7,215 cititori

Să-ți dea ăl de sus un copil exact ca tine!

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Sunt sora mijlocie dintr-o familie normală cu trei copii. Bine, mă, bine, oarecum normală. Diferența de vârstă dintre mine și frații mei este fix de doi ani și nouă luni, respectiv un an și nouă luni. Dacă e sa te iei după vârste, pare că la fiecare zi de naștere a unui copil tata decidea să mai facă încă unul. Bine că s-a oprit la timp! Poate tocmai de-aia de fiecare dată când făceam câte-o prostie, tata avea o replică care devenise emblematică pentru familia noastră: bă, voi sunteți făcuți la băutură!

Cred c-aveam vreo șase ani și jumătate când tata a decis c-am crescut destul de mare, că în sfârșit nu mă mai umplu singură de sânge și ca urmare își poate și el serba în sfârșit ziua de naștere. Cu invitați. Împlinea 40 de ani. Așa că s-a apucat să-și sune toate rudele care ani de zile refuzaseră să mai vină la noi sau să ne invite la ei. Nu întrebati de ce.

Continuarea

6,908 cititori

Când îți tremură genunchii, dar nu de frig

Dacă e sâmbătă, e Elena

Știți panica aia de marți, cu ninsoare, cu viscol, cu școli închise și cu pluguri pe străzi (în vise)? Nu știu voi, dar eu m-am pregătit de luni seara. Mi-am pus în poșetă două sufertașe de metal cu mâncare ca să am ce ronțăi dacă rămân sinsitrată pe la muncă.

Bun. Dimineată mi-am tras și-un un machiaj rezistent la gheață și vânt, mi-am luat copilul de o aripă și am coborât să înfrunt urgia. Ce credeți? Din două rafale de vânt am ajuns în stația de autobuz. M-am prins cu putere de chioșcul de ziare, mi-am agățat copilul între picioare și am așteptat autobuzul. Care nu mai venea și nu mai venea și NU mai venea. Continuarea

7,829 cititori

Sfaturi pentru emigrare în Spania

Text trimis de colega noastră de comentarii, ilevin, pentru a completa seria de sfaturi menite să ne ajute să răspundem într-un final la vestita întrebare: cine stinge lumina?

M-am gândit că v-ar putea fi de folos câteva sfaturi și pentru Spania.

Noi suntem plecați din ’93, soțul, respectiv ’95, eu. Avem un băiat de 17 ani născut  aici și locuim într-o localitate aflată la 15 min de Madrid. Eu lucrez la o multinațională elvețiană aflată în afară orașului (pe linia de centură fac 20min), iar soțul are o firma de instalații industriale (la 10min de casă). Madrid este un oraș mare, așa că noi avem ceva noroc cu distanțele relativ scurte.

Începem cu transportul, dacă tot a venit vorba: Continuarea

4,248 cititori

Cinci ani

Azi, fix azi, acest blog împlinește 5 ani. Well, se pare că Elena cumva a ținut minte acest amănunt. Să mai zici că femeile n-au memorie. Au, bă, doar că țin minte dăcât ce vor ele. Doamnelor și domnilor, dacă e sâmbătă, e Elena, cu una dintre cele mai mișto urări pe care le-am primit în această existență a mea.

Mihae, e cu cincinalu’ azi, este? Este! Îti spui io. Că mi-am pus memento d-ăla pă zmarfon ca să nu uit să vin cu LMA-ul la tine. Nuș’ ce-i ăla LMA, pă la ăștia de-i mai urmăresc io, am văzut că se scrie PLM. Asta știu ce e, nu-mi esplica tu. Știu că ești dăștept. Și că-ți place fetele deștepte. Și blonde și cu gleznele supțiri. Continuarea

5,724 cititori

Ce vă spuneți când nu vă vorbiți?

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Săptămâna trecută am fost plecată câteva zile într-o scurtă vacanță. Și cum eu sunt deosebit de norocoasă, în restaurantul hotelului unde am fost cazată, într-una dintre seri, mai exact vineri seara, a avut loc o petrecere. Un preafericit cuplu, însoțit de alte șase, tocmai celebra trecerea primilor zece ani glorioși de căsnicie. S-a râs, s-a dansat, s-a mâncat și s-a băut de bucurie. La final au avut și tort. Cu lumânare în formă de 10. Care lumânare era înfipă în inima prinsă între palmele strâns unite ale celor două figurine de marțipan, simbol al celor doi veșnic îndrăgostiți și al iubirii incomensurabile dintre ei. Nu v-am zis eu ca sunt o norocoasă? Continuarea

7,379 cititori

Poliția Mamelor Perfecte de pe Internet

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Azi nu voi semna condica pe aici, am plecat puțin ca să celebrez un eveniment important pentru mine: se împlinesc 10 ani de când sunt mamă.

