3,828 cititori

Mi-s nervos cu nervii

Pentru ca s-au dus alea trei zile in care „trebuie sa fim mai buni si sa purtam lumina in suflet” si acum toata lumea s-a intors la rautatea obisnuita de fiecare zi, mi-am permis sa ma enervez un pic. Si m-am gandit sa scriu aici cam care mai sunt chestiile care m-au scos din pepeni, zilele astea:

mihai_vasilescu_pissed_off

sursa foto

-Glumele rasuflate cu miei, oua si lumanari. Ah, si cu Isus. Care au fost funny la inceput. Repetate an de an… oh, mama. Continuarea

3,483 cititori

Povesti cu stirbi

Sa incepem cu chestia pe care tocmai o citeam: In speranta ca romanii se vor intoarce la lectura, ca sa nu mai fim pe ultimul loc la citit in Europa, unele edituri au facut, miercuri, cadou zeci de mii de carti. Le-au donat trecatorilor in marile orase, dar si in satele uitate de lume. Uimitor a fost insa ca oamenii s-au calcat in picioare pentru 10.000 de volume facute cadou in Piata Universitatii.

Doar la targurile de carti si in librarii putem vedea atat de multe carti noi la un loc. Dar cei care au venit sa aleaga o carte nu au dat nimic pe ea. 10.000 de volume – romane, enciclopedii sau carti pentru cei mici – au fost asezate in centrul Capitalei ca sa ajunga in casele oamenilor care adora sa citeasca sau, care, poate cu aceasta ocazie vor descoperi fascinatia lecturii.

“Reporter: Ce ai luat?  Continuarea

54,389 cititori

Suntem prea săraci ca să nu ne permitem să părem bogaţi

Știu, s-a vorbit și povestit mult pe tema asta. Da’ pe mine mă enervează în continuare subiectul. Fraților, de ce mama dracului, românii sunt tentați să-și cumpere lucruri pe care nu și le pot permite? Nu mă duce capul să pricep și pace.

Uite, am un amic care de două săptămâni se plânge (ba chiar mai și lăcrimează) că trebuie să dea mai mult de douăzeci de milioane pe două cauciucuri pentru Audi-ul lui, recent achiziționat. Pe care, evident, nu-i are disponibili. Și a început alergătura după tot felul de second-handuri și alte genuri de cauciucuri, care trebuiau să prezinte doar două caracterisitici: să fie ieftine și să se potrivească pe jantele lui. Păi e frumos? Când te-ai dus mătăluță la reprezentanță să iei mașina, nu te-ai gândit că după o vreme începi să nu mai bagi doar benzină în ea? Ce te faci când vin cheltuielile alea mari? Iar eu trebuie să fiu atent, dacă îl lasă ceva pe la direcție, mă aștept la vreo tentativă de suicid. Continuarea

911 cititori

Game, set, meci

De când mă stiu, mi-a placut fotbalul. Si Steaua. Pe vremea “cealalta” aveam caiete in care imi notăm partidele, golurile, minutul si marcatorii, ascultând “fotbal minut cu minut”. Practic puteam sa-l recunosc pe Dumitru Pelican, fara sa-l fi intalnit vreodata, doar dupa voce. Cand l-am vazut pentru prima oară pe Ilie Dobre, in carne si oase, m-am cacat pe mine de râs. Compatibilitatea dintre vocea lui si fata de bidon turtit, era de suta la suta.
Dupa ce am ajuns in Bucuresti, aveam săptămâni cand vedeam si cate trei meciuri saptamanal, live pe stadion. Era pe vremea când FC National si Sportul Studențesc inca existau si jucau in prima liga.
Am mai stat o singura data in mijlocul suporterilor adversi. La finala Uefa Champions League din 2012, Bayern – Chelsea. Pentru ca s-a jucat la Munchen, va dati seama cu cine tinea tot stadionul. Numai eu am nimerit lângă fanii englezi. Dar atunci eram neutru si am savurat spectacolul. Continuarea

2,164 cititori

Scoala altfel…dar la fel

Pentru cei care aveti copii, cuvintele astea doua, „scoala altfel”, s-ar putea sa nu sune ca de pe alta planeta. Pentru cei care habar nu aveti despre ce balmajesc, este vorba despre o initiativa destul de recenta (de cativa ani incoace) a onor Ministerului Educatiei. Primavara, cu o saptamana inaintea vacantei de paste, elevii ar trebui calauziti catre diverse activitati extra-scolare, intru largirea orizonturilor si accederea catre noi deziderate ale vietii lor, lipsita de griji dar plina de probleme.

