59,741 cititori

Habar nu am ce-ar trebui făcut. Poate știți voi.

LATER UPDATE

Pentru că sunteți foarte-foarte mulți cei care mi-ați scris si care continuați să-mi scrieți, trebuie să vă spun că s-a rezolvat (am vorbit acum câteva minute cu mama bebelușei), cea mică va avea o familie nouă.

Nu sunt în măsură să dau amănunte de genul cine și cum, pot doar să vă spun că se vor respecta PROCEDURILE LEGALE. Acum mai pot doar să va mulțumesc tuturor pentru implicare și să le doresc sănătate multă și mamei și fetiței!

…………………………………………………………………………….

Să știți că există puține lucruri care mă mai iau prin surprindere de nu știu cum să reacționez. Mno, am și io o oareșcare experiență, plus că sunt destul de spontan, nu mi se blochează creierul așa repede. Ei, uite că din când în când apare câte un moment din ăsta de rămân uitându-mă în gol, în timp ce singurul meu nuron se învârte disperat căutând soluții. Hai că vă zic imediat, țineți-vă bine!

Sâmbătă seara eram la un Sfânt Ion când m-am trezit că-mi scrie cineva pe mesageria privată a paginii de Facebook. Așa, de nicăieri, s-a gândit să-mi zguduie oleacă seara. Și-a reușit: Continuarea

7,328 cititori

Cel mai nasol e când ți se înzăpezește creierul

România. Prima ninsoare serioasă din 2017. Drum național pe care viscolul, ce bate de niște ore bune în toată țara, a ridicat adevărate troiene. Undeva, la câteva sute de metri de ieșirea dintr-o comună, sunt două mașini înzăpezite. Reporterul unei televiziuni centrale se deplasează prin zăpadă spre cea mai apropiată dintre ele și bate ușor în portieră. Șoferul, vădit deranjat, deschide în silă geamul:

– Ce e? Continuarea

3,042 cititori

Cine nu e cu noi e împotriva noastră!

Zicala din titlu și aia cu “să moară capra vecinului” sunt două dintre cele mai mari mizerii care, din păcate, caracterizează din plin acest popor. Și constat cu tristețe că nu există loc unde să se reflecte mai bine asta decât la antena3. Mă uitam câtă ură poate să se reverse dinspre postul ăsta tv, fără discernământ, împotriva oricui nu e de acord cu ce susțin ei pe-acolo și mă gândeam cât de bucuros aș fi dacă s-ar închide, ca să văd și eu un singur lucru: cine pe lumea asta i-ar mai angaja pe Badea sau pe Gâdea, după atâta spectacol obscen de ură viscerală?

Continuarea

2,485 cititori

Și eu aș vrea să scriu numai despre chestii pozitive și mișto

Scriu textul ăsta pentru că m-a dojenit o cititoare zilele trecute, după ce-a citit articolul în care explicam că n-ai de ce să te bucuri când ninge în București. Mă ruga să mai scriu și despre chestiile care-mi plac, nu numai despre cele care nu. Și mai zicea ceva de genul că textele mele de azi nu mai sunt precum cele de acum câțiva ani. Parțial, avea dreptate, doar că nu ținea cont de un singur lucru: nici eu cel de azi nu mai sunt cel de acum câțiva ani. Așa că simt nevoia să explic, pe scurt.

Nu m-am schimbat în sensul că azi nu mai simt nevoia să scriu despre lucruri care-mi plac (pentru că sunt, există și uneori scriu despre ele), m-am schimbat în sensul că între timp mi-am dat seama că trebuie să le semnalez pe celelalte, că sunt aici ca să atrag atenția asupra a ceea ce nu merge. Continuarea

2,652 cititori

Da’ de ce să nu dăm foc dacă putem?

