4,243 cititori

Cherchez la femme!

Prin anul trei de facultate mă puturoșisem în așa hal că nu mai călcam prin clădirea A.S.E.-ului decât dacă-mi aduceam aminte. Prost e că nu prea-mi aduceam. Mă rog, într-una din zilele când mă milostivisem să trec totuși pe la școală, ca să nu mă dea ăia dispărut nu de alta, am ajuns un pic mai devreme și o lălăiam, fără pic de entuziasm, pe hol.

Până la urmă s-a milostivit al de sus și s-a făcut pauză, moment în care o mare de oameni a început să se reverse de peste tot. Majoritatea aparținătoare ale sexului frumos, având în vedere că ne aflăm în clădirea ASE-ului cu bilă. Şi cum stăteam eu așa și rumegam dacă mai am timp de o țigară, în fața mea se proptește un puştiulache. Se uită la mine, se uită un pic dezorientat în jur, apoi îşi ia inima în dinţi și întreabă:

-Auzi, nu te supăra, știi cumva unde o găsesc pe Simona?

Mă uit și eu la el. Mă mai uit o dată. Nu-mi era clar dacă mă ia la mișto sau nu. Părea că nu. Fața lui imberbă exprima din plin nevinovăția sincerității. Așa că îmi propun să-l iau cu duhul blândeții:

-Frate, zic, tu te uiți așa puțin în jurul tău?

Și fac un semn larg cu mâna spre zecile (poate sutele) de fete, femei, domnișoare și doamne care intrau în raza noastră vizuală la o simplă privire superficială.

Se mai uită ăla o dată împrejur dezorientat. Pe urmă dă din cap în semn că mi-a înţeles durerea și reformulează:

-Da, scuză-mă, ai dreptate! Fii atent, Simona e una cu niște țâțe mari, mari de tot.

Și în timp ce rostea asta, cu mâinile desena destul de expresiv dimensiunile unui bust impresionant.

-Păi de ce nu zici, bă, așa? Simona e la sala de-acolo. A două ușă, după hidrant.

Mai are rost să va explic că pe absolut oricine ar fi întrebat (bineînţeles după ce dădea detaliul cu pricina) ar fi primit același răspuns exact? Simona era… hmm, cum să vă spun… era “monstruos” de mare.

mihai_vasilescu-tate

1,945 cititori

“Ballade pour Adeline” si noi

Dupa cum, probabil banuiti, nu sunt vreun critic muzical. Asa ca va voi descrie intalnirea mea cu Richard Clayderman, asa cum ar fi vazut-o cei mai multi dintre voi. Apoi o sa intram la Claudia, sa vedem cum a fost de fapt. 😉

Reintalnirea mea cu “Sala Palatului” s-a produs dupa foarte mult timp. Mai précis, ultima oara am fost acolo, pe cand rula “Titanic-ul”. Numai ca atunci nu am obervat prea multe in jurul meu, din cauza ochilor inrositi de plans. Hai, sa nu-mi spuneti ca n-ati bocit cand s-a prapadit Di Caprio, ca ne certam. Am pisat ochii eu, un monument de nesimtire… Ma rog, sa revenim.

De data asta am putut sa observ cat de norocos sunt, ca m-am intors la dimensiunile pe care le aveam pe atunci. Cu greutatea mea de acum cativa ani, nu as fi avut loc in scaun. Care scaune erau fix cele pe care le lasera in sala tovarasii Bobu si Dinca, la ultima intrunire a CC al PCR. Adica vechi, fratilor. Continuarea

1,331 cititori

Eu si…Richard Clayderman

Ciudata asociere, nu ?

De ceva timp, tot aud la radio, spotul de promovare al concertului lui Richard Clayderman. In mod normal nu l-as fi retinut, dar e acolo o bucata din „ballade pour Adeline”, care face sa se zbarleasca pielea pe mine. De fiecare data cand il auzeam, imi propuneam sa bag un „youtube” cu piesa asta, cum ajung acasa. Da’ de fiecare data uitam. Pana alaltaieri, cand mi-am adus aminte. Ca sa vedeti cum se leaga lucrurile.