Ideea mi-a placut din start. Pare misto sa iei copiii (adolescentii) si sa-i duci sa mai vada si altceva in afara de zidurile scorojite ale scolilor din sistemul educational romanesc si moacele decrepite ale dascalilor-dinozauri, imbatraniti si ramasi in nemiscarea aceluiasi sistem. Doar pare. Va explic imediat de ce. Continuarea

955 cititori

Bravo bai, Piedone!

Dupa doi ani de bagat degetele in ochi, de scrantit gleznele pe denivelari si de cacat pe mine de frica (la propriu si la figurat), azi am facut o imensa descoperire: in parcul Tineretului s-a refacut iluminatul nocturn. Dar nu asa cu trei becuri chioare. Nu, fratilor, e lumina “a giorno”, poti sa citesti ziarul si sa te uiti si la poze (si vorbesc de presa pe hartie, nu online). Becuri normale si lampi cu energie solara, ce-i acolo, te doare capul, am crezut ca am nimerit gresit. Daca tranteste rotofeiul primar de la “patru” si o pista de tartan, pentru alergatori, ca sa nu-mi mai fut gleznele si genunchii, promit sa dau acatiste pentru sanatatea domniei sale, in fiecare Dumnica dimineata. Continuarea

1,401 cititori

Google it!

Sambata seara le aratam prietenilor mei cum a ajuns cineva la mine pe blog, cautand cum se scrie corect “de-aia sau deaia”. Si mi-am adus aminte ca in ultima vreme am tot ras, cand vedeam cum ajung pe blogul meu diversi reprezentanti ai faunei internautice, cautand tot felul de ciudatenii. M-am gandit sa nu ma mai amuz singur si sa va arat si voua cum arata cateva din cele mai funny. Evident, nu m-am putut abtine sa nu comentez.

 

mihai_vasilescu_cautari1

 

Nu, dragul meu. „ma-ta” chiar se scrie cu cratima.

 

mihai_vasilescu_cautari2

 

Si cauti pe google asta? Ce-ti imaginezi ca o sa gasesti? Continuarea

2,738 cititori

Romantism…fara miros

Cum ma delectam eu cu noutatile de pe twitter, in metrou, vad una care imi sare in ochi. Iat-o:

mihai_vasilescu_twitter1

Am zis ca e gluma, dar nu e. Am intrat pe site, la baietii astia cu chilotii degraba absorbanti de mirosuri. Chestia e serioasa, fratilor. Nu numai ca e reala treaba, dar au castigat si un premiu. Ma bucur din suflet sa aflu ca exita un juriu care a mirosit ceva basini flatulente, ca sa se prinda cum stau lucrurile si sa-i declare castigatori. Cred ca as fi vrut chiar sa asist la procesul de jurizare. Continuarea

2,789 cititori

To be or not to be…acasa la parinti

Am asistat la niste discutii in contradictoriu despre cum e mai bine. Sa pleci de acasa de la ai tai cat se poate de repede sau sa o mai lalai prin zona niste ani buni? Si cum citeam doar opiniile celor care plecasera (sau nu) de acasa, am incercat sa-mi dau seama cum e cu treaba asta si din punctul de vedere al parintelui. Adica astia ce vor? S-o taie odrasla cat mai devreme? Sau sa stea prin preajma pana intra nepotii la facultate? Pai daca e dupa nevasta-mea, fie-mea ar trebui sa plece de acasa poimarti spre niciodata. Eventual sa dea mesaj si un raport exact (cat mai detaliat, daca se poate) al locului unde se afla si cand o fi maritata, cu doi copii. Sa zicem ca am considerat acest exemplu neconcludent. Si m-am apucat sa fac un mic sondaj printre colegii mei care au copii mai mari. Uite ce-am aflat: Continuarea

2,064 cititori

Cum e cu amenzile?

Prietenul I a luat ameda pe RATB. Una suta si inca cincizeci de leuti. Un milion jumate, ca sa zic asa. Cand mi-a spus treaba asta eram adanciti rau in alta discutie si nu prea am bagat de seama. Dar cateva zile dupa, cand stateam eu si cugetam la nimic, mi-am adus aminte ca se plangea de amenda asta. Si brusc, mi-a venit sa dezvolt subiectul. Deci, care e treaba cu amenzile ratb-ului, ca eu nu prea compilez?

Adica am inteles ca lucrurile se desfasoara cam asa: vin controlorii, blocheaza cititoarele de card si pe urma ii iau pe toti la verificat. Perfect, ce se intampla din momentul asta, ma intereseaza. Pentru ca eu nu pricepeam cum de le-a dat alora datele lui, ca sa-i poata trimite amenda acasa. Ajunge controlorul la tine si iti cere „biletul sau abonamentul”. Si tu binevoiesti sa le raspunzi:

-Nu am, frate lasa-ma in pace. Continuarea