1,011 cititori

La revedere…

Hai ba, nu va speriati! Am glumit. 🙂 Da’ zilele astea mi-am luat liber si sunt mai mult pe drumuri. Oricat as incerca sa va scriu de la volan, nu prea imi iese. Desi bunavointa am. Tastez greu cu mana dreapta, ca tre’ sa schimb vitezele. Si cum nu vreau nici sa scriu doar asa, ca sa fie ceva scris (stiti ca eu am articole pline de substanta, da?), o sa ne cam revedem de Luni incolo.

Daca prind vreo poveste interesanta, pe unde ma preumblu, o sa v-o impartasesc cu siguranta. Hai ma, ca nici macar nu e asa mult pana Luni. Abia ai clipit de doua-trei ori si s-au dus naibii zilele astea cu sarbatori pascale. Va urez sa nu exagerati cu mielu’ si multa la revedere.

mihai_vasilescu_goodbye

 

sursa foto

1,679 cititori

Ghici ghicitoarea mea

Ieri, faceam misto e unul din colegii mei de birou. Pe motivul ca este cam single de ceva vreme si aduce ofrande, pe unde poate, lui Onan. Si ca, in rarele ocazii in care a mai interactionat cu vreo reprezentanta a sexului opus si slab, a tinut sa le gaseasca fetelor cate un defect, care le facea indezirabile. Una avea ochii prea caprui. Alta parul prea lung. Pielea prea alba, sau prea inchisa. Plus ca cele mai multe nu treceau testul lui de cultura generala. Treisute optzeci de intrebari bine alese, din diverse domenii. Majoritatea renuntau la intrebarea numarul 18: „cate nituri s-au folosit la asamblarea Titanic-ului?”. Ati inteles, usual stuff. Sau voi nu faceti la fel cand cunoateti o fata? Hmm, ciudat, nici eu. 🙂

Din gluma in gluma, mai ales ca eu sunt genul care prefera umorul prin exagerare (uneori chiar prea mult, da’ ma rog asa sunt, nu ma mai schimb la varsta asta) am tras concluzia ca pe colegul meu, de fapt, il intereseaza…baietii. Si tin-te bascalie de aici. Continuarea

1,499 cititori

Dreams are for free

Tot circula pe faceboook desenul asta, de ceva vreme. Si cred ca este motivational. Sau asa ar trebui. Pe genul simbolistic. Dati-mi voie sa ma c*c pe mine de ras. Si revin.

mihai_vasilescu_rino

 

Poate o sa ma intrebati “de ce”? Si chiar daca n-o s-o faceti, eu tot am sa va spun.

Exemplul este foarte prost ales. Poate cel mai prost. S-ar mai fi putut face cu fumatul, dar nu prea aveau cum s-o reprezinte grafic. Ce sa deseneze, un plaman care se imagineaza un horn? Sau invers? Continuarea

2,863 cititori

Sunt demiurgul copilului meu?…un fel de continuare a postului de ieri

Pentru ca postul de ieri se lungise prea mult, nu am mai avut cum sa termin tot ce voiam sa spun. Si asa mi-am auzit vorbe, ca sunt prea lungi articolele. Desi, puteam sa jur ca textelor mele (asa profunde si pline de substanta 🙂 ) li se potriveste perfect stravechea vorba a femeilor (de scurta poa’ sa fie cat de lunga), se pare ca nu e chiar asa. Prin urmare, am continuat azi.

Asa cum ma asteptam, m-ati intrebat si cum am procedat vis-à-vis de droguri. Ei bine, cred ca acest subiect de-abia de acum inainte devine de actualitate, in cazul meu. Corina (fie-mea) are 16 ani si jumatate. Pana acum nu s-a pus problema lor. Dar sunt convins ca de acum incolo se va pune.

Tot ce am putut sa fac pana la ora asta, dupa cum ii spuneam si cititoarei care a intrebat ieri, a fost sa ii bag un bucata joint, de maria-ioana, in gura. Continuarea

3,710 cititori

Sunt cult, ce pula mea!

