cred că vrei să spui “pe bagaboanta aia a combinat-o un prieten dintre al meu”, decât dacă eşti semi-retardat. Și tu nu ești, nu-i așa? Aceeași situație pentru: ”pe negrul ăla uriaș mi l-a prezentat o prietenă de-a mea”. “DE-ALE MELE”, da?

O dată sau odată

“M-am culcat cu el doar O DATĂ”! Bine, noi toți știm că este o minciună, dar măcar s-a exprimat corect.

“ODATĂ mă culcam cu el”! Simt un pic de regret, este?

Deaia sau de-aia

“Deaia nu m-a mai sunat ăla”. Draga mea, DE ACEEA nu te-a mai sunat, pentru ca esti agramată. Si pe “de aceea”, îl tranformăm în “DE-AIA” sau măcar în “D-AIA”. Ai înțeles?

Țigare sau țigară

Oameni buni, veniți-vă în fire! Cum mama dracului să zici “țigare”?

Vin-o sau vino

Serios, “vin-o”? Adică să o vii pe ea? Întotdeauna scriem “VINO”.

A se merita și a se risca

Cele două verbe “a merita” și “a risca” nu sunt NICIODATĂ precedate de pronumele reflexiv “se”.

Așa că ”se merită să te riști cu două bagaboante odată” (deși în acest caz puteți folosi liniștiți și “o dată”) devine profund inutilizabilă din punct de vedere lingvistic, dar perfect aplicabilă, dacă vă ține.

Vre-o sau vreo

În limba română cratima leagă cuvinte cu sens de sine stătător. Dacă voi îi găsiți un sens lui “vre”, atunci puteți să-l scrieți cum vreți (scuze “vre-ți”). Și în acest caz, să vă văd cum procedați pentru “vremuiește”? Așa că noi scriem frumușel: VREO!

Fortuit

Well, “fortuit” înseamnă întotdeauna “ÎNTÂMPLĂTOR”!

Grizonat sau Grizonant

Și eu mi-am luat-o peste bot cu chestia asta. Da, da. Căutați voi “grizonat” în dicționar. Nimic, nada, niente. Grizonant și atât! Așa că, ”fată, l-aș lasă pe ăla cu părul grizonat să-mi facă ce vrea el” devine complet eronat și nu din cauza comportamentului profund imoral.

Umpic sau un pic

Chiar trebuie să explic asta? Eu am crezut că e o glumă sinistră. Dar îl văd folosit din ce în ce mai des. ”Vin umpic mai tarziu”?! WTF? E sub demnitatea mea să scriu forma corectă.

Metrii sau metri

Păi dacă scrii nearticulat “metrii” cu doi “i”, dacă vrei să-l mai și articulezi cum faci? Folosești trei “i”? ”Metriii ăia de voal au rămas nefolosiți că nu m-a mai luat de nevastă, porcul dracului. Așa ziceți voi că e bine? Hai, fetelor, că se poate.

Salvați-vă link-ul ăsta în telefoane! S-ar putea să va scoată din multe rahaturi. Şi poate o să ne ajute să nu ajungem în câţiva ani sa scriem toţi “jmeker” şi “pupik”.

mihai_vasilescu_smart

665 cititori

Falci 6

Congres Militar la malul marii. Se-ntilnesc armata romana, cu armata americana si cu cea rusa. Evident, imediat incep demostratiile de forta, pentru a se impresiona unii pe altii.
Comandantul american zice:

-John, intra imediat in mare si imi aduci 3 rechini!
Intra John, se lupta si iese cu 3 rechini pe mal.
Generalul rus:

-Ivane, intra in mare si imi aduci 5 rechini! Continuarea

1,116 cititori

Si seductia se plagiaza, uneori…

Banuiesc ca v-a devenit drag prietenul I. Unul din personajele mele favorite. Sa stiti ca el chiar exista. In carne si oase, asa ca noi. Zici ca e om. Mi-am petrecut ceva mai mult timp, in ultima vreme, cu el. Si nu am putut sa nu remarc „fauna” deosebita pe care o are, sub forma de prieteni (a se citi prietene), in reteaua de socializare pe care obisnuim s-o numim facebook. Are si ceva oameni normali, dar procentul de „pitzi” cu aere de intelectual, este majoritar. Nu stiu zau de pe unde le-a cules. Cred ca e colectionar sau ceva. Zilele trecute, am fost martorul unei incercari de seductie aparte. Continuarea