1,221 cititori

Tot pentru voi, doamnelor…

Dragele mele, in continuare va sarbatorim. Doar e saptamana voastra (slava domnului ca Vineri se termina). Asa ca am decis sa va mai fac un cadou. O sa va dezvalui niscaiva secrete de-ale sexului opus. Asadar:

–         L-ati cunoscut pe barbatul vietii voastre. E dur ca o stanca. Nimic nu-l clinteste, nimic nu-l poate impresiona. Cel mai grav semn de uimire pe care l-ati observat la el, a fost cand a vazut un catelus ce-si taraia una din labute, strivit de un buldozer. A ridicat o spranceana si a zis un “hmm” scurt. Ce sa mai, o bucata de otel, cu nume de om. Ce nu stiti voi despre el este ca, macar o data in viata lui greu incercata, a plans si s-a jeluit ca o fetita de scoala generala dupa una dintre voi. Alta. Intotdeauna alta. Voi o sa cunoasteti doar “stanca: Continuarea

1,866 cititori

What’s up, doc ?

Tocmai ce-am vazut un vecin de cladire corporatista, schiopatand cu ravna intr-o orteza proaspat capatata. Si mi-am adus aminte. Pe asta trebuie sa v-o spun.

Acum vreo 3-4 anisori am avut „inspirata” idee sa ies la un fotbal intr-o minunata seara de vara. Idee care s-a soldat cu o entorsa de toata frumusetea. La doctor nu m-am dus, pentru ca sunt barbat (deci sunt foarte curajos) si pentru ca „timpul vindeca tot”. Numai ca de data asta timpul se scurgea si glezna mea ramanea tot nevindecata. Trecusera vreo doua luni de la nefericita seara de fotbal. Eu tot schiopatam din greu si epuizam stocurile de diclofenac ale farmaciilor din zona mea. Pana cand m-a vazut prietenul meu, George. Care s-a luat cu mainile de cap:

– Bai, trebuie sa te duci la doctor! Continuarea

2,728 cititori

Cif…cream…

Sunt eu defect ? Am vazut si auzit spotul asta publicitar de zeci de ori. Nici nu l-as fi remarcat, dar are un final absolut beton. Nu stiu cum vi se pare voua, dar mie imi suna a povestire erotica pentru “tabara cealalta”. Cum ma-sa mare suna asta: “astfel cavalerul a devenit regina regatului”???!!! Eu nu-mi imaginez decat ca jumatate din populatia masculina si non-heterosexuala, a regatului, l-au facut pe ala “regina” lor. Continuarea

1,097 cititori

Nedumerire de primavara.

Ca tot a dat caldura afara, mi-am adus aminte de o chestie. Cam pe vremea asta, se umple parcul de alergatori. Cum da coltu’ ierbii, se apuca toata lumea de jogging. Da’ stiti cum? Se rupe pamantul sub ei, domnule. Multi. Multi si hotarati. Nici nu-mi dau seama ce-i mana de la spate. C-or fi remuscarile, c-o fi gandul ca vara e la un colt si iar transpira dimineata la metrou, nu stiu. Cert e ca, dupa ce au prins martisoru’ in pieptul iubitelor, in domni se umfla asa o hotarare de a face sport (ati fi zis ca e burta…nu e…asta se vedea asa) de ti-e mai mare dragul. Si domnitele la fel. Cum scot capul afara din casa si simt iz de viitoare plaja, degraba dezgolitoare de colacei, hop la alergat. Pana aici nu ar fi nimic rau. Ba, as zice, chiar e de laudat.

Asa se face ca in prima Luni cu soare, dupa ce au dat ghioceii, Continuarea

978 cititori

Sa fim cucernici, zic.

Tre’ sa stiti bancul acela cu ofiterul german care fugarea un polonez. Il prinde. Si cand sa-l impuste, o voce divina ii zice: ‘Fiule, nu trage, omul acela va deveni Papa’! ‘Bine, si eu?’, intreaba neamtul. ‘Si tu, si tu’, il linisteste vocea. Fara voie imi tot vine in minte, de cand cu demisia papei. Ma tot foiesc, ma tot gandesc…dar de inteles nu inteleg si pace. Cum adica sa-si dea demisa papa ? Pai nu era el trimisul lui dumnezeu pe pamant ? Urmasul sfantului Petru ? Pai pe principiul asta nu poa’ sa-si dea demisia si arhangelul Mihail (l-am ales pe asta ca mi-e tiz)? „Doamne, nu mai vreau sa fiu arhanghel, fa-ma un sfant mai mititel, sau se poate inger ? Continuarea

1,527 cititori

Pentru “de dimineata”.

