4,071 cititori

Ieftin şi bun?

Ne place să fim minţiţi, adorăm să fim prostiţi cu tot felul de rahaturi. Iar dacă cineva găseşte de cuviinţă să-ti spună adevărul, te uiţi cu scârbă la el şi pleci. Poate-l şi înjuri, aşa ca să te ţină minte.

Am un prieten care vinde cauciucuri. Ştiţi care este lucrul pe care-l aude cel mai des de la cei care vin să cumpere? N-aveţi de unde, vă spun eu:

-Buna ziua, am venit să-mi daţi ceva ieftin şi bun.
Continuarea

2,778 cititori

Sunt o fată deosebită. Lumea e rea şi bărbaţii porci.

Am o amică ce se plânge periodic ca o interpelează pe facebook tot felul de băgători in seama, care au de vorbit cu ea o gramadă de chestii. Subiecte de o importanţă deosebită cum ar fi „ce mai faci?” sau „tu ai prieten?” şi altele din aceeaşi categorie. În cele din urma fata a cedat nervos şi şi-a pus drept cover photo exact chestia pe care o vedeţi mai jos.
Continuarea

5,848 cititori

Cum să te spargi de râs în două sute de pagini

L.E. Doamna autoare a hotărât două chestii. Prima, că ne mai dă dumneai o carte pentru acest concurs ad-hoc. Deci avem doua premii. Buuuuun. Şi a doua: cele doua comentarii câştigătoare sunt cele lăsate de Karla si Radu Cristi. Pe care-i rog sa-mi trimită adresele şi tot ce mai trebuie ca sa le pot trimite cărţile (folosiţi email-ul din Contact). 

Rar de tot mi se întâmplă să râd singur, ca prostu’, când citesc ceva. Adică da, de multe ori mă amuz, dar sa pufnesc în răs tare şi sonor, mi se întâmplă rar spre deloc. Ei bine, am păţit-o de cel puţin trei ori în timp ce citeam “Adela spune“. M-am trezit izbucnind în râs (a se citi „fornăind”), total necontrolat. Mă şi speriam naiba, când îmi auzeam grohăiturile. Continuarea

3,471 cititori

Dacă nu vor astrele, ai belit-o!

Fratilor, a revenit Miki. Cu povesti noi. Serviti-o pe prima, in care avem niste enigme astrale.

 

Am mai povestit aici, la Mihai, despre A.

Dupa toata istoria noastra comuna, dupa fazele cu reparatul diverselor chestii, mi-am zis “bai, daca omul nu e pe aceeasi lungime de unda cu mine in ceea ce priveste hormonii, asta e viata! Dar este prea ok in restul privintelor ca sa il pierd. Cel putin am un partener de discutie extraordinar”. Asa ca ne-am mai intalnit de cateva ori, ca sa mergem la un teatru sau sa bem un suc.

Continuarea

1,898 cititori

Cine misca, misca mort

Am o prietena, o amica, ce-si face veacul prin Franta. Tipa e chiar profesoara de franceza, la mama lor acolo. Nu ca e intr-un mare fel, sa pleci tu de langa raiaua Brailei, ca sa-i inveti franceza pe urmasii lui Voltaire? Mie-mi pace ideea, chiar si numai pentru faptul ca pare un fel de umilinta suprema. Auzi, sa vina „gitanii” sa-ti arate cum se pronunta corect „merde”. Beton!
Continuarea

3,681 cititori

Corporatistul rebel

Prietenul meu I. a demarat un experiment social, pe cont propriu.  Ca un adevarat Che Guevara coropratist s-a hotarat sa lupte impotriva regulilor si conditionarilor de tot felul. A inceput o actiune de pionierat si vrea sa stranga cati mai multi prozeliti, ca sa demonteze mitul constrangerilor false dupa care traim si ne ghidam vietile. Primul pas deja l-a facut. Se bate parte in parte, cu ora la care trebuie sa ajunga la munca. Nu mai suporta atata ingradire a libertatii personale. Ce e aia program de la 9.00? Chiar asa ne batem joc de nevoile individului? Si inca de una dintre cele primordiale: nevoia de somn dimineata. Vitala, zice el, pentru a-ti asigura o buna functionalitate peste zi. Prin urmare, subtil si in scopuri strict stiintifice (care nu au nicio legatura cu cantitatea de bere ingerata noaptea), a inceput sa „impinga” cat mai spre 10.00 a.m. ora la care ajunge la munca. Ba, in zilele cand este pus pe studiu aprofundat, o duce chiar spre 11.00. Repet, strict din motive care tin de empiric. Doar in acest mod poate aprecia la justa valoare comportamentul factorului uman cu care interactioneaza. Continuarea

