7,331 cititori

Sunt victima copiilor tăi

Aşa cum vă promiteam ieri, astăzi am un al doilea articol trimis de către un cititor. Este o opinie personală, directă şi destul de tranşantă vis-a-vis de prezenţa copiilor (altora) în perimetrul lui. Aşadar, luaţi de citiţi. Guest Post by M. Duran. 

mihai_vasilescu_copil_obraznic

Trăim într-o continuă evoluție, legi care ne reprezintă interesele, servicii îmbunătățite ce ne conferă un confort sporit în mediul și în societatea în care trăim, iar asta ne bucură. Dar, vedeți voi, există totuși un aspect destul de neglijat: copiii. Continuarea

5,664 cititori

Ascultă-mă, poate voi fi şi profesoara copilului tău!

Pentru că uneori mă manâncă rău de tot în fund, în loc să mă tratez, pun pe Facebook câte o chestie din asta:

Să ai doi copii, pe care să-i laşi să facă în metrou ca toate visele (zbierat din toţi plămânii, căţărat pe scaune şi pe oameni) face parte tot din treaba asta cu parenting-ul modern? Numa’-ntreb. #dinmetrou

Posted by Mihai Vasilescu on 24 August 2015

 

Şi nu că lucrurile n-ar fi stat exact cum am scris (cei doi minori blonzi au reuşit să facă iureş în vagonul de metrou), dar au început comentariile, unde lucrurile o iau mai mereu razna, după cum puteţi constata şi singuri. Iar în urma lor, am primit pe email două texte legate de subiectul “copii” şi am fost avertizat că mi se mai pregăteşte un al treilea. Pe primul dintre ele mi l-a trimis Mata Hari şi îl aveţi mai jos. Pe al doilea, mai dur şi mai direct, o să-l citiţi mâine. Continuarea

6,811 cititori

Subraţul divin

Săptămâna trecută, la un moment dat, mi-a zbârnâit scurt telefonul. Mă uit, văd un add request şi dau click pe el. Bang, era exact momentul acela când îţi dă cerere de prietenie Ana Barton. Da’ eu bineînţeles că n-am crezut şi am intrat pe profilul respectiv ca să văd dacă nu cumva este vreo coincidenţă de nume. Nu, frate, nici pomeneală de aşa ceva, ea era. Continuarea

2,834 cititori

Noua programă școlară, pentru jmekeri

Pentru că am tot râs pe aici de generațiile astea noi, pentru care scrisul, cititul și exprimarea în limba română încep să devină adevărate aventuri, unul dintre cititorii acestui blog, Victor pe numele lui, s-a hotărât să conceapă o nouă programă pentru învățământul românesc. Ea este perfectibilă, deci se acceptă propunerile voastre pentru îmbunătățirea ei. O aveți mai jos sub formă de guest post.

mihai_vasilescu_blink

Avînd în vedere dificultățile din ce în ce mai evidente ale românilor din toate categoriile sociale, indiferent de studii, apartenență politică, coeficient de inteligență, cultură generală etc., de a scrie corect în limba maternă și de a se exprima, nu perfect, ci coerent și cît mai corect posibil, propun: Continuarea

7,175 cititori

Câteodată, când ai impresia că viața e prea grea

Primești pe mail o poveste precum cea de mai jos. Și atunci ți se face rușine.

Ea este Giorgia. A descoperit recent blogul meu și, pentru că s-a regăsit în subiectul mult discutat zilele acestea, mi-a trimis ceea ce o să citiți imediat.

mihai_vasilescu_life_lemons

Am fost abandonată de mamă când eram foarte mică, nu aveam un an! Nu m-a dorit niciodată, tata a fost cel care a insistat ca eu să mă nasc, ea a încercat să scape de sarcină consumând țigări și alcool în exces. Dar nu a fost să fie, iar eu m-am născut foarte sănătoasă! Apoi nu i-a convenit că nu eram băiat.

Continuarea

3,844 cititori

A viola, violare, din prima conjugare

Mai jos aveţi un text scris de krantz. Cu un punct de vedere niţeluş diferit vis-a-vis de subiectul ăsta care a întors online-ul (şi nu numai) cu fundu’ în sus zilele astea. Cum s-ar spune, same same but different.

mihai_vasilescu_nu_inseamna_nu

Bag de seamă că iar s-a-ncordat tot internetu de pe la noi, precum fesierii celor şapte giboni cînd se credeau nişte gang-bang-ări de succes, jucînd într-un Alba ca Zăpada şi cei 7 pitici, varianta pentru adulţi. Scuipînd acum flăcări în direcţia celor pentru care evoluţia n-a mai apucat să-şi încheie ciclul. Crezînd cumva că dacă luăm atitudine şi facem chestii cu bla-bla, instinctele animalice vor dispărea ca prin minune.

