6,139 cititori

Și femeile spun minciuni pentru sex (prima parte)

Mi-am dat seama că sunt un dulce naiv. După articolul ăsta, am primit un email care m-a lămurit cum stau lucrurile cu adevărat și că degeaba încercăm noi, bărbații, să ne dăm mari vrăjitori și cuceritori. Tot ele, reprezentantele sexului frumos (iar era să greșesc și să scriu “slab”) sunt cele care fac selecția, după cum vrea mușchiul domniilor lor. Dacă nu credeți, aveți mai jos prima parte dintr-un text trimis de una dintre cititoarele acestui blog, pe numele ei de scenă Cristina. Mâine băgam și partea a doua, că mi-am zis să nu vă șochez cu prea multă informație dintr-o dată. Gata, acum luați de vedeți cum stau lucrurile. Continuarea

8,196 cititori

Se pare că nici femeile nu înțeleg pe deplin bărbații

În urma textului de ieri, am primit pe email trei drepturi la replică, bașca un articol de răspuns pe un alt blog. Vi l-am pus mai jos pe cel al Irinei, deși aș fi vrut să le citiți pe toate. Da’ aseară am ajuns cam târziu acasă și într-o stare destul de euforică, așa că n-am mai avut cum să fac mare lucru. Abia reușeam să-mi țin capul nemișcat pe tastatură. 

……………………………………………………………………………………………

Deși ar dura cel puțin un an explicațiile pe tema comorilor ascunse din geanta unei fete și importanța vitală a unui desfăcător de sticle găsit între resturile de  biscuiți, bateria externă, căștile de la telefon, patru agende, cinci pixuri albastre plus încă trei de culori diferite, haine de schimb (inclusiv pentru situații de expediții montane neașteptate) și un pinguin de pluș, mă abțin de la alte comentarii pe aceestă temă. Deși mă uit de mică la fotbal și, culmea, chiar îmi place, tot n-am să înțeleg vreodată unde trebuie să fiu atentă la reluări ca să văd dacă a fost offside sau dacă aplicarea unui crampon în tibie înseamnă sau nu tackling. Înțeleg, în schimb, partea cu căldura de pe teren și cu datul jos tricourilor. Da’ de ce și le mai schimbă între ei? E un fel de ritual testosteronic ascuns muritoarelor de rând? Continuarea

3,836 cititori

‘Tu-i reciclarea ei de treabă!

Am văzut că v-a plăcut textul scris de Ștefan acum câteva zile. Ei bine, se pare că îl chinuie rău de tot talentul sau e nevorbit de ceva vreme. Că a recidivat. Aveți mai jos ultima producție. O să vă placă și asta.

………………………………………………………………………………………………

Vine un moment în viața fiecărui barbat. Mai tîrziu sau mai devreme, dar vine. Acel weekend cu soare afară și chef de stat degeaba, cînd tocmai ți-ai deschis berea și te gîndești cît de frumos e să nu faci nimic. Acel moment în care consoarta/iubita/concubina/persoana cu care ai ales ”să-ți împarți singurătatea în doi” (cea mai cretină expresie ever, jur!) vine la tine, cu cosițele ascunse sub basma, se uita lung cu ochi de căprioară și-ți șoptește: ”iubi, hai să facem curat pe balcon”. Lumea se năruie, respirația se oprește, iar berea îți rămîne în gît, curioasă și ea să afle deznodămîntul. Continuarea

3,936 cititori

Ghid de supraviețuire pentru 8 Martie

Mno, hai să vedem cum se simte treaba asta cu sărbătoarea de 8 Martie și din tabăra “adversă”. Textul de mai jos este scris de o reprezentantă a sexului frumos, care a mai performat de curând aici, pe numele ei de scenă, Alina.

……………………………………………………………………………………….

Conform datelor din certificatul de naștere și al codului numeric personal, cât și altor indicii de natură fizică și fiziologică, sunt femeie. Nu știu încă dacă și cum să calific acest fapt, pentu că azi îmi dă cu minus. Am și motive întemeiate să declar asta. Să le și susțin. Și să le semnez. Continuarea

6,231 cititori

Legea e întotdeauna pentru alţii

Textul de mai jos este scris de Ștefan. Îmi pare rău că nu mi l-a trimis în perioada în care “cazul Bodnariu” era pe val, dar rămâne la fel de actual și acum. 

……………………………………………………………………………………

Televizor nu mai am de mult. Mă uit la ştiri „onlain”. Sînt ceva mai liniştit, pentru că aleg singur ce să ma agaseze. În ultima vreme, nu puteai deschide o pagină fără să dai de „drama familiei Bodnariu”. Nu vă pun link. Dacă n-aţi auzit de ea, măcar în treacăt, trăiţi pe altă planetă. Înainte de asta, mă agresa vizual şi auditiv altă „dramă”. Cea a bietului traficant român condamnat la moarte in Malaezia. Continuarea

5,101 cititori

Dacii liberi şi-au cerut dreptul la replică

Şi l-au primit. Pentru că, în despotismul meu absolut, din când în când prezint uşoare urme de democraţie. Aşa că mai jos aveţi mesajul unei daco-reptiliene-masone, care semnează, la derută, cu numele de Alina.