   Aseara, dupa munca, m-am oprit sa beau o bere (a se citi „un ceai”) cu un prieten. El a baut chiar bere. Bine, berea pe care a baut-o el nu poate fi insotita de articolul nehotarat feminin singular „o”, ci de cel la plural „niste”. E un bar mic, ce-mi place mult, chiar langa statia de metrou unde cobor eu. Pana aici toate bune. Partea nasoala a fost ca aseara era de serviciu chlenerita care nu ne place. Sunt doua chelnerite in locul ala, care lucreaza pe sistemul o zi una, o zi cealalta. Cea de aseara nu ne place pentru ca are doar doua viteze: lent si foarte lent (cam ca Dodel asa, cunoscatorii stiu ce zic). Continuarea

1,776 cititori

scolareasca…sau jkolareaska

“Auzi ba?! Mai tiaduci aminte cand chioleam la romana ji toti fraieri aia statea sanvete?”

Circula pe facebook chestia asta de mai sus.

    Va suna cunoscut ? Care aveti copiii marisori sau cunostinte aflate inca pe bancile scolilor, nu se poate sa nu fi vazut ceva de genul asta. Eu am o fata. Are 16 ani. Imi scria acum vreo cativa ani pe mess, intr-un stil asemanator cu cel de mai sus. Fara greseli de ortografie dar cu prescurtarile si substituirile de litere aferente. M-a luat capul cand am vazut. Eu unul nu puteam sa umblu cu o fata, daca respectiva facea greseli flagrante in scris. Bine, vorbesc de cazurile cand ajungeam sa vad cum scrie aia cate ceva. 😉 Daca-o punea dracu’ s-o apuce efuziunile sentimentale sub forma scrisa si vedeam greseli de ortografie (mai mult de doua, pe prima o treceam cu vederea) era „pa si la revedere”. Ma rog, nu vorbeam de mine aici. Continuarea

969 cititori

I-a dovedit…

Tocmai am primit pe email stirea de mai jos:

Respins de 197 de savanti, un elev de 15 ani a inventat un test pentru depistarea cancerului!!!

Un elev de 15 ani ar putea salva viata a milioane de oameni din intreaga lume, dupa ce a inventat un test simplu, care depisteaza cancerul de pancreas in primele faze ale bolii. Jack Andraka din Crownsville, Maryland, a inventat un test similar celui folosit pentru verificarea glicemiei.

Un test va costa numai 3 centi si analizeaza, dintr-o picatura de sange, nivelul de mesotelina, un biomarker care apare in urina si sangele celor care sufera de cancer. Continuarea

807 cititori

Sa incepem ziua bine.

 Pipera. Ora 8.45. Siruri lugi de „robotei” se revarsa de la statia de metrou catre cladirile corporatiilor din zona. Grabesc pasul, nu de alta dar se contorizeaza intarzierile. In fata mea un „robotel” vorbeste la telefon. Nu aud ce discuta. Schimba cateva fraze cu interlocutorul. In continuare nu aud ce vorbeste. Dar il vad ca se opreste. Se uita in stanga si in dreapta, se apropie de unul din gardurile ce pazesc cu strasnicie o banca. Departeaza un pic telefonul de la ureche, se apleaca si plin de elan…vomita. Ma opresc. Sunt genul care nu ramane indiferent pe strada. Imi zic „poate o avea omul nevoie de ceva”. Dar nu apuc sa fac un pas spre el, ca omul se indreapta si isi re-apropie telefonul de ureche. De data asta percep clar: „coaie, ce ziceai, ca n-am auzit”? M-a bufnit rasul. Omu’ in nici un caz nu avea nevoie de ajutorul meu. Si totusi, chef Martea ? Ca altfel nu-mi explic… Tipul era pe la 25 de ani si parea genul care-si intoxica ficatul, frecvent.

 

Sa aveti o zi buna!