3,372 cititori

Azi e cu inimi, flori și bomboane. Întrebarea este ce faceți de mâine?

Mă uitam și azi-dimineață și acum pe seară la fețele plouate (și nu de la ce e afară) ale unora dintre bărbații care cărau la buchetele de flori și la cutiile cu bomboane de parcă mergeau spre locul unde vor fi executați prin decapitare și mi-a trecut așea lejer prin minte că trebuie să fie tare trist să-l sărbătorești pe Sfântu’ Valentin doar pentru că e 14 februarie și pentru că AȘA TREBUIE.

Continuarea

5,324 cititori

Sinuciderea, act de curaj sau lașitate?

Iată un subiect care n-a fost dezbătut niciodată pe acest blog. Și cum eu țin foarte mult la părerile voastre, ce-ar fi să ne ocupăm de asta chiar azi? Nu de alta, dar dacă arunci o privire pe fereastră îți cam vine să-ți tai oleacă venele.

So, exista oameni pe care viața îi pune în fața întrebării dacă mai merită sau nu să trăiască. Unii aleg să nu, cei mai mulți aleg să da (cel puțin așa-mi place să cred). Totuși „unii” ăia există și aleg să plece din această lume.

Continuarea

4,759 cititori

Colonul, acest călcâi al lui Ahile modern

Cred ca cineva a pus un fel de pariu tâmpit a cărui miză este care dintre cele două militante ale sănatății pe bază de internet debitează idioțenii mai mari. Și mă refer aici la duamnele Ligia Pop și Olivia Steer.

Aveți mai jos un extras din dizertația duamnei Pop pe tema: “Clisma și contribuția ei la dezvoltarea umanității”, capitolul “Constipația, rezultatul unui complot mondial”. Continuarea

5,093 cititori

Țara în care o femeie este bătută la fiecare 30 de secunde

Probabil mulți dintre voi v-ați prins că din când în când mai public pe-aici câte un text advertorial. Nu de alta, dar trebuie să mănânce și gura mea măcar de două ori pe săptămână (în săptămânile bune). Sau să plătesc hostingul. Sau să, sau să. Nevermind, că nu despre asta povestesc azi.

Ei bine, treaba e că uneori, răsfoind interneții, mai dau peste campanii pentru cazuri sociale sau pentru copii sau peste câte-o campanie cum e asta pe care o fac acum BGS și Avon și-atunci n-am nevoie de niciun ban. Pur și simplu încerc să fac un pustiu de bine dacă tot pot.

Continuarea

5,830 cititori

Păcătoșilor, pocăiți-vă cât nu e prea târziu!

Am primit deja a treia oară email-ul ăsta:

Bună ziua! Vă rog să publicaţi pe site-ul şi pagina dumneavoastră articolul ataşat. Prin prezentul mesaj vă cedez toate drepturile de publicare cu rugămintea să nu specificaţi sursa. Cititorii vă vor mulţumi. Un an bun!

Mi l-a timis iar și iar același preacuvios cetățean, pre numele lui mirean, Teodor Schetis. Păi nu-l ajut io pe om? Îl ajut, ce naiba. Continuarea

5,720 cititori

Instinctul de șmecher. La români

Acum vreo câțiva ani, când s-a dat legea care prevede ca iarna să pui naiba cauciucuri de iarnă pe mașină, evident că la primii fulgi de nea, nici mai devreme, nici mai târziu, s-a dezlănțuit iadul, în sensul că toată lumea s-a înghesuit la vulcanizări în aceeași zi. Și eu tot acolo, normal, că doar nu era să mă ducă creierul să fac asta cu o săptămână mai înainte, când era soare și frumos afară și practic n-avea cum să-ți treacă prin cap c-o să ningă în decembrie. Dăăă.

Mă rog, stați că nu despre cât nu mă duce pe mine capul mi-am propus să vă povestesc, altceva voiam să zic. Când am ajuns la vulcanizare deja era o coadă imensă. Rapid a apărut lângă mine un angajat, paznic sau ceva, care mi-a dat un bon de ordine. Aveam numărul 45. Tot el m-a băgat într-o parcare și mi-a zis s-aștept până-mi vine rândul sau până albesc. Care-o fi să se întâmple prima. Ceea ce am și executat.

