737 cititori

Dumnezeul hipsterilor

Nu, n-a fost ideea mea. Am gasit-o aici. Dar asta n-o face mai putin valoroasă. Dimpotrivă. Ia uitati-va ce avem noi mai jos: Salvador Dali, plimbându-și animalul de companie prin Paris, în 1969.
image

Sursa foto

Fratilor, toti hipsterii cred ca se tavalesc in chinuri. Cum naiba nu le-a venit lor ideea asta? Pai voi va dati seama cum ar fi sa iesi de la metrou, la Romana, cu lighioana asta? Sau, si mai bine, s-o pui sa alerge pe langa bicicleta? Sa stai întins pe iarba, in parc, si lighioana sa caute linisita furnici pe langa tine. 

Pai toata fala hipsterimii bucurestene ar face icter mecanic din cauza invidiei.

Sa vezi acum fetele angajatilor de pe la pet-shop-uri cand vor veni primele telefoane cu: “buna ziua, nu va suparati, la dumneavoastra as putea comanda un furnicar?”

Cred ca si Taromul va trebui sa suplimenteze locuri, pe cursele spre America de Sud. 

Abia astept sa vad primul furnicar, legat in fata la The Loft sau B52.

La prima poza pe facebook, cu un furnicar dragalas, întins pe spate, cu labutele si trompita in sus, însotit de comentariul “pufosenia mea”, ma retrag in munti macar o luna. Sa-mi revin. 

P.S. Salvador Dali a declarat cândva: “Cine nu-si poate imagina un armăsar galopand pe o tomata, e un idiot”. Pai daca nici asta nu era statusul suprem pentru facebook…

1,507 cititori

Stiinta de a refuza

Pe vremuri, cand lucram la o firma de asigurări (cea al carei nume se regăsește în prescurtarile profesiei absolventilor de Politehnică) unul dintre primele lucruri pe care ni le-au băgat în cap, a fost asta: e important sa stiti sa obtineti un răspuns negativ de la potentialii clienti.

Pe moment, nu am inteles. Cum vine asta? Dar ne-au explicat tot ei. Un raspuns negativ o sa te scutească de multe drumuri si telefoane inutile. Răspunsurile de genul “poate” si “ma mai gandesc”, pe lângă sperantele false pe care le creează, conduc si la cheltuieli nedorite. Iar de cele mai multe ori, se transformă tot intr-un “nu”, dar dupa ce ti-au mâncat ceva vreme nervii si banii. Continuarea

637 cititori

Va multumesc pentru Bruno!

Dragii mei,

Sunt efectiv impresionat. Mi-au scris oameni din toate colturile tarii. Si continua sa-mi scrie. Asa ca trebuie sa va fac un update, cu situația actuală.

La ora aceasta Bruno are “oferte” clare din Bucuresti (trei), Ploiesti, Targu-Jiu si Tulcea. Din pacate nu a aparut nimeni din Vâlcea.

In oricare dintre orasele mentionate, mamei mele i-ar fi foarte greu sa ajunga. Gânditi-va ca acest catel a fost crescut, ca si cum ar face parte din familie. Nu cred că ar suporta socul dublu al pierderii tatălui meu si sa nu-l mai vadă pe Bruno.

Aseară târziu, am gasit o solutie de compromis. Un om cu suflet bun, nici măcar prieten cu ai mei, s-a oferit sa vina si sa-l plimbe de trei ori pe zi. Acum, cand va scriu, prima plimbare s-a si produs.  Continuarea

3,664 cititori

Donez labrador: ajutor pentru mama si Bruno!

L.E.
Dragii mei, 

Sunt efectiv impresionat. Mi-au scris oameni din toate colturile tarii. Si continua sa-mi scrie. Asa ca trebuie sa va fac un update, cu situația actuală.

La ora aceasta Bruno are “oferte” clare din Bucuresti (trei), Ploiesti, Targu-Jiu si Tulcea. Din pacate nu a aparut nimeni din Vâlcea.

In oricare dintre orasele mentionate, mamei mele i-ar fi foarte greu sa ajunga. Gânditi-va ca acest catel a fost crescut, ca si cum ar face parte din familie. Nu cred că ar suporta socul dublu al pierderii tatălui meu si sa nu-l mai vadă pe Bruno.

