5,575 cititori

Cum era să mă mărite tata

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Aveam aproape 15 ani. Eram în vacanța de vară dintre generală și liceu, când m-a chemat bunică-mea să-mi arate ceva în pod. Era un cufăr mare încuiat cu un lacăt. Cheile le ținea ea la brâu. A deschis cufărul și mi-a arătat o lenjerie de pat, două perne, o plapumă, niște ștergare cusute pe etamină, o oală și două linguri de lemn.

– Ce-s astea, bre?

– Zestrea ta, maică. Să ai și tu pă ce pune mâna când te-oi mărita. Continuarea

4,905 cititori

Fiecare cu stolul lui de păsărele

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Sunt o persoană relaxată de felul meu. Îmi place să fac lucrurile într-un ritm lejer, propriu și personal. Și le fac doar DACĂ am chef. Altfel nu mă apuc de nicio activitate. M-am ferit să am fixuri tocmai din acest motiv. Și totuși, nu știu cum naiba, dar am câteva apucături de care nu mă pot lăsa orice as face.

Dimineața, când mă trezesc, așa chioară de somn, primul lucru pe care-l fac e să pun în ibric apa pentru cafea. Pun ibricul pe foc și abia după aia mă mișc către baie, deși baia este fix lângă dormitor. Continuarea

7,028 cititori

Copilule, pregătește-te să devii ce spune maică-ta!

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Fetița se uită pe geamul tramvaiului la un afiș cu un spectacol de teatru.

– Mami, când o să fiu mare vreau să mă fac actriță.

– O să te faci doctoriță sau judecător!

– Ba nu! Mă fac actriță!

Dar imediat si-a dat seama că e pe un teren minat și brusc, a schimbat tonul vocii și s-a uitat în sus la mă-sa cu ochi mari, rugători:

– Pot să aleg eu ce vreau să mă fac, nu? Continuarea

7,324 cititori

Poveste de supraviețuitor

Pe Peter îl cunosc doar de pe Facebook. Ne simpatizăm reciproc, dar cam la atât s-a redus până acum interacțiunea noastră. Habar n-aveam de povestea lui și mi s-a cam ridicat părul pe mâini ieri când mi-a trimis-o. O aveți mai jos.

Am să va spun o poveste din care sper să rămâneți cu ceva. Nu este o poveste tristă, este o poveste reală care se termină cu bine, și asta nu pentru că îmi plac filmele cu happy end, ci pentru că este simpla realitate. Unii vor spune că a fost noroc, alții vor spune că a fost soarta, mie îmi place să spun că a fost rezultatul unei rețete perfecte: medicație, cam 12 ani, de la citostatice puternice cum ar fi Vincristine, la insipidul bariu utilizat pentru imagistică, până la simple pastile de durere, plus mult, foarte mult optimism. Cam 40 de ani până acum. Continuarea

4,621 cititori

N-ai cum sa oprești o femeie care vrea să facă shopping

Dacă e sâmbătă, e Elena

Să vă povestesc. Anul de grație 2008. Cred. Eram în aceeași companie de telecomunicații, dar la reprezentanța din Plaza Mall. Programul era până la zece. Undeva pe la nouă jumătate, aproape de închidere, intra o tipă în magazin, se oprește în mijloc și se uită roată la noi toți printre genele proaspăt montate. Cred că aștepta niște reacții, conffeti, leșinuri sau măcar aplauze, că preț de vreo două minute nu s-a mișcat și n-a zis nimic, doar a privit galeș în jur. Noi eram în magazin cinci fete și un băiat. Băiatul oricum era un leșinat, așa că din astea cinci, zâna zorilor a ales să vină la mine la birou. Din poziția stând în picioare, cu poșeta proptită pe cot, mă ia la fix:

– Vreau un telefon și-o cartelă. Cu număr. Continuarea

6,386 cititori

Balul Bobocilor fără banane

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Aveam 15 ani. Proaspăt intrată la liceu așteptam cu nerăbdare începerea anului școlar. Simțeam că aici voi întâlni dragostea care mă cam ocolise până la vârsta aia pe motiv de lipsă estetic. Teoretic, după spusele tatei, eram un boboc de trandafir ce urma să înflorească. Practic, eram cel mai urât băiat din fața blocului.

