Am râs cu lacrimi. Prietenul nostru Ionuț vede din alt unghi cum stau lucrurile cu școala românească online, unghi care contrazice total modul în care le văd eu și pe care vi l-am lăsat mai jos. … De când a început treaba asta cu școala online eu sunt un pachet de nervi. Pentru că este […]
Articol scris de Marghioala Cenateanu. Io am râs cu lacrimi, să vedem ce faceți voi. … Nu înțeleg de ce oamenilor cu copii li se schimbă brusc percepția asupra lumii după ce îi fac și au impresia că tuturor oamenilor le plac copiii. Altfel nu-mi explic de ce îi aruncă așa, pe unde nimeresc câteodată, […]
Text scris de Ana R. Sunt fiica unui terorist! Cel puțin așa a crezut multă lume. Restul, cei care îl cunoșteau pe tata, știau că e doar un angajat în trupele USLA, cu o inimă mai mare decât toți mușchii lui de luptător. Apoi a venit decembrie ’89. Prietenii lui, împreună cu colonelul Trosca, au […]
Textul de astăzi este scris de colegul Marius care l-a lăsat sub formă de comentariu la articolul de ieri. Dar, pentru că este un soi de bijuterie la care am râs cu zgomot și muci, mi-am zis că merită o soartă mult mai bună. Așa că l-am lăsat aici să se bucure și ochii voștri. […]
Aș fi vrut să scriu și eu despre asta, dar a scris Constantin Cucu. Poftiți de citiți. … Un băiat s-a împiedicat în curtea școlii și a dat cu sfecla într-o țeavă, julindu-și urechea. Pe vremea mea genul acesta de chestii se întâmplau destul de des. Mai călcai într-un cui, mai te împiedicai de o […]
Articol scris de Ionuț. … Dulie mi-a adus aminte de Filipeti. Cine e Filipeti? Stați să vă zic. Am avut la un moment dat o problemă urgentă pe unul din șantierele unde lucram. Trebuiau agățate de tavanul unei hale niște șufe care urmau să susțină un cadru de fier. Mă rog, nu intru în amănunte. […]
Articol scris de Ariadna. Citiți-l și cutemurați-vă. Nu împlinisem 14 ani când mama m-a trimis la școală într-un oraș mare, ca să pot intra la liceu. Pe vremea aceea nu puteai să te duci la liceu în alt oraș dacă nu erai absolvent de 8 clase al unei școli din orașul respectiv. Așa că nimeni […]
Ieri, pe la orele 16.00 trecute fix m-am trezit cu un mesaj de la Elena: ”Vezi că-ți trimit un text pe email, dar nu-l pui sâmbătă, că am treabă și nu pot să răspund la comentarii”. Așa că m-am executat și l-am pus azi. E bine, șefa? … Mă sună vinerea trecută o prietenă de-ale […]
Printr-un miracol sau prin vreun joc al sorții, a scris Elena un text și m-am trezit cu el pe email ieri. Cred că s-a enervat sau ceva. Să purcedem, zic. Nu știu cum sunteți voi în realitate, dar mie îmi păreți așa cam libertini. Și zic că a sosit momentul unei schimbări. Ia, luați de […]
De felul meu sunt individ destul de spontan și cu vorbele la mine. În sensul că mi se întâmplă foarte rar spre deloc să rămân fără replică, dar ATÂT de spontan nu-mi amintesc să fi fost vreodată. La ce mă refer? Aveți mai jos o postare în care autoarea reproduce o discuție cu o duduie […]
Text scris, nu se știe prin ce întâmplare a sorții, de Elena. Ehe, maică, când eram eu copil, mama avea trei căni de dimensiuni diferite. Una era pentru ulei, una pentru făină și una pentru zahăr. Cu ele mergeam la tanti Geta, vecina noastră de palier, ca să cerem când nu aveam. Sau la tanti […]