Sunt prieten pe facebook cu Claudia. Da, din pacate (sau din fericire), in zilele noastre a aparut o noua ramura a relatiilor interumane: prietenia pe facebook. Care este si ea de mai multe tipuri. Numai ca despre asta, voi scrie eu pe indelete, zilele viitoare. Ziceam ca sunt prieten cu Claudia. Pe facebook. Nu ne-am intalnit in viata noastra (se pune daca i-am vazut pozele de pe facebook?), dar ii citesc blogul. Poate si ea mie, dar n-as baga mana in foc…(las’ca aflu eu). Continuarea

1,185 cititori

deci se poate…insistenta mea e mai tare ca a lor :)

In decembrie, prietenul meu I., a taiat-o in Italia. La parinti. Si cum avea el de stat vreo 10 zile printre italienii aia xenofobi, ne-am gandit cum sa facem sa comunicam, in perioada asta. No problemo, zice, ca am un sim cu numar de Italia, ma suni pe el. Buuuun. A plecat omu’ sa-l cinsteasca pe il babbo natale.

Dupa vreo doua zile, zic si io sa-l sun. Am un abonament care contine „200 de minute oriunde”, la cei de la romtelecom. Dar cum constatasem pe piele mea ca „oriunde” la astia, poate sa insemne „oriunde cu exceptia tarilor din ue si toate celelate regiuni ale planetei”, am zis sa verific. O sunasem la un moment dat pe vara-mea (care-si petrece tineretele pe la stupizii aia de americani) pe mobil. Cand a venit factura, am aflat cu usoara surprindere, ca „oriunde” nu inseamna si pe mobil in USA.

Asa ca, de data asta, am suflat si in iaurt. Am apelat informatiile, la 1930, ca sa aflu daca pot suna pe mobil in tara lui Dante. Operatorul cu care am vorbit, mi-a explicat pe un ton usor superior, Continuarea

1,210 cititori

Despre biserica

Guest post by Mihai S.

Dragii mei,

Mi-am exprimat pe acest blog, respectul pe care eu il simt pentru clerici in general si pentru “slujbasii” bisericii ortodoxe din Romania, in special. Drept urmare, unul din cititorii mei, a tinut sa-si prezinte opinia cu privire la neasemuita constructie, ce va purta numele de “catedrala mantuirii neamului”. Sa-l ascultam:

“Ca iubesti popii, asa cum ii iubesc si eu, stiu. Ca de prea mult timp, suntem asaltati de tot felul de prea-cucernici din astia veniti cu te miri ce treaba (slujbe mai putin) dar datatoare de venituri frumusele si, atentie, neimpozabile, au mai scris si altii.

Ceea ce ma enerveaza insa e ipocrizia lor. Sau cel putin a unora. Ultima stire de genul asta am citit-o azi, aici.

Adica…nu e destul cat li s-a dat de la buget, pentru o constructie fara rost, Continuarea

2,262 cititori

Magda Panda

Stateam langa Grozavesti (cu chirie, intr-o casa veche) dar imi faceam veacul prin minunata Regie. Ceea ce era foarte misto, in timpul anului universitar. Dar eu voiam sa va povestesc o intamplare dintr-o vara, cand studentii plecau in orasele de bastina, iar Regia ramanea parasita, ca o fata mare suspecta de sifilis. Dadeai cu tunul si nu gaseai un om. Eu lucram in Bucuresti, asa ca ramasesem p-aici. Numai ca ma plictiseam ingrozitor. Toti prietenii erau plecati care incotro. Dupa ce ieseam de la munca, incepea chinul. Nu aveam cu cine sa ies sa stau la un pahar de vorba. Aveam acasa un televizor, care prindea doar programul doi al TVR-ului. Ia incercati voi sa va uitati numai pe TVR2. Pai ? Sa nu-ti iei campii ? Ajunsesem sa intreb de vorba portarii de pe la camine. Incepusera sa ma evite si aia. Se prefaceau ca dorm, cand ma vedeau ca apar.

In aceasta atmosfera de un plictis ingrozitor, intr-una din seri, imi cautam o “potentiala victima”, care sa-mi suporte vorbaria macar o ora, doua. Nimic, nu “cadea” nimic. Continuarea

4,238 cititori

Serios acum

M-am hotarat sa nu mai tac. Si nu de ieri, de azi. De mult. M-am hotarat sa nu mai stau, ca boul, si doar sa observ. Desi, atitudinea asta imi aduce, mereu si mereu, scandaluri cu „jumatatea”. Nevasta-mea imi reproseaza ca: „n-o sa schimb eu lumea” sau ca sunt „justitiarul p**ii” (ca s-o citez exact). Eu o inteleg, pentru ca ea ar duce greul, daca eu imi iau un par in cap sau daca mananc doua luni cu paiul. Dar, pe de alta parte, daca nimeni nu zice nimic, o sa fim „calariti” tot timpul de te miri cine. In tara asta poti sa mori pe strada, fara ca cineva miste un deget. Ba chiar, eventual, sa se uite in alta parte.