………………………………………………………………………………………………

Stimate domnule Vasilescu,

Cu surprindere și amărăciune, constat că v-ați angajat într- o campanie de defăimare a dacilor liberi, neam vajnic și nemuritor, cunoscut și sub numele de “buricul pământului”. Mai mult de atât, continuați cu neruşinare această denigrare cu bună ştiinţă, pentru care sunteți plătit în conturile din Geneva (unde ați mers de curând sub acoperirea “livrării unui pachet”) de către organisme conspirative care ne împiedica lansarea, ca neam și nație, pe culmile abundenţei și bunăstării! Continuarea

9,172 cititori

Dacă dormi duminica, sunt şanse să te ia dracu’. La propriu.

Eu sunt pe drumurile patriei azi, mă duc la meci, după cum vă povesteam zilele trecute. Dar dacă tot e duminică mâine, mi-am zis să vă pun în gardă, să aveţi grijă cât dormiţi, că altfel se întâmplă nasoale. Nici eu nu ştiam, am aflat citind textul de azi, scris de Ionuţ (pe care îl cunoaşteţi din comentariille de pe blog). Aşa că citiţi şi aveţi grijă cât staţi în pat mâine, ca nu e de joacă. 

………………………………………………………………………………..

Am doi copii şi ambii sunt băieţi. Cel mare este “instituţionalizat” la o grădiniţă privată de care până în prezent suntem foarte multumiţi. Cel mic îi va călca în curând pe urme. Săptămâna trecută cei de la grădiniţă s-au gândit să organizeze nişte excursii pentru cele patru grupe de pitici. Au cerut acordul părinţilor şi ne-au înştiinţat că-i vor duce la teatrul de păpuşi, în parc şi la Mănăstirea Samurcăşeşti Ciorogârla. Culturalizare, nu glumă.

Continuarea

5,062 cititori

Cu organele nu te joci

În urma textului de ieri şi a faptului că nu îmi explicam de ce jandarmul ăla nu numai că n-a intervenit, dar n-a schiţat nici măcar un gest (în afară de cel de a-şi scutura ţigara), am primit pe mail o scurtă povestioară de la unul dintre colegii noştri de comentarii, mister Georgian. Citiţi-o! E amuzantă şi pe lângă asta te face să nu te mai întrebi retoric de ce merg lucrurile aşa în tara asta.

………………………………………………………………………………………………..

De alatăieri am tot auzit și citit despre cazul gorilei din stațiunea Straja care a trimis în lumea viselor o fată de 21 de ani, fără s-o legene sau s-o pupe de “noapte bună”. Nu, el s-a gândit că metoda cea mai scurtă şi fezabilă este o directă de stânga trimisă în obrazul drept al fetei. Nu mai reluăm tot cazul, dar pentru că tot era la faţa locului un jandarm care se uita la spectacol fără să plătească bilet, vreau să vă povestesc o experiență trăită de doi foști colegi de-ai mei. Continuarea

6,862 cititori

Dacă nu bea Pepsi, măcar moare

Textul de mai jos este scris de Sorin B., care are o păţanie amuzantă de la una dintre plecările lui spre Sudanul de Sud, locul unde-şi face veacul. Enjoy it!

………………………………………………………………………………………………

Aprilie 2015, undeva, pe la jumătate, 15, 16, nu mai țin minte exact. Vine timpul ca vajnicul luptător să se tireze spre țările calde… adică alea calde de tot. Acasă, la Piatra Neamț, bagaje, chestii, socoteli, până în ultima zi. Totul în regulă, cele 40 de kg de conserve (majoritatea carne de porc), la locul lor în gențile de voiaj (din alea militare, care duc greul, frate), acte, bani, mă rog, tot tacâmul. Continuarea

2,958 cititori

Mos Craciun este un troll

Se pare că aveam dreptate, nici Crăciunul nu mai e ce-a fost. Ia uite ce zice şi colegu’ V.D., care din când în când mai prestează câte un guest post pe aici, aşa cum este şi cel de mai jos. 

……………………………………………………………………………………………………….

Anul ăsta nu-mi iau brad. Şi pe Moș Crăciun, dacă-l văd pe la mine, îl bat. Adică ce, eu nu-mi permit şi singur o pereche de mănuși și-un fular? Chiar așa am ajuns? Continuarea

4,663 cititori

Bădăranus maximus romanus

Așa cum vă spuneam ieri, azi aveți cel de-al doilea guest post. Și în acest caz autoarea a preferat să rămână anonimă (pentru voi, eu cam știu cine este) și s-a semnat simplu: A.

…………………………………………………………………………………………………………………………..

Am 33 de ani, sunt inteligentă, educata, arăt bine și sunt singură. Pentru că orice aș face, oriunde m-aș duce pe plaiurile miortice și de oricâte ori m-aș da peste cap, dau de El: Bădăranus maximus romanus.

E el, tatăl natural pe care nu-l cunosc, care și-a uitat complet copiii din prima căsătorie… Cel care nu mi-a spus vreodată “la mulți ani” sau orice altceva. Cel a cărui prezența a fost semnalată în viața mea doar printr-un mandat poștal lunar, cu o pensie alimentară de tot râsul.

Continuarea