Am iesit alaltaieri cu o parte dintre prietenii mei cei mai buni la o tersasa. Sa “ne mai radem”, sa mai socializam. Si pentru ca discutia a fost udata cu bere din belsug, am ajuns si la discutii “profunde”. Mai precis, sotia unuia dintre managerii corporatisti, despre care v-am mai povestit, a facut un picut de scandal. Ne-a amenitat ca daca mai continuam sa folosim consacrata expresie “pula mea”, sau derivatiile ei “ce pula mea “si “mai da-i ma in pula mea”, ea se ridica si pleaca acasa.

Eu am replicat si i-am zis ca greseste profund. Dimpotriva, ar trebui sa aprecieze si sa fie magulita. Si nu eram deloc ironic, desi ea m-a luat la misto. Si o sa va explic si de ce. Oameni buni, nu ma pot exprima liber decat cu persoane fata de care ma simt in largul meu. Urasc sa nu ma pot exprima asa cum simt in momentul ala. Iar de cele mai multe ori asta se intampla pentru ca de fata se afla vreo semi-pretioasa care da ochii peste cap ultragiata. Continuarea

1,681 cititori

Nu mai poooooot cu astia…

„Du ru ru ru ru ru, du ru ru ru ru o stea”. Am la birou un radio care behaie in fundal, ca sa nu ascultam linistea. De azi dimineata pana acum, e a patra oara cand aud piesa asta. Sa-mi bag p**a, dac-o mai suport. Ia fiti atenti aici, ce tembelisme canta baietii astia (da, da sunt doi flacai, cei care imi zgarie timpanele):

Strofa 1

Caut pe cer o stea
Una doar a mea
O cometa ce sa-mi umple lipsa ta
Numele tau sa-i pun
Sa-i urez drum bun
Asa cum n-am reusit tie sa-ti spun.

In primul si in primul rand s-au orientat gresit. Suntem in anul de gratie 2013. Tot ce cauti, gasesti pe „goagal”. Continuarea

1,609 cititori

De sezon, cu popi.

Un preot şi un episcop călătoreau în acelaşi vagon. Episcopul l-a ignorat însă cu desăvârşire pe preot şi tot drumul a făcut integrame. Dupa o vreme, preotul văzând că episcopul clatină enervat din cap, se foloseşte de împrejurare să intre în vorbă:

– Vă pot ajuta cu ceva, domnule?

– Poate. Un singur cuvânt mă împiedică să rezolv acest careu. Ce are cinci litere, începe cu “piz” şi se termina cu “ă”?

Definiţia cuvântului sună aşa: “specific feminin”.

– Vai domnule, e simplu: pizmă.

– Ai dreptate, ai dreptate! Ascultă tinere, ai cumva o radiera? Continuarea

5,441 cititori

Gargantua de sex feminin, fara Pantagruel

Vinerea trecuta am iesit cu prietenul I., sa halim ceva si sa-mi depene proaspetele amintiri italiene. Pen’ca era ziua mea de dat iama in mancare, am rupt in doua o quesadilla. Cu sos ranger si cartofi wedges. Asa, sa simt colesterolul cum alearga prin vene. Da’ nu despre asta voiam sa vorbesc.

La masa de langa noi, erau trei englezoaice (ma rog, vorbitoare de engleza din aia cu accent de „Regat”, poa’ sa fi fost si scotience) si una bucata romanca, cat malu’.  In mod normal nu le-as fi dat importanta. Dar, obsedat fiind de persoanele supra-ponderale, din cauza trecutului meu, nu aveam cum sa nu le observ dimensiunile. Şi în spceial pe cele ale compatrioatei noastre. Era huge fratilor, genul ala de patrat, cu latura de 1.50 metri, pe care mai bine o sari decat s-o ocolesti. De altfel, la un moment dat, a vrut sa mearga pana in locul in care se duce si Regele singur si a trebuit sa deranjeze juma’ de restaurant, ca sa aiba loc sa treaca.

Fratilor, sa fi vazut cantitatea de mancare ce se „balota” la masa aia. De prisos sa va spun cine baga cel mai mult, nu? Sau cine nu s-a putut hotari, intre papanasi si clatite, asa ca si le-a comandat pe ambele. Mama, mama… Si eu aveam impresia ca sunt in ziua de „porceala” si halesc nu gluma. Quesadilla mea, parea un nenorocit de fursec, pe langa ce era acolo.