Eram la metrou, la Pipera, seara pe la 18.00. Plecam spre casa, pe vremea cand nu se construise si a doua poarta de intrare. Se statea la coada, mult din afara statiei de metrou, ca sa se ajunga la turnicheti. Deja bateam pasul pe loc, de vreo 10 minute, cand a aparut un grup de tigani. Vreo sase, mai precis. Continuarea

3,594 cititori

Pedofilii de diverse rit-uri

Citeam ieri, la Arhi, un post despre cum lupta preotimea cosmopolita, ca pedofilia sa fie considerata boala, nu infractiune. Mai precis, citez: „Cardinalul sud-african Wilfrid Napier a declarat că pedofilii ar trebui să fie trataţi ca nişte persoane”bolnave”, ci nu ca infractori”.

Zi sa moara ma-ta! Cum ai ajuns la concluzia asta ? Ti-a zis al de sus, este ? Cum stateai tu asa si-o frecai prin biserica, odata ti-a aparut scris in spatele pro-naos-ului: „Frate Wilfried, nu-i nici o problema daca mai futeti cate un copilas din cand in cand. Totul e sa fie sub 12 ani. Pentru baietei, se spun cinci ave maria, Continuarea

1,436 cititori

Mizerii paranormale

Nu urmaresc niciuna din emisiunile depre care a vorba aici. Nu as avea cum, nici daca as vrea. Sunt la munca la ora lor de difuzare. Si incerc sa nici nu ma mai uit la stiri. Pentru mine televizorul inseamna doar filme, meciuri si MasterChef (asta e, toti avem defecte).  Dar, asa cum spuneam, am fost la Valcea. Unde televizoarele sunt „default” pe posturile de „niuz”. Asa ca, fara voia mea, Sambata, m-am „delectat” cu o stire, conform careia, Dan Bittman este prima persoana din lume, care a reusit sa devina ubicua.

Tocmai ma gandeam cat de tare s-a „scos” omu’. Pentru ca, din momentul in care a reusit sa fie prezent macar in doua locuri in acelasi timp, practic nu-i mai ramanea de facut decat sa se umple de bani. Continuarea

2,123 cititori

Nea Vasile

La un moment dat, pe parcursul vietii mele am locuit in plin Berceni, la “Nitu Vasile”. Zona nu era chiar rea, doar ca in anii aia arata mult mai rau ca acum.

Stateam cu chirie, intr-un bloc de garsoniere, unde cei mai tineri colocatari ai mei, prinsesera live “tratatul de la Versailles”. Ba chiar, pe unul il suspectam ca este fratele mai mare al lui Gica Petrescu. Semanau bine, doar ca asta de la mine din bloc era oleacuta mai trecut. Media de varsta o mai scadeam eu si cu Nea Vasile. Asta era vecin cu mine de palier. Cunoasteti genul. Fost prelucrator prin aschiere, pe una din platformele industriale ale Capitalei. Dat afara, pe motiv de consumat excesiv de zeama de varza, dimineata. Continuarea

1,594 cititori

Rromanes

Una din prietenele din grupul nostru este medic stomatolog. Intr-o buna zi ajunge la ea la cabinet o tigancusa. Dar din aia “clasica” asa, cu fuste inflorate si tot tacamul. Pentru ca era tanara, dezgetata si vorbea frumos, doamna doctor A., hotaraste ca o primeste ca pacienta. Ceea ce s-a si intamplat. Si incepe s-o “lucreze”. O chema si tigancusa venea fix la ora stabilita, platea corect, ce sa mai discutam, ireprosabil.

Intr-o dupa amiaza, la ora programarii, Mercedesa noastra nu mai aparea. Trece un sfert de ora, pe urma inca unul. Nimic. Acu’, voi stiti cum sunt dentistii cu programarile. Continuarea