Mihai Vasilescu

Înțeleg că România intră sub monitorizare OMS care a și trimis o delegație în spațiul populat de vajnicii urmași ai dacilor liberi.

Îmi pare rău, dar eu pur și simplu nu pot să cred că această minune se va întâmpla vreodată în România: Instituţiile publice nu vor mai putea solicita documente emise de entităţi ale statului. Să nu mă înțelegeți greșit, nu doar că îmi doresc să se întâmple asta, dar aș putea spune că este unul […]

Când io vă ziceam că după ce-o da frigul nu mai prididim cu cititul, nu mă credeați. Na, poate o să mă credeți acu’. V-am lăsat nouă articole și-aș mai fi avut încă pe atâtea. Hai, ne auzim după ce le gătați.

Am făcut spaghetti carbonara. Și le-am făcut ca un italiano vero, adică fără smântână, dăăă. Ioana e fan carbonara și s-a uitat oleacă neîncrezătoare la mine când i-am zis că vreau să fac. După ce s-a dumirit că nu glumesc, a avut o singură cerință: să fie baconul crocant ca în Italia. Și crocant ca-n […]

Palatul Cotroceni. Ședință de analiză a situației vaccinărilor din România. Participanți: președintele și doi dintre consilierii lui cei mai apropiați. Unul dintre ei face bilanțul: – Nu știm cum să-i mai speriem ca să se vaccineze. Am făcut tot ce-am putut, publicăm zilnic numărul de infectări noi și decese, le arătăm filmări false cu morți […]

Visul meu, nemărturisit până acum, este să nu mai trebuiască să fac treabă în casă. Sau, mă rog, să fac, dar dacă e posibil cu cât mai puțin efort fizic. Știți, dacă aveați impresia că procrastinarea e ușor de întreținut, vă înșelați amarnic, să fii leneș este unul dintre cele mai grele lucruri din lume. […]

M-am apucat să mă uit la Seinfeld și mi-am dat seama de o treabă. Când l-am văzut prima oară, mă gândeam „mamă, ce bătrâni sunt ăștia”. Când i-am dat drumul acum, primul lucru care mi-a trecut prin cap: „mamăăă, ce tineri erau”.

Nu-mi place Dacian Cioloș. Și nu numai el, în urma bătăii de joc generalizate din ultimii trei treizeci de ani, am ajuns să nu-mi mai placă niciun politician, poate doar pentru Drulă să mai am o urmă de simpatie și respect. Prin urmare, nu, nu-mi place nici Cioloș. Ca să nu mai spun ca-l suspectez […]

Prima mea amintire cât de cât mai consistentă, legată de internet, este pierdută undeva în negura preistoriei, mai precis în anno domini 1999. Unul dintre prietenii mei cei mai buni tocmai participase la nu știu ce târg de prezentare de prin București. Acolo, la târg, exista un provider de internet care își făcea reclamă împărțind […]

Pentru mine, multă vreme „acasă” a însemnat locul unde se aflau părinții mei, adică la Vâlcea. A durat mult până ce nu m-am mai simțit acasă, doar când deschideam ușa apartamentului de la etajul trei și lăsam jos geanta cu haine murdare pe care le aduceam la spălat, acasă. Da, a durat o veșnicie până […]

Tot aud treaba asta strigată din piepturi de români empatici: „Nu vă e rușine? Cu pandemia asta ați împărțit România în două tabere și acum vă învrăjbiți unii pe ceilalți”. Iar eu nu sunt deloc de acord cu împărțirea asta pusă pe seama pandemiei. Cât de naiv să fii să nu-ți dai seama că România […]