Continuarea

11,437 cititori

Gata, e oficial, ne putem vindeca singuri de cancer!

Am auzit de multe ori oameni care aberau pe diverse teme din astea conspiraționiste, dar nimic pe lumea asta nu egalează postările Oliviei Steer. Serios, cred că abia aici se dau adevărata măsură și ora exactă a nino-nino-ului. Ieri, când am citit minunăţia de mai jos, nu știam dacă să râd, să plâng, să-mi fac cruci mari sau să fug în munți ca să-mi fac sepukku. Luați de savurați:

Continuarea

3,839 cititori

Câinii polițiști vor să distrugă filmul românesc

Sunt fan filme românești. Asta e, nimeni nu-i perfect. Așa că alaltăieri seară am fost să văd “Pororoca”, un film românesc de mare angajament care respectă rețeta, devenită deja clasică: începe bine și se termină prost. A propos, îmi fac tricou cu numele ălora dintre voi care știu ce înseamnă “pororoca” fără să dea search pe google.

Pe scurt, pe foarte scurt, că n-are rost să vă plictisesc, despre ce e vorba. Un tată iese cu cei doi copii (fată și băiat, 5 și 7 ani) în parc, la locul de joacă pentru copii. Dăcât că la un moment dat omu’ are vreo cinșpe secunde în care nu e atent la ce fac plozii și fetița dispare în mod misterios. Moment în care mi-am spus satisfăcut: iată în sfârșit și un film românesc despre răpirile extraterestre. Dar, nu, aveam să-mi dau seama ulterior că nu călcase nici picior de extraterestru prin parcul ăla. Cel puțin nu în ziua aia. Continuarea

4,832 cititori

Dar șpagă pentru nimic dați?

Eram în Italia și tocmai alimentasem la o benzinărie.  În virtutea obişnuinţei, mi-am zis să-i las şi eu un bacşis băiatului care-mi ştersese geamurile. Băejnebun, mi-a pocnit ăla una peste mâna cu care-i întinsesem banii, de-au zburat mintenaș în toate părţile. După care a mai început și să urle și să facă circ, de se uita lumea la mine ca la urs.

Ăla a fost momentul în care am regretat din toată inima că n-am ştiut cum se spune în italiană: “Boss, las-o-n plm de treabă că n-am omorât-o pe doamna mă-ta, doar am vrut să-ţi las nişte bani”. Din păcate, cunoştinţele mele în limba lui Dante abia mi-au permis să-i urlu un “vaffanculo mascalzone”, da’ parcă nu eram satisfăcut pe deplin. Continuarea

4,760 cititori

Lăsați șpagă la ospătari?

În anul ăsta care tocmai se duse, am tot umblat prin cârciumile din București și din spațiul Carpato-Danubiano-Pontic, în general. Mi-am zis că e mai eficient așa decât să dau iama prin hypermarket-uri, după care s-arunc o grămadă de mâncare. Știți cum e, mereu cumperi mai multă mâncare decât ai nevoie. Pe când la cârciumă e mai simplu, ai comandat, ai halit, ai plecat în treaba ta. Unde mai pui că nici nu mai trebuie să stai să gătești.

Continuarea

4,032 cititori

Ferește-mă, Doamne, de prieteni

Știți desigur că unul dintre lucrurile care deranjează cel mai tare pe lumea asta este succesul altuia. Iar dacă “ăla” îți mai e și prieten, well, ce-ar putea să te lovească mai rău? Aproape nimic. Dacă mai ai și un singur neuron care se învârte haotic și ameţit printre sinapse, aia a fost. Poți deja să consideri succesul altuia ca fiind insuccesul tău.

Să nu-mi spuneți că nu-i așa, că nu vă cred. Doar vorbim despre poporul care a inventat vestita capră a vecinului. Adică singurul animal din lume care poate să facă pe cineva fericit doar prin deces.

Stați că vă explic imediat. Continuarea