2,760 cititori

Cif…cream…

Sunt eu defect ? Am vazut si auzit spotul asta publicitar de zeci de ori. Nici nu l-as fi remarcat, dar are un final absolut beton. Nu stiu cum vi se pare voua, dar mie imi suna a povestire erotica pentru “tabara cealalta”. Cum ma-sa mare suna asta: “astfel cavalerul a devenit regina regatului”???!!! Eu nu-mi imaginez decat ca jumatate din populatia masculina si non-heterosexuala, a regatului, l-au facut pe ala “regina” lor. Continuarea

1,131 cititori

Nedumerire de primavara.

Ca tot a dat caldura afara, mi-am adus aminte de o chestie. Cam pe vremea asta, se umple parcul de alergatori. Cum da coltu’ ierbii, se apuca toata lumea de jogging. Da’ stiti cum? Se rupe pamantul sub ei, domnule. Multi. Multi si hotarati. Nici nu-mi dau seama ce-i mana de la spate. C-or fi remuscarile, c-o fi gandul ca vara e la un colt si iar transpira dimineata la metrou, nu stiu. Cert e ca, dupa ce au prins martisoru’ in pieptul iubitelor, in domni se umfla asa o hotarare de a face sport (ati fi zis ca e burta…nu e…asta se vedea asa) de ti-e mai mare dragul. Si domnitele la fel. Cum scot capul afara din casa si simt iz de viitoare plaja, degraba dezgolitoare de colacei, hop la alergat. Pana aici nu ar fi nimic rau. Ba, as zice, chiar e de laudat.

Asa se face ca in prima Luni cu soare, dupa ce au dat ghioceii, Continuarea

3,933 cititori

O tentativă eșuată de idilă

Nu mai știu în ce clasă s-a întâmplat. Oricum, la liceu. Era o iarnă fără zăpadă și ajunsesem prin București, într-o excursie de weekend. N-aș fi mers, da’ aveam o colegă care-mi plăcea mult. Și cum ea mergea, hop și eu după fundul dumneaei. Bine, eram puștani și cu totul alte vremuri, nu va gândiți la prostii. Pur și simplu voiam să miros aerul din preajma ei și să tatonez un picuț terenul. Poate, poate s-o lăsa c-un plimbat sub clar de luna, la întoarcerea în Vâlcea. Nu s-a lăsat.

Da’ eu aveam să aflu asta puțin mai încolo. Mai precis în a doua zi a excursiei. În prima, toate au fost bune și frumoase. Adică eu și colega cu pricina ne-am văzut fiecare de treaba lui. Cre’ca nu găseam momentul prielnic de atac sau ceva (nu pot să zic că eram tăntălău, mă fac naiba de râs). Da’ nu-i nimic, mai aveam încă două zile din excursie. Timp căcălau.

Așa că de-a doua zi am hotărât să încep învăluirea. Subtil. Și pe toate planurile. La ora aia nu auzisem de Sun Tzu, dar cred că ăsta, generalu’ chinez, era mic copil pe lângă mine. Țin minte că ne pregăteam să plecăm spre Antipa și coborâsem toți în parcare la Hotel Astoria, iar eu desfășurăm toată artileria grea: cărat de geantă (la ce dracu’ îi trebuia ca să meargă la muzeu ?!), mișto-uri grosolane la adesa celorlați pretendenți-concurenți, dat geaca jos ca să pun în evidență tricoul ăl nou cumpărat fix pentru excursia asta și altele la fel de “subtile”. Ce să mai vorbim, ați înțeles cam care era tabloul câmpului de luptă.

Când s-a auzit de undeva strigătul “băăă, a zis șoferul să urcăm, că plecam imediat”, m-am îndreptat hotărât spre “aleasă”, fiind decis să-i propun să stăm unul lângă celălalt în autocar. Acu’ poate vi se pare desuet, dar la ora aia treaba asta făcea cam cât o juma’ de cerere în căsătorie.

