2,343 cititori

Simbolistica funerara obscena…

Am primit de la M.S., unul din cititorii mei (pe care l-am avut si invitat aici) articolul despre care o sa vorbesc.

Cand am citit titlul, mi-am zis: “mama, ce bine suna, ce-o sa ma mai amuz”. Aiurea. Nici o sansa. Articolul respectiv, desi avea un subiect atat de “ofertant”, este pe atat de insipid, pe cat este de prost scris. Deci, nu avea cum sa-mi starneasca vreun zambet. Da, stiu, sunt rau. Va invit sa-l cititi. Cel putin pe primul.

Aveti aici si aici, link-urile catre articolele originale. Daca va e lene sa le parcurgeti, las’ca va explic eu pe scurt. Ca sa pot trece si la explicatia pe lung.

Cica un nene miltar de cariera si-a prins neasemuita sotie ca se cam juca de-a animalul cu doua spinari. Da’ nu cu el. Gen, cu altii. Si “dupe” ce a murit distinsa, cea darnica in farmece femeiesti, a tinut cu tot dinadinsul sa-i puie la cap, piatra funerara pe care o puteti admira in fotografie. Continuarea

3,268 cititori

Posta Romana ne face…”posta”

Nu cunosc institutie sau societate comerciala care sa asigure servicii mai proaste decat Posta Romana. Si nici angajati mai odiosi. Tanti-ile alea de la Posta, efectiv ma ingrozesc. Este un fel de Triunghiul Bermudelor, in orice oficiu postal te abati. Doar ca nu dispar persoane sau lucruri (desi, despre lucruri nu stiu ce sa spun, mai astept si acum niste carti comandate de vreo doi ani!!!). In schimb iti dispare timpul. Oricat ai avea la dispozitie, au grija angajatii postei, sa-l faca sa para prea putin. Si asta in ciuda faptului ca sunt o armata. De multe ori sunt mai multi decat clientii. Degeaba, toti sunt “foarte ocupati”.

mihai_vasilescu_posta

sursa foto

Nu a fost data in care sa intru la posta si sa nu ma cert cu aia, desi va jur, ca ma duceam acolo fara nici cea mai mica intentie de  scandal. Continuarea

954 cititori

Free of charge!

Pentru ca tot e Sambata si multi dintre noi o s-o luam la picior prin oras, mi-am adus aminte ca, recent, am descoperit  “taxi gratis”. Nu e meritul meu, la Cabral am citit despre ei, dar asa o chestie merita s-o facem toti cat mai cunoscuta, zic.

Nu, nu le-am utilizat inca serviciile. Ba mai mult, mi-am zis ca orice minune tine numai trei zile, iar in Romania, nici atat. Doar ca, perioada de “gratie” a trecut si vad ca ei se tin inca de treaba. Mai sa fie!? Continuarea

2,291 cititori

Teoria evolutiei, my ass!

Deci, sigur, sigur, ne tragem din maimute. Dar din unele uriase. Daca baiatul ala dezgropat arata asa, cam cum era o gorila, pe vremea aia ? Saracu’ Tarzan…

mihai_vasilescu_gigant1

Sau nu, m-am sucit. Acu’ sunt sigur ca ne-a creat Dumnezeu. Dupa chipul si asemanarea lui. Dar cred ca era miop, cand era mai tanar. A plamadit un Adam si-o Eva aratand exact ca oamenii aia, pe care-i vedeti in fotografii (ma intreb cam cat era de mare coasta aia din care l-a creat pe el). Si cateva mii de ani mai tarziu, dupa ce si-a pus ochelari, s-a speriat:

– Sa moara Cibilan, ce-am facut ba cu astia ??? Aoleu, uite-l p-ala de langa pestera. E huge !!! Continuarea

8,934 cititori

Ce este un hipster

Am intrat destul de recent într-un club din Centrul Vechi și când am exclamat “mamă, ce hipstereala e aici”, am avut surpriza să văd numai fețe mirate în jurul meu. Nu înțelegeam de ce. Până când am fost întrebat: “ce, mă”? “Hipstereala, e plin de hipsteri, voi nu vedeti”? Nu numai că nu vedeau, dar mi s-au cerut explicații: “ce hipsteri, ce tot zici acolo”? 

Așa că m-am gândit să vă pun aici un mic ghid pentru cunoașterea termenului și identificarea hipsterului în societate. Continuarea

3,468 cititori

Trafic de Capitală

Mă gândeam zilele trecute, când o luasem la pas prin București, de ce naiba nu merg eu cu mașina la muncă ? Mi-am revenit din visare când am ajuns în intersecția de la “Budapesta”. Și mi-am adus aminte de ce.

Pentru că am jurat să renunț la mersul cu mașina, în ziua în care am făcut trei ore (voi vă dați seama că fac numai două până la Vâlcea la ai mei ?) de la birou până acasă. Și nu am biroul la Slobozia, vorbim de un drum Pipera – Tineretului. În intervalul mai sus amintit, am stat 45 de minute nemișcat la “Aviatorilor”. Timp în care am citit gazeta sporturilor. De două ori. De la cap la coadă, inclusiv ultimele rezultate din cricket. Pe vremea aia nu aveam telefon d-ăsta inteligent, că poate trecea timpul mai ușor (a propos, de fiecare data când sunt la volan, îmi vine în minte bancul cu timpu’); Continuarea

2,974 cititori

Discutii matinale si…aglomerate

Azi dimineata la metrou, abia imi simteam propriile-mi ganduri. Luni dimineata si mai era si frig. O placere.