Aseară târziu, am gasit o solutie de compromis. Un om cu suflet bun, nici măcar prieten cu ai mei, s-a oferit sa vina si sa-l plimbe de trei ori pe zi. Acum, cand va scriu, prima plimbare s-a si produs.  Continuarea

496 cititori

Va multumesc!

Sunt niste zile grele, apăsătoare si pline de durere si tristete. Si vor mai fi. Durerea trece greu, pentru ca despartirile sunt urâte. 

V-am simtit asa aproape pe toti. Si pe cei care m-ati sunat. Si pe cei care mi-ati scris. Si pe cei care mi-ati trimis gândurile voastre încurajatoare. 

Va multumesc! 

image

29,887 cititori

De azi suntem mai deştepţi!

Hai c-am strâns mai jos cele mai frevente greșeli care ne zgârie zilnic retina sau timpanele.

Decât

Aș vrea să se poată da amendă pentru folosirea abuzivă a lui “decât”. Să găsească un sistem de monitorizare și cum l-au auzit pe unul că zice ”am decât 50 de lei la mine”, hop să sară cu amenda. Să umble mulți grammar nazi pe străzi, camuflați în liceeni analfabeți. Și cum te-au auzit, să te ardă pe loc. Ca-n tramvai.

Deci, dragii mei, “decât” se folosește NUMAI împreună cu o negație: ”NU am decât 50 de lei la mine”. Și în cazul în care va este așa greu să țineți minte asta, aveți varianta de rezervă: îl folosiți pe “doar”. Care este mai nepretențios și nu-i trebuie negații și alte căcaturi menite să încurce lumea: ”Am doar 50 de lei la mine”. Și-ați rezolvat problema.

Care sau pe care

O să ne păstrăm în linia de mai sus. Nu de alta, dar exemplele plastice sunt cel mai ușor de reținut. Deci, ”bagaboanta care am cunoscut-o ieri dimineata”, nu are cum să fie corect. Și nu pentru că nu aveai cum să cunoști o bagaboantă în zorii zilei, ci pentru că întotdeauna pronumele relativ “care” cu funcția sintactică de complement direct trebuie să fie însoţit de prepoziția “pe”. Cazul este Acuzativ. Deci, reluăm: ”bagaboanta PE care am cunoscut-o ieri dimineata”! Mai are rost să zic că e corect “vagaboandă”?

Vroiam sau voiam

Ah, da. De când voiam să ajung aici. Știți voi să existe în limba română verbul “a vroi”? Cam cum s-ar conjuga, ha? Eu vroi, tu vroiești, el… ce căcat face el? Aud? Nu există “vroiam”! Voiam, da? Hai că se poate. Ușor, ușor le prindem pe toate.

Place sau plăcea

Și asta ar trebui băgată la sistemul de colectat amenzi pentru buget. Aud zilnic de câteva zeci de ori “place”. Pe genul ”mi-ar place să mă piș de pe cladire”. Greșit! S-ar putea să fie oameni jos. Și nu numai de asta. Este ”mi-ar PLĂCEA”.

Conjugarea lui “a fi”

Mă rog, știu că p-asta o scriu degeaba. Pentru mulți “i-urile” din coadă lui “fi” vor rămâne o enigmă toată viața. 

Fii cuminte!
Să fii cuminte nu e tocmai cool.
Să nu fii cuminte că vezi tu acasă!
Nu fi cuminte, fraiere!
Să fi știut că vine și fata aia cuminte.
Aș fi cuminte dacă aș avea de ce.
Promit că voi fi cuminte, iubitule!

Și explicația pentru voi ăștia care strâmbați din nas: se folosește “fii” doar la imperativ afirmativ (fii cuminte) și la conjunctiv afirmativ sau negativ (să fii punctual/să nu fii trist). În toate celelalte situații se folosește “fi”.

Noștrii sau noștri

Niciodată, dar absolut niciodată: “noştrii”! Nu știu cum să fiu mai clar de atât. NICIODATĂ!! Ia să v-o explic pe înțelesul vostru. “Noştri” este echivalentul masculin al lui “noastre”. Deci ar fi “baieţii noştri” și “fetele noastre”. În cazul în care am încerca să articulăm “baieţii noştrii”, automat la feminin ar fi “fetele noastrele”. Păi ne curge scuipat din gură?

Servici sau serviciu

Poți să rămâi fără serviciu pentru că ai adus un prejudiciu (nicidecum prejudici) firmei pentru care lucrezi. Io așa zic. Și dacă zic io, așa e!

