1,330 cititori

Am schimbat tema blogului

Daca nu aveti ceva hiba la ochi, s-ar putea sa observati ca tocmai am schimbat look-ul blogului. 🙂 V-as ramane deosebit de indatorat, daca v-ati da si voi cu parerea. Sa realizez si eu daca facem sa fie bine, au ba.

Asa ca apreciez orice fel de opinie, de la injuraturi ce-mi pomenesc tot arborele genealogic (stiti voi, chestiile alea despre morti, raniti si sexul aferent), pana la un simplu “da, frate, las-o asa ca merge”.

Deci? Ce ziceti?

3,200 cititori

Prima mea masina

Daca a existat vreun lucru la care am visat, dupa ce am ajuns in Bucuresti, a fost sa am masina. Ma terminasera psihic distantele uriase (veneam din Valcea, da?) si mijloacele de transport in comun.  Zadarnic m-am milogit de taica-meu sa-mi dea Dacia lui. Mai degraba il rugam sa-si doneze un ochi sau o mana. Desi o tinea nemiscata in fata blocului cate 350 de zile pe an, pentru celelalte zile in care avea nevoie de ea, nici nu se punea problema sa mi-o dea la Bucuresti.

In anul doi de facultate, am lucrat la Pizza Hut. Unde, am constatat cu stupoare, ca reusesc sa castig mai mult decat ai mei parinti la un loc. Continuarea

1,454 cititori

Sarpele alb si substantele halucinogene

La tara in curte, gaseam regulat cate un serpalau. Copil fiind, ma speriam si dadeam fuga la bunica-mea. Venea femeia cu furca si mi-ti-l omora in secunda doi. De unde pana unde, in zilele noastre, se sperie astia de la tara de serpi, habar nu am. Da’ parerea mea este ca in satul ala se fumeaza ceva de calitate. Auziti aici: “eu m-am speriat, era de culoare alba, mi-am dat seama ca e sarpe. E al doilea sarpe de saptamana asta. Aveai impresia ca e un cap de lebada”, a povestit proprietara Casei. Sau “avea un cap foarte mare si gros ca o mana. E foarte periculos” a povestit un vecin. Concluzie pe care a tras-o el, in timp ca tragea cu nesat dintr-un joint. Continuarea

1,615 cititori

Va mai spune ceva “13-15”?

Eram in clasa a unspea in ’90. La Valcea. In primavara aia s-au strans „golanii” in Piata Universitatii. Si nu mai plecau. S-au instalat cu corturi, cantece, atitudine anti-comunism cu fata umana si ai naibii nu se mai dadeau dusi. In tara informatiile ajungeau trunchiate. Televiziunea Romana o fi fost ea libera, dar nu chiar atat de sloboda incat sa ne arate exact ce se intampla in Piata. Populatia era scindata in doua. Cei tineri erau in majoritate de partea „golanilor”, cei in varsta le recomandau sa mai plece si pe la casele lor. Continuarea

721 cititori

Are si credinta limitele ei

Un tip aflat in drumeţie pe munte, mergea la un moment dat pe marginea prăpastiei și, neatent, cade în gol. Cu un gest reflex, norocos, se prinde în cădere de creanga unui copac. Atârnat deasupra hăului, omul nostru aude cum creanga de care stă prins trosnește gata-gata să se rupă și strigă deznădăjduit:

-Ajutoooor! E cineva pe-aici? Ajutooooor! Doamne, mă aude cineva??? Doamne, salvează-mă! Continuarea

2,087 cititori

Daca-i musai, cu placere. Not!

Eram la terasa, adancit intr-o discutie si savurand un radler (da, stiu, bere de gagici) cand, out of nowhere, ma trezesc cu o mana pe umar si o voce agresiva imi spune pe un ton imperios:

-Auzi, vrei sa faci ceva cu tigara aia, ca-mi vine tot fumul in nas!

Acu’ nu stiu cum sunteti voi, dar eu am un pitic undeva in fundul capului care reactioneaza prost de tot cand aude „recomandari” din astea fara sens, spuse si pe un ton agresiv. Si are tendinta sa faca fix pe dos, fata de indicatiile primite. Continuarea

2,131 cititori

Alo, asteptam provincia

Guest post by Ana R.

Cand am anuntat in cercul de cunostinte ca am de gand sa imi petrec restul zilelor cu un banatean, o „prietena“ mi-a spus ca e foarte dezamagita de mine, pentru ca imi „iau” un provincial si ca avea pretentii de la mine. „Nu este acceptabil sa iti iei un taran, tu ai o educatie si o cultura, precis habar nu are cum sa se imbrace si sigur familia lui te va face de ras”. Pentru ea era egal cu zero ce fel de om este, ori ca eu eram lesinata dupa el sau ca iubirea invinge orice bariere. Daca nu avea buletin de Bucuresti, insemna ca inca ii mai curgea tarana de pe trupsorul vanjos, in anumite imprejurari.

In inocenta mea tampita nu am inteles vreodata acest elitism al bucurestenilor. Continuarea

1,902 cititori

Reteta pentru cadoul perfect

Cand ai de primit, nu de dat.

-Se aleg zece-doisprezece prieteni carora le dai e-mail pentru a-i invita la petrecerea de ziua ta. Selectia este la latitudinea ta si principalul criteriu ar trebui sa fie posibilitatile financiare ale invitatilor. Doar n-o sa-i chemi pe ruptii aia in cur alaturi de care ti-ai trait bucuriile si, mai ales, tristetile. Nicidecum. La vremuri noi, prieteni cu posbilitati financiare noi. Pentru noi.

-Faci petrecerea in Vama Veche si nu uiti sa le explici ca trebuie sa-si achite cazarea. Continuarea

1,634 cititori

De pe la tv

Daca tot am stat pe acasa in week-end-ul asta prelungit, n-am avut altceva mai bun de facut decat sa ma uit la televizor. Si mi-am dat seama ca, fara sa vreau, am invatat o gramada de chestii. Mai mult sau mai putin utile, dar ce mai conteaza? Ele sunt acolo „pe sticla”, vrei nu vrei, iti perforeaza creierasul. Asadar:

Fratilor, aveti mare grija! Soacra INTOTDEAUNA vine in vizita la voi cu propriul detergent de vase dupa ea, avand intentia vadita de a va umili.
Continuarea

851 cititori

Gambler-ul suprem

Ora patru dimineaţa. La una dintre mesele de ruletă ale unui mare cazinou din Vegas, stă un tip încercănat şi foarte îngândurat. Mai are doar un jeton de 100 de dolari. Pierduse tot, tot! Se pregatea să se ridice, să plece unde vedea cu ochii, cînd a auzit o voce venind de sus, care i-a spus:

-Pune pe zero!

A privit în jur, dezorientat.

-Nu te mai uita ca prostul, ei da, sunt eu, Domnul Dumnezeul tău și-ți spun din nou: Pune pe zero!
Continuarea

2,992 cititori

Avem o comunitate. Ce facem cu ea?

Poate va intrebati de ce n-am mai postat pe pagina. Pai pentru ca nu prea mai am ce si de ce. Simt nevoia sa mai explic o data, desi e cam a treia oara. „Numaipotcu Tony Poptamas” a aparut pentru ca nu mai suportam ce se intampla pe wall-ul meu. Poptamas aparea share-uit si like-uit, ca prin minune, mai presus de umilul „block” pe care binevoisem sa-l dau paginii sale. Basca niste „suggested post”. Si poate tot n-as fi reactionat in niciun fel, daca nu observam greselile gramaticale care apareau in mod frecvent si imi zgariau retina. Continuarea