Am ajuns în fața ei și inima-mi bătea ca dracu’. Deja făcut pe mine, eram decis să amân propunerea pentru întoarcerea de la muzeu. Dar mi-a scurtat ea zbuciumul. S-a uitat la mine, a zâmbit, ochii i s-au luminat (ufff, am răsuflat ușurat, hai că e de bine) și apoi a rostit cu nesfârșită blândețe în glas:

-Auzi, zice (ce-i drept, bună întrebarea, pentru că îmi simțeam timpanele bubuind), vezi că ai un muc pe obraz!

Mai are rost să povestesc mai departe ? Da, chiar aveam un mare muc pe obraz. Iar amintirile mele, legate de colega respectivă, se împart în două categorii: “înainte” și “după” pârdalnica aia de secreție vâscoasă care poartă numele popular de “muc”.

mihai_vasilescu_muc

sursa foto

1,036 cititori

Sa fim cucernici, zic.

Tre’ sa stiti bancul acela cu ofiterul german care fugarea un polonez. Il prinde. Si cand sa-l impuste, o voce divina ii zice: ‘Fiule, nu trage, omul acela va deveni Papa’! ‘Bine, si eu?’, intreaba neamtul. ‘Si tu, si tu’, il linisteste vocea. Fara voie imi tot vine in minte, de cand cu demisia papei. Ma tot foiesc, ma tot gandesc…dar de inteles nu inteleg si pace. Cum adica sa-si dea demisa papa ? Pai nu era el trimisul lui dumnezeu pe pamant ? Urmasul sfantului Petru ? Pai pe principiul asta nu poa’ sa-si dea demisia si arhangelul Mihail (l-am ales pe asta ca mi-e tiz)? „Doamne, nu mai vreau sa fiu arhanghel, fa-ma un sfant mai mititel, sau se poate inger ? Continuarea

998 cititori

Tot cu homosexuali

Guest post by Adina 

Am primit comentariul de mai jos, in urma acestui post: http://mihaivasilescublog.wordpress.com/2013/02/26/to-be-or-not-to-be-gay/

Mda, pentru mine, ca traiesc in Statele Unite asta e un subiect serios. Administratia Obama e nevoita sa apeleze la Curtea Suprema pentru a razbi cu legea asta. Pentru ca in momentul de fata in Statele Unite numai in noua state e legala aceasta casatorie. Si nu e vorba numai de biserica, pentru ca nu e biserica (or religia) singura care impune limite. Asta ar insemna ca ateii sa nu aiba nicio limita. Insa mai sunt si limite educationale, morale, de bun-simt. Continuarea

1,591 cititori

Pentru “de dimineata”.

   Aseara, dupa munca, m-am oprit sa beau o bere (a se citi „un ceai”) cu un prieten. El a baut chiar bere. Bine, berea pe care a baut-o el nu poate fi insotita de articolul nehotarat feminin singular „o”, ci de cel la plural „niste”. E un bar mic, ce-mi place mult, chiar langa statia de metrou unde cobor eu. Pana aici toate bune. Partea nasoala a fost ca aseara era de serviciu chlenerita care nu ne place. Sunt doua chelnerite in locul ala, care lucreaza pe sistemul o zi una, o zi cealalta. Cea de aseara nu ne place pentru ca are doar doua viteze: lent si foarte lent (cam ca Dodel asa, cunoscatorii stiu ce zic). Continuarea

1,949 cititori

scolareasca…sau jkolareaska

“Auzi ba?! Mai tiaduci aminte cand chioleam la romana ji toti fraieri aia statea sanvete?”

Circula pe facebook chestia asta de mai sus.