De-al meu sau de-ai mei

Acu’ eu vă zic că în 99% din cazuri o să auziți așa: ”pe bagaboanta aia a combinat-o un prieten de-al meu”. Greșit, fraților! Și nu pentru că a făcut-o pe săraca fată bagaboantă, ci pentru că se spune “un prieten DE-AI MEI”. De ce? Pentru că “de-ul” ăla îl înlocuiește pe “dintre”. Și nu cred că vrei să spui “pe bagaboanta aia a combinat-o un prieten dintre al meu”, decât dacă eşti semi-retardat. Și tu nu ești, nu-i așa? Aceeași situație pentru: ”pe negrul ăla uriaș mi l-a prezentat o prietenă de-a mea”. “DE-ALE MELE”, da?

O dată sau odată

“M-am culcat cu el doar O DATĂ”! Bine, noi toți știm că este o minciună, dar măcar s-a exprimat corect.

“ODATĂ mă culcam cu el”! Simt un pic de regret, este?

Deaia sau de-aia

“Deaia nu m-a mai sunat ăla”. Draga mea, DE ACEEA nu te-a mai sunat, pentru ca esti agramată. Si pe “de aceea”, îl tranformăm în “DE-AIA” sau măcar în “D-AIA”. Ai înțeles?

Țigare sau țigară

Oameni buni, veniți-vă în fire! Cum mama dracului să zici “țigare”?

Vin-o sau vino

Serios, “vin-o”? Adică să o vii pe ea? Întotdeauna scriem “VINO”.

A se merita și a se risca

Cele două verbe “a merita” și “a risca” nu sunt NICIODATĂ precedate de pronumele reflexiv “se”.

Așa că ”se merită să te riști cu două bagaboante odată” (deși în acest caz puteți folosi liniștiți și “o dată”) devine profund inutilizabilă din punct de vedere lingvistic, dar perfect aplicabilă, dacă vă ține.

Vre-o sau vreo

În limba română cratima leagă cuvinte cu sens de sine stătător. Dacă voi îi găsiți un sens lui “vre”, atunci puteți să-l scrieți cum vreți (scuze “vre-ți”). Și în acest caz, să vă văd cum procedați pentru “vremuiește”? Așa că noi scriem frumușel: VREO!

Fortuit

Well, “fortuit” înseamnă întotdeauna “ÎNTÂMPLĂTOR”!

Grizonat sau Grizonant

Și eu mi-am luat-o peste bot cu chestia asta. Da, da. Căutați voi “grizonat” în dicționar. Nimic, nada, niente. Grizonant și atât! Așa că, ”fată, l-aș lasă pe ăla cu părul grizonat să-mi facă ce vrea el” devine complet eronat și nu din cauza comportamentului profund imoral.

Umpic sau un pic

Chiar trebuie să explic asta? Eu am crezut că e o glumă sinistră. Dar îl văd folosit din ce în ce mai des. ”Vin umpic mai tarziu”?! WTF? E sub demnitatea mea să scriu forma corectă.

Metrii sau metri

Păi dacă scrii nearticulat “metrii” cu doi “i”, dacă vrei să-l mai și articulezi cum faci? Folosești trei “i”? ”Metriii ăia de voal au rămas nefolosiți că nu m-a mai luat de nevastă, porcul dracului. Așa ziceți voi că e bine? Hai, fetelor, că se poate.

Salvați-vă link-ul ăsta în telefoane! S-ar putea să va scoată din multe rahaturi. Şi poate o să ne ajute să nu ajungem în câţiva ani sa scriem toţi “jmeker” şi “pupik”.

mihai_vasilescu_smart

1,990 cititori

Fee For Ugliness…stiu, sunt un misogin.

Nu stiu altii cum sunt, dar io cand vad un Mini One sau Mini Cooper pe strada, ma astept sa fie o tipa misto la volan. Ceea ce, in majoritatea cazurilor, se si intampla. Ei bine, io vreau sa va spun azi de cazurile celelalte. Alea in care intorci capul sa vezi cine e la volanul Mini-ului si de acolo rasare ditamai ciumafaia. E dezamagirea mare, fratilor. Crunta. Mult mai mare ca la alte urate pe care le mai zaresti in trafic. Pentru ca de la Mini ai asteptari. La mine esalonarea e clara: am vazut Mini, la volan trebuie sa fie ceva bun. Continuarea

1,405 cititori

Cum am fost aproape de “weekend at Bernie’s”…

Acu’ vreo luna, cum stateam eu la birou asa si meditam la nemurirea sufletului (munceam, am vrut sa zic), il vad pe unul din colegii mei ca se albeste la fata. Nu mult. Cam ca o foaie din aia de pergament, de pe vremuri.