Incercam sa ma adancesc in lectura, ca sa treaca timpul mai usor. La Unirii se urca unu’. Casti din alea mai mari decat capul lui pe urechi. Bit-ul se auzea binisor, pana la mine. House. Minimal. Un cunoscator. „Cool-eanu” omu’. Ii suna telefonul. Adica banuiesc ca ii suna, pentru ca dintr-o data incepe sa vorbeasca. Nu stiu cum reusea sa auda ce zicea celalalt, muzica nu a incetat nici o secunda!!! De fapt, tehnic vorbind, nici nu stiu cum a facut asta! La mine, cand suna telefonul, muzica se intrerupe automat. La el, nu. Cred ca avea si casti din alea dop, sub cele mari pentru muzica.

mihai_vasilescu-cast2

Treaba e ca inceput sa vorbeasca si o facea foarte tare. Cat sa acopere nivelul muzicii, pe care il resimtea in timpanele-i mult solicitate. N-a zis multe, doar ceva de genul: „da ma, p**a mea, sunt in metrou”. Continuarea

1,493 cititori

Sambata cu “urs de aur”…domesticit

De data asta am avut noroc. Am fost la film (filme) si n-am mai dat peste sub-specia numita “spectatorul roman”. In sala nu s-a mancat, nu s-a intarziat, nu m-a plesnit nimeni peste ceafa si nu a vorbit nimeni la telefon. Bine, ar fi fost si destul de greu, avand in vedere ca la primul film am fost opt oameni in sala si la al doilea, sase. A propos, cel mai mult imi place sa merg la filme, la sun plaza. Niciodata nu sunt mai mult de zece oameni in sala. Sper din suflet sa nu dea faliment, ca tare misto mai e  sa te muti de cinspe ori in timpul filmului.

Cand sa intru in sala, am vazut afisul de mai jos.

mihai_vasilescu_poster3

Nu stiu cat de clar se vede din poza, dar al doilea “i’” era acoperit cu un plastic rosu, lipit cu scotch. Continuarea

1,920 cititori

Asta o fi diferenta intre preot si popa ?

Tot incerc de vreo doua zile sa scriu despre asta, dar evenimentele recente, nu m-au lasat. Ia auziti aici:

„Seful Bisericii Ortodoxe din Cipru, o institutie extrem de influenta, a declarat miercuri ca e gata sa puna averea considerabila a institutiei la dispozitia statului pentru a ajuta la iesirea din criza. Chrysostomos al II-lea i-a propus presedintelui tarii ca Biserica Ortodoxa sa-si ipotecheze bunurile pentru a cumpara obligatiuni ale statului, transmite AFP. Biserica Ortodoxa din Cipru este cel mai mare proprietar de terenuri din tara si are participatiuni la numeroase firme, fiind si actionar al bancii Hellenic Bank, notează hotnews.ro. Continuarea

2,172 cititori

“Ballade pour Adeline” si noi

Dupa cum, probabil banuiti, nu sunt vreun critic muzical. Asa ca va voi descrie intalnirea mea cu Richard Clayderman, asa cum ar fi vazut-o cei mai multi dintre voi. Apoi o sa intram la Claudia, sa vedem cum a fost de fapt. 😉

Reintalnirea mea cu “Sala Palatului” s-a produs dupa foarte mult timp. Mai précis, ultima oara am fost acolo, pe cand rula “Titanic-ul”. Numai ca atunci nu am obervat prea multe in jurul meu, din cauza ochilor inrositi de plans. Hai, sa nu-mi spuneti ca n-ati bocit cand s-a prapadit Di Caprio, ca ne certam. Am pisat ochii eu, un monument de nesimtire… Ma rog, sa revenim.

De data asta am putut sa observ cat de norocos sunt, ca m-am intors la dimensiunile pe care le aveam pe atunci. Cu greutatea mea de acum cativa ani, nu as fi avut loc in scaun. Care scaune erau fix cele pe care le lasera in sala tovarasii Bobu si Dinca, la ultima intrunire a CC al PCR. Adica vechi, fratilor. Continuarea

1,446 cititori

Eu si…Richard Clayderman

Ciudata asociere, nu ?

De ceva timp, tot aud la radio, spotul de promovare al concertului lui Richard Clayderman. In mod normal nu l-as fi retinut, dar e acolo o bucata din „ballade pour Adeline”, care face sa se zbarleasca pielea pe mine. De fiecare data cand il auzeam, imi propuneam sa bag un „youtube” cu piesa asta, cum ajung acasa. Da’ de fiecare data uitam. Pana alaltaieri, cand mi-am adus aminte. Ca sa vedeti cum se leaga lucrurile.

Sunt prieten pe facebook cu Claudia. Da, din pacate (sau din fericire), in zilele noastre a aparut o noua ramura a relatiilor interumane: prietenia pe facebook. Care este si ea de mai multe tipuri. Numai ca despre asta, voi scrie eu pe indelete, zilele viitoare. Ziceam ca sunt prieten cu Claudia. Pe facebook. Nu ne-am intalnit in viata noastra (se pune daca i-am vazut pozele de pe facebook?), dar ii citesc blogul. Poate si ea mie, dar n-as baga mana in foc…(las’ca aflu eu). Continuarea