Și pentru că e vorba despre o sumă rotundă, mi-am zis că e cel mai bun moment să mulțumesc celor care au contribuit la creșterea și educarea fiului meu și să le arăt cât sunt de recunoscătoare femeilor care odată cu nașterea au devenit brusc experte în creșterea unui copil. Cele care, cu un altruism greu de imaginat, și-au rupt din timpul lor o oră-două-trei-patru pe zi doar că să-mi transmită modest că modul în care-și cresc ele urmașii este unicul mod în care un copil se poate transforma dintr-unul banal într-o minune de copil. Aceste mame PERFECTE cu copii PERFECȚI.

Continuarea

5,444 cititori

Sfaturi pentru emigrare în Irlanda

Azi nu prea sunt pe-aici, dar v-am lăsat textul trimis pe email de colega Ioana ca să continuăm seria de articole despre cum se poate pleca spre o viață mai bună la străinii ăia haini și cu suflete negre. 

Dacă te-ai hotărât să pleci în Irlanda, și nu ai unde să locuiești, e destul de simplu să-ți găsești o chirie modestă, atât din punct de vedere al aspectului locuinței, cât și al părțîi financiare. Chiriile sunt ok, asta dacă nu vrei să stai în Dublin. Dacă totuși vrei în capitală, există șanse să găsești ceva  pentru care să nu fie nevoie să mori de foame, dar trebuie să te înarmezi cu foarte multă răbdare pentru că nu merge cu “am văzut o casă pe net, mă duc să o văd și gata”. Proprietarii sunt foarte pretențioși și greu de găsit/sunat. Mulți nici măcar nu acceptă să-i suni, vor să fie contactați doar prin e-mail, iar tu vei aștepta să fii programat pentru vizionarea casei/apartamentului odată cu alți zeci de oameni. Continuarea

7,787 cititori

Când sexul e în grup, iar grupul e pe Facebook

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Fiți atenți ce vă spun! Că a doua oară s-ar putea să nu mai repet. Nu că nu mai vreau, ci că nu mai pot. Băi, de ceva vreme simt că sunt urmărită. Da, da. Nu vă mirați! Vă spun sincer că există cineva care și-a pus pielea de drac pe el și vrea ori să mă amețească mai mult decât sunt, ori să mă facă să descopăr adevărata valoare a vieții.

Nu știu cum e la voi, dar mie îmi apar la noutăți, aka fb, tot felul de postări sugerate care mai de care mai tematice. În ultima săptămână am primit cel puțin de două ori pe zi invitația de a mă înscrie în ceva de genul “grupul celor singuri” sau “să fim doi”. Continuarea

8,727 cititori

Abstinența este calea către mântuire

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Nu știu ce reprezintă pentru voi biserica, dar pentru mine e doar un loc unde oamenii care și-au pierdut speranța și încrederea în ei merg și-și plătesc “cererile” de mai bine. Și după aia așteaptă să se întâmple lucruri. Nici măcar nu judec acest comportament. De condamnat nici nu încape vorba. Doar observ ce se întâmplă cu oamenii ăștia și mă întreb cum au ajuns să creadă că viața lor nu le mai aparține? Și de ce tot ce li se întâmplă se transformă în “asta e crucea pe care trebuie s-o port!”?

Părerea mea despre biserica este una destul de clară: este locul de unde o mână de șnapani ține subjugată o masă de oameni care îi urmează orbește pentru că iau ca literă de lege aberațiile pe care le propovăduiesc. Locul unde asumarea nu există nici de o parte și nici de cealaltă. Unde strigătul disperării este acoperit doar de foșnetul banilor. Unde nu exiști ca individ. Locul unde creierul și sufletul întră în moarte clinică pentru că, nu-i așa: există cineva care are grijă de tine. Iar în schimbul acestei griji deosebite, TU trebuie să faci un singur lucru: să-i plătești. Continuarea

4,598 cititori

Căștile salvatoare și rochița pentru revelion

Dacă e sâmbătă, e Elena

31 decembrie, aproape ora 19.30. Juma’ de oră de muncă mai aveam pe anul trecut. În prăvălie nu mai era nici țipenie de client. Doar noi angajații patriei. Simțeam deja cum intra (adânc) în mine plictiseala, așa c-am luat calea biroului cu gândul să-mi asez trupul de milfă pe scaun și să aștept. Ce să vă zic?! Doar ochii albaștri ca marea mi se mai mișcau rar. Și cum stăteam eu așa clipind foarte rapid de frică să nu se atingă prea mult ploapele și să adorm, observ pe monitorul camerelor de supraveghere o umbră printre rafturi. Continuarea