Azi dimineata, pe cine vad eu in metrou? Da, pe micuta „gargantuana”. Statea frumusel, asezata pe doua scaune. Mi-as fi vazut linistit de treaba mea, dar m-a lasat? Nuuuu. A trebuit sa se intalneasca ea cu niste cunostinte. Doua la numar, un baiat si o fata. Bai oameni buni, am ramas „paf”. Dupa obisnuitul small-talk „ce mai faci, pe unde mai esti”, ce credeti voi ca face „micuta”? Scoate tableta si le arata alora…poze cu ce MANCASE ASEARA!!! Va jur. Am facut poza, dar nu mi-a iesit, că era “miscata”. Nu stiu cum am reusit sa ma abtin sa nu rad isteric. Oi fi eu retard, dar chiar nu mai exista simtul ridicolului? Bun, am inteles ca iti place sa bagi in fizic. Se vede cu ochiul liber. Dar sa mai si faci poze la haleala, pe care sa le arati in metrou, pe genul “uite cat de tare sunt”? Eram siderat.

Credeti ca s-a terminat aici? No fucking way! Baiatul a scos la un moment dat un covrig. A intrebat-o: „vrei”? Acu’, voi ce credeti, a vrut?

Ah, am uitat sa fac o precizare. Rubensiana noastra nu are mai mult de 25 de ani. Ca sa fie clar!

Sa va mai zic ca s-a oprit si la iesirea din metrou sa-si ia sandwich de la automat? Nu va mai zic, dar chiar asa a fost.

Stiu, sunt rau si n-am inima. Poate fata are probleme. “Ce stii tu ma, sunt persoane care acumuleaza si daca beau apa sau halesc o frunza de salata”. Cre’ca asa ar fi sunat “textul” clasic, daca nu as fi asistat cu ochii mei la dezmatul hipercaloric.

Da, am reusit s-o fotografiez cand am iesit de la metrou si i-am lasat sa treaca in fata. Punga, din care se vede un picut in mana stanga, este de la sandwich-ul pe care il balota “din goana calului”.

Nu vreau sa zic mai multe. Cred ca am spus suficient. O singura concluzie am: DA-O BA IN MORTII MA-SII DE TREABA!!!

mihai_vasilescu_grasa_metrou

4,675 cititori

De câte feluri sunt prietenii

Unul dintre puținele lucruri neconvertibile în “cașcaval” pe lumea asta este prietenia. Am auzit că și iubirea ar fi în aceeași situație, da’ nu știu ce să zic. Și mă gândeam, privind în jurul meu, cam cum stă treaba cu prieteniile astea și cum se pot împărți ele pe căprării. Pentru că nu-i așa simplu cum crede toată lumea. Continuarea

1,625 cititori

Ca tot vine pastele…

Si a inceput si Marea Mituire. Asa cum numesc eu postul pastelui.Acum incep mirenii sa-i dea spaga lui Dumnezeu. Cel putin asa cred ei. Altfel nu-mi explic care e treaba cu diversele “abstinente”. De ce se apuca de postit oameni care in restul anului n-au nici o treaba cu subiectul?

Stiu, stiu, mi s-a servit explicatia ca “e bine si pentru sanatate sa tii din cand in cand post, ca mai cureti organismul de toxine”. Sunt perfect de acord. Dar de ce nu faci treaba asta la sfarsitul lui August., sau la inceputul lui Noiembrie? Pai va spun eu de ce. Ca daca tot te chinuiesti, macar sa vada Dumnezeu, nu?

Exact ca in povestea aia pe care o tot zice ciobanul care, din nefericire, e patron la Steaua. Cum era el in tinerete la bar la Melody si tot impartea bani la solisti si dansatori. Dar in stilul lui asa, cu strigaturi si mare tam-tam. Pana a venit un angajat de-al locului si i-a soptit ca e Militia Economica in local si daca vrea sa mai dea bani, sa o faca pe ascuns. Continuarea