Continuarea

2,752 cititori

Doamne, câte aș face cu Alina Gorghiu!

Mie-mi place cum scrie amicul Krantz. Se pare că și lui îi e simpatic blogul meu. Pentru că în momentul în care i-am zis că mi-ar plăcea să-i găzduiesc un text, m-am și trezit cu articolul la ușă. Este cel de mai jos.

mihai_vasilescu_alina_gorghiu

Dragă Alina,

Țin să te anunţ că aş vrea să intru în politică. M-am cam săturat, ca mai toată ţara, de stilul aparte în care se face politică la noi. Şi uite că aş fi dispus, pe sistemul “Ia de la Băsescu!”, să-i urmez un sfat: ăla cu “Vrei să schimbi ceva? Intră domle în politică şi fă schimbări!”. Şi aş vrea să mă înscriu în PNL. Dar privind în jur şi urmărindu-vă pe toţi cei reperezentativi de acolo, am impresia că m-aş înfige, cu toată puterea, singur cu capul în zid. Hai să mă explic: Continuarea

6,319 cititori

O femeie zice despre femei! Hai că sună bine.

Aveţi mai jos un text trimis de o cititoare pe email. A picat la marele fix, după ce am scris pe subiecte asemănătoare zilele astea. Aşa că luaţi de citiţi guest post-ul Mădălinei.

mihai_vasilescu_femeie_vorbind

Ok, trebuie să recunosc că textul ăsta o să fie cam dezordonat, însă este rezultatul pozitiv, aş zice eu, al faptului că mersul cu metroul te învaţă multe. Este vorba, în special, despre introspecţie şi despre analiza comportamentului celorlalţi, dar mai presus de toate, despre auto-observare în raport cu ceilalţi. Mai ales că de la o vreme, am prins şi obiceiul să scriu ce mă nelinişteşte, fiind interesată de atitudinea femeilor, în general, şi în mod special a celor de la noi. Continuarea

5,155 cititori

Aventuri cu negrese invizibile

Aveți mai jos un articol pe care mi l-a trimis pe mail unul dintre cititorii acestui blog. Pe numele lui S.B. A simțit că îl chinuie rău de tot povara scrisulul și a vrut să se elibereze. Cre’că a reușit.

 

Nu știu ce m-a apucat să scriu despre un subiect fierbinte de tot, dar na, dacă tot m-a apucat, ce să-i faci?

Hai să încep cu… începutul. Am plecat anul trecut în Sudanul de Sud, trimis de onor ministerul, care, cică „te duci, bre acolo, să ne șlefuiești imaginea dar grijă mare”, că „ești cam într-o ureche”. Auzi la ei.

Booon, zis și făcut. Venii acilea aci și văzui cât de cald și de mișto e continentul negru. Măăăă dar cald de tot, că mă și întrebam de vreo cinșpe ori pe zi „ce dracu caut eu unde a înțărcat dracu iapa, aproape de linia aia imaginară care cică desparte planeta în două”?
Continuarea

6,516 cititori

Mic ghid pentru triat cretinii pe net și în viața reală

Textul de mai jos îi aparţine lui George, un prieten de-ai mei, care mă ameninţa de mult cu un guest post. Dar pentru că lenea este o nenorocită care tinde să te subjuge şi el a capitulat aproape complet în faţa ei, nu a catadicsit niciodată să-l mai scrie. Prin urmare, i-am rechiziţionat o cugetare pe care o pusese pe propriu-i wall zilele trecute. Nu de alta, dar rezonez până la ultima virgulă cu ce a zis omu’. Luaţ de citiţ! Continuarea

1,523 cititori

Indiana Jones în picaj

Guest Post by upprann

Pământul a fost tratat medical ieri după o serioasă, dar nu foarte periculoasă, lovitură din partea actorului Harrison Ford.

Veterana planetă își vedea de ale ei, în mișcarea de rotație în jurul Soarelui, când septuagenarul Ford își retrăia tinerețea în rolul lui Han Solo pilotând un avion vintage cu două locuri. Sătul să survoleze Los Angeles-ul, Ford s-a gândit să forțeze o aterizare pe un teren de golf din zonă, rânind ușor bietul Pământ.

Continuarea