2,743 cititori

Eu am salvat onoarea Romaniei in lume

Bine, nu singur. Dar stiti cum se spune, important este sa delegi sarcini. 🙂

Un bun prieten dintre ai mei (nu spui cine, persoana importanta) trebuia sa dea o fuga joia trecuta pana la Praga. Omu’ meu castigase nu stiu ce premiu international, pentru un proiect prestat in numele multinationalei unde da cu sapa. Si acum se ducea sa-si ridice premiul, sa se dea mare si sa se betiveasca dupa aia, cu alti alcoolici nimeriti prin posturi de conducere in mari companii din toata Europa. Niste betivi cu totii, daca-i iei la bani marunti, va zic io. Ideea e ca toata smenozeala era foarte din scurt. Plecat azi, intors maine. Intre cele doua zboruri find inghesuite toate: festivitate, premiere, harneala cu cu ceilalti, alunecatul alcoolului pe epiglota. Asa ca domn manager, a considerat de cuviinta sa plece imbracat business casual, cu o tinuta care sa faca fata si la zbor si la tot ce urma. Na, de inteles, pentru 24 de ore de zbenguiala, voia sa mearga si el cu mainile in buzunar. Doar ca, stiti cum e cu socoteala de acasa…

Continuarea

3,135 cititori

Bate şaua să priceapă… nimeni

Este ca va era dor de pataniile lui Miki din „tara barbatului cuminte, dar fara minte” ? Ia sa va mai impartasesc una scurta azi.

Sa facea ca intr-o buna zi, ceva mai inainte de intamplarea care l-a scos pe Domnul A. de pe lista posibililor candidati pentru oaresce treburi care incep cu „f” si se termina cu „utut”, lui Miki i s-a paradit incarcatorul auto, pentru telefon. Acu’, stiti si voi cum e sa ramai fara baterie, cand ti-e lumea mai draga. Asa ca prietena noastra a gasit de cuviinta sa imbine utilul cu placutul. Putea sa-si cumpere altul, da’ ce farmec mai avea? Suna mult mai bine sa-l roage pe Domnul A., cu care deja se intalnea de ceva vreme, sa i-l repare. Poate cu ocazia asta faceau pasul si-i regla si ei…hmmm…”tensiunea la priza”.

Continuarea

7,288 cititori

Arunc-o pe mă-ta din creier!

Hai ca tot sunteti multi dintre voi care ati citit articolul cu barbatii care raman legati printr-un trainic si invizibil cordon ombilical de mame. S-a ras, s-a glumit, s-a comentat, dar pana la urma cred ca nu exista nimeni care sa nu se fi gandit ca treaba e exagerata, pentru farmecul povestirii. Ca doar asa am facut si eu. Adica, hai ma, n-ai cum sa ramai legat de ma-ta toata viata, ca e penibil. Da, e ok sa halesti ce-ti pregateste de mancare, cand mai treci s-o vizitezi (pana la urma n-am nascocit eu vorba „mancare ca la mama acasa”). E ok sa-i asculti sfaturile, ca n-a trecut femeia prin viata de pomana. Dar cam la asta ar trebui sa se reduca interactiunea mama-fiu, dupa o anumita varsta.

Ei bine, chiar se pare ca m-am inselat. Pentru ca zilele trecute una dintre cititoarele mele (care mai comenteaza pe aici sub numele de „Miki”) mi-a trimis pe mail o scurta povestire, care mi-a zdruncinat serios perceptia despre barbati. Ia fiti atenti aici.

Continuarea

3,089 cititori

Cand “hard to get” devine “fart to get”

Am un amic cu care am copilarit in Valcea, pe care l-am invidiat tot liceul. Era genul ala de adolescent ce pare mai matur decat varsta lui, cu succes la gagici si cu o conformatie a corpului pe care orice ar fi imbracat venea ca turnat. Poate nu realizati, dar e dificil rau sa pui haine pe tine la varsta aia. In timp ce majoritatea aratam ca niste schelete ambulante, cu omoplatii incercand sa iasa la suprafata, pe el orice sacou cadea ca la prezentarile caselor de moda. Prin urmare fetele intotdeauna il considerau mai copt, iar omul profita din plin de asta.
Continuarea