– Ba, zic, ti-e rau ?

– Ihim, raspunde colegul cu o voce vesela ca a mitropolitului Ardealului, la slujba de ingropaciune.

Plin de initiativa, cum ma stiti, imediat organizez o echipa de soc, sa-l duca pe om la cabinetul medical (da, in cladirea unde cu onor activez, exista asa ceva la parter). Asa ca, pe loc, am rugat doua fete sa mearga cu el acolo. Hai ba, nu va strambati, eu am pregatit masina sa-l ducem pe om acasa. Masina altui coleg, doar nu era sa merg cu a mea.

Ma duc sa recuperez suferindul de la cabinet. Ajung la fix, sa aud intrebarea doctoritei:

– Va e rau? Ce aveti? Continuarea

684 cititori

24!!! A venit…

Visez de aproape sapte ani la el. Am inghtit multe tone de mistouri si “revelatii” becaliene, in tot timpul asta. Am fost superstitios, mi-am facut seturi de reguli. Le-am schimbat cand vedeam ca nu functioneaza.
Pana la urma le-am ales pe cele care zic eu ca au dat roade. Nu vi le zic pe toate. Superstitiile odata dezvaluite, sunt sanse sa nu mai functioneze. Pot sa spun doar, ca de doi ani urmaresc meciurile Stelei, purtand aceeasi pereche de chiloti. Ii mai spalam, ce-i drept.
Iar campionatul trecut mi-am promis ca ma voi lasa de fumat, cand vom lua titlul cu numarul 24.
Asa ca, dragii mei, pentru a doua oara in viata asta, ma voi lasa de fumat. Prima tentativa a durat cinci ani. Acum sper sa fie altfel.
Sunt fericiiiit si ma simt bineee…

image

Continuarea

938 cititori

La revedere…

Hai ba, nu va speriati! Am glumit. 🙂 Da’ zilele astea mi-am luat liber si sunt mai mult pe drumuri. Oricat as incerca sa va scriu de la volan, nu prea imi iese. Desi bunavointa am. Tastez greu cu mana dreapta, ca tre’ sa schimb vitezele. Si cum nu vreau nici sa scriu doar asa, ca sa fie ceva scris (stiti ca eu am articole pline de substanta, da?), o sa ne cam revedem de Luni incolo.

Daca prind vreo poveste interesanta, pe unde ma preumblu, o sa v-o impartasesc cu siguranta. Hai ma, ca nici macar nu e asa mult pana Luni. Abia ai clipit de doua-trei ori si s-au dus naibii zilele astea cu sarbatori pascale. Va urez sa nu exagerati cu mielu’ si multa la revedere.

mihai_vasilescu_goodbye

 

sursa foto

1,581 cititori

Ghici ghicitoarea mea

Ieri, faceam misto e unul din colegii mei de birou. Pe motivul ca este cam single de ceva vreme si aduce ofrande, pe unde poate, lui Onan. Si ca, in rarele ocazii in care a mai interactionat cu vreo reprezentanta a sexului opus si slab, a tinut sa le gaseasca fetelor cate un defect, care le facea indezirabile. Una avea ochii prea caprui. Alta parul prea lung. Pielea prea alba, sau prea inchisa. Plus ca cele mai multe nu treceau testul lui de cultura generala. Treisute optzeci de intrebari bine alese, din diverse domenii. Majoritatea renuntau la intrebarea numarul 18: „cate nituri s-au folosit la asamblarea Titanic-ului?”. Ati inteles, usual stuff. Sau voi nu faceti la fel cand cunoateti o fata? Hmm, ciudat, nici eu. 🙂

Din gluma in gluma, mai ales ca eu sunt genul care prefera umorul prin exagerare (uneori chiar prea mult, da’ ma rog asa sunt, nu ma mai schimb la varsta asta) am tras concluzia ca pe colegul meu, de fapt, il intereseaza…baietii. Si tin-te bascalie de aici. Continuarea