    Va suna cunoscut ? Care aveti copiii marisori sau cunostinte aflate inca pe bancile scolilor, nu se poate sa nu fi vazut ceva de genul asta. Eu am o fata. Are 16 ani. Imi scria acum vreo cativa ani pe mess, intr-un stil asemanator cu cel de mai sus. Fara greseli de ortografie dar cu prescurtarile si substituirile de litere aferente. M-a luat capul cand am vazut. Eu unul nu puteam sa umblu cu o fata, daca respectiva facea greseli flagrante in scris. Bine, vorbesc de cazurile cand ajungeam sa vad cum scrie aia cate ceva. 😉 Daca-o punea dracu’ s-o apuce efuziunile sentimentale sub forma scrisa si vedeam greseli de ortografie (mai mult de doua, pe prima o treceam cu vederea) era „pa si la revedere”. Ma rog, nu vorbeam de mine aici. Continuarea

1,110 cititori

I-a dovedit…

Tocmai am primit pe email stirea de mai jos:

Respins de 197 de savanti, un elev de 15 ani a inventat un test pentru depistarea cancerului!!!

Un elev de 15 ani ar putea salva viata a milioane de oameni din intreaga lume, dupa ce a inventat un test simplu, care depisteaza cancerul de pancreas in primele faze ale bolii. Jack Andraka din Crownsville, Maryland, a inventat un test similar celui folosit pentru verificarea glicemiei.

Un test va costa numai 3 centi si analizeaza, dintr-o picatura de sange, nivelul de mesotelina, un biomarker care apare in urina si sangele celor care sufera de cancer. Continuarea

836 cititori

Sa incepem ziua bine.

 Pipera. Ora 8.45. Siruri lugi de „robotei” se revarsa de la statia de metrou catre cladirile corporatiilor din zona. Grabesc pasul, nu de alta dar se contorizeaza intarzierile. In fata mea un „robotel” vorbeste la telefon. Nu aud ce discuta. Schimba cateva fraze cu interlocutorul. In continuare nu aud ce vorbeste. Dar il vad ca se opreste. Se uita in stanga si in dreapta, se apropie de unul din gardurile ce pazesc cu strasnicie o banca. Departeaza un pic telefonul de la ureche, se apleaca si plin de elan…vomita. Ma opresc. Sunt genul care nu ramane indiferent pe strada. Imi zic „poate o avea omul nevoie de ceva”. Dar nu apuc sa fac un pas spre el, ca omul se indreapta si isi re-apropie telefonul de ureche. De data asta percep clar: „coaie, ce ziceai, ca n-am auzit”? M-a bufnit rasul. Omu’ in nici un caz nu avea nevoie de ajutorul meu. Si totusi, chef Martea ? Ca altfel nu-mi explic… Tipul era pe la 25 de ani si parea genul care-si intoxica ficatul, frecvent.

 

Sa aveti o zi buna!

1,180 cititori

To be or not to be…gay!

Nu am nimic cu homosexualii. Cel putin cu cei de sex masculin. Nu pot sa zic nici ca nu-i suport, nici ca mi-ar fi dragi. Cata vreme isi vad de treaba lor, sa fie la ei acolo. Dar am citit azi dimineata stirea asta: Administratia Obama cere Curtii Supreme legalizarea casatoriilor homosexuale (sursa: www.ziare.com). O auzisem si la tv.

Nu sunt vreun admirator al Administratiei Obama sau al poporului American. Ba, dimpotriva. Dar tin sa-i averitzez ca o sa arda in iad. Pai daca afla biserica ortodoxa ce cloaca de gheianu e acolo, or sa se perpeleasca numai in cazanele alea mari cu smoala. Sau nu ? Numai crestinii ortodocsi ard in iad, daca le place sa se “arda” in locuri nefiresti, ca sa zic asa ? Pen’ca observ, la biserica catolica, o usoara relaxare fata de gheianu. N-am avut timp sa ma documentez, dar Mahomed ce-o zice de treaba asta? Am asa o presimtire ca nen-tu Mahomed e mai persimiv cu alde astia. Pe barbati ii cearta, dar moderat sa nu-i sperie prea tare. Si pe lesbiene le “arde” chiar el, ca sa vada unde au gresit. Zic si eu, ce, n-am voie ?