N-aveam în cap decât Balul Bobocilor. Aflasem io că acolo se infiripă toate idilele. Sincer, eu nu de idilă aveam nevoie, ci de o “victimă”. Imaginea de “călău” mi-o asigurase mama. Eram tunsă ca tata și-mi făcuse si o rochie roșie din rochia ei de nașă. Eram o încântare pentru orice ochi de băiat, ce să mai. Continuarea

8,274 cititori

Uneori contează și ce nu faci

Dacă e sâmbătă e Elena.

Mă sună tata acum vreo două săptămâni că a văzut el la televizor o reclamă cu nu știu ce aparate de încălzit:

-Tăticule, vezi tu la București acolo dacă găsești și dacă e, ia-mi două.

– Da, tată, stai liniștit! Hai te sun eu că nu pot să vorbesc acum. Vorbim. Pa.

N-am înțeles eu prea clar ce voia și nici nu aveam timp să-i pun întrebări că eram la serviciu prinsă până-n gât în niște priorități, urgențe și exceluri. Evident, până seara am uitat complet că m-a sunat. Continuarea

14,080 cititori

Combină-i, drace!

Am râs cu muci la textul de azi al Elenei. Cu plăcere!

Nu știu câți ani sunt de atunci, cert este că lucram ca agent de vânzări în reprezentanța unei companii de telecomunicații. În perioada aia, o firmă concurentă, nou-intrată pe piață, tocmai lansase oferta cu 2000 de minute free. Compania mea n-a suportat poziția de “pus în genunchi” și s-a gândit c-ar fi păcat să rămână fără clienții cotizanți, așa c-a scos și ea o ofertă: 1000 de minute. Da, știu, la jumătate. Dar asta nu e tot, ca să le primești trebuia să te combini cu un alt număr din rețea. Și mai luai încă un bonus de 50 de minute pe care le vorbeau între ei cei doi proaspăt combinați. Continuarea

8,017 cititori

Părinții egoiști cresc copii egoiști

Text scris de Elena. Atenție că azi e serioasă rău. Mi-e și frică s-o contrazic sau ceva.

Fiu-meu este elev la o școală de cartier din Rahova. Locuiesc în acest cartier și deși aș fi vrut să aleg o altă școală mai centrală sau “mai bună” el a decis că vrea aici. Așa putea să fie împreună cu încă opt prieteni cu care-și petrecuse trei ani la grădiniță. I-am respectat decizia pentru că îmi place să-l cresc un om asumat care să-și creeze propriile experiențe. Continuarea

6,137 cititori

Cu iubirea la psiholog

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Zilele trecute am găsit pe internet un articol scris de o tipă psiholog: “Secretele cuplurilor care au o viaţă sexuală împlinită şi gesturile care trădează nemulţumirea”. Și ne dădea doamna psiholog câteva exemple despre ce fac cuplurile care sunt împlinite sexual, dar și care sunt gesturile după care-i poți recunoaște pe cei care n-au avut noroc în viață. Sau mă rog au avut dar i-au dat un voleu la mare artă. Norocului, desigur.

Bun. Ca să vă luminez și să știți ce aveți de făcut de acum înainte, asta dacă nu-i prea târziu să vă apucați de treabă, o să vă las aici câteva idei strălucite de a avea o viață sexuală în același ton. Adică strălucită. Continuarea

8,334 cititori

Cum (nu) e cu sexu’ după ce apare primul copil

Text scris de Elena.

Visul meu dintotdeauna a fost să am doi copii. Eu am un frate şi-o sora şi traiul alături de ei mi-a lăsat nişte amintiri din copilărie “de neuitat”. Adult fiind şi pregătindu-mă pentru viaţa în doi, mă gândeam că ar fi fain să-mi învăţ copiii cum să se închidă unul pe celălalt în frigider sau în dulap, cum să lase fierul de călcat în priză sau tuciul pe foc şi să plece la şcoală. A, şi frate-său sau soră-să să doarmă în timpul asta. Ştiți voi, chestii d-astea care te ajută să devii un adult ce se aruncă cu capu-nainte şi nu simte nicio durere pentru că a fost deja călit pentru tot ce poate fi mai rău. Continuarea