Citeam ieri articolul ăsta și mi-am adus aminte că am uitat să vă povestesc ceva, fix pe acelasi subiect. Pe 30 octombrie, în seara zilei în care s-a făcut un an de la nenorocirea din Colectiv, am fost cu fie-mea să aprindem câte o lumânare. Și ce să vezi, la fața locului, un nene tocmai se pregătea să înalțe niște lampioane. Pe lângă grotescul gestului (cum plm să dai foc unor chestii exact în momentul când comemorezi dispariția unor oameni care au murit din cauza focului?), mi s-a părut absolut deplasat și prin prisma faptului că zona este înțesata de case și blocuri. Well, cred că la fel de deplasat i s-a părut și unui jandarm care s-a dus să-i spună că n-are voie să le înalțe. Continuarea

2,439 cititori

Ce să vă aducă 2017

Inițial, am vrut să scriu un text din ăla în care să vă urez vrute și nevrute. Dar m-am răzgândit, știți voi mai bine decât mine ce vă doriți și ce nu, n-are rost să mai aberez și eu.

Tot ce pot să spun este că nu-mi plac deloc anii pari și mă bucur din inimă că s-a gătat 2016. Ce-o mai fi și-n ăsta care vine, om vedea singuri.

Un singur lucru vă doresc: să reușiți să fiți VOI. Și nu numai în anul care vine, tot timpul. Restul se fac sau se cumpără.

Până atunci, distrați-vă zdravăn care pe unde sunteți, beți un pahar și pentru mine după miezul nopții. Să ne revedem sănătoși în 2017.

La mulți ani! Continuarea

3,366 cititori

Doar o târfă…

Am o mică dezbatere cu mine însumi. Un pic mai devreme, am vrut să fac mișto de chestia de mai jos, dar mi s-a părut atât de tristă că n-am putut. E scrisă pe un perete, la metrou, la Tineretului, și să mor eu dacă înțeleg de ce, dar mi se pare că emană atâta jale că nu pot să fac caterincă.

De fapt, dacă mă gândesc mai bine, cred că știu de ce. Pentru că lipsește numele fetei. Băiatul ăsta a iubit-o atât de mult încât nici în momentul în care a vrut să se răzbune n-a putut să-i scrie numele. I-ar fi fost atât de ușor să zică “Ana e doar o târfă” sau “Ana, ești doar o târfă”, dar n-a făcut-o. Știți de ce? Pentru că e trist, atât trist, când ajungi să spui asta despre omul căruia până de curând îi spuneai “te iubesc”, cum naiba să-i mai pui și numele acolo? E ca și cum ai vorbi urât despre tine însuți. My two cents.

Sunt eu căzut în găleata cu romantism sau și vouă vi se pare la fel?

mihai_vasilescu_tarfa

5,017 cititori

Pentru romanticii și visătorii care abia așteaptă să ningă

Alaltăieri a nins. Din fericire, a fost mai mult lapoviță și n-a apucat să se depună. Dar asta nu i-a împiedicat de trei sferturi dintre hipsterii capitalei să se bucure din rărunchi că “în sfârșit ninge”. Și să mor eu dacă înțeleg care e motivul acestei fericiri de natură meteorologică. Prietene, mai ai doișpe ani? Ce naiba e frumos când ninge între betoanele astea? A, da, poate doar că nu se mai văd rahații de câine de pe trotuare și peturile de bere aruncate peste tot. În rest, nu văd pentru ce s-ar bucura cineva că ninge într-un oraș precum Bucureștiul cel de toate zilele.

Iar dacă e să fim complet obiectivi, aici până și copiii se bucură că ninge în virtutea inerției. Că de dat cu sania, canci, de bătut cu zăpada afară în față blocului, oha. Ați văzut voi copii ieșiți la “construit cazemate” în orașul asta trist? Niciodată! Cea mai mare aventură pe care și-o pot permite este să-și înhame părinții la vreo sanie și să-i tragă săracii oameni pe alei, prin parcuri sau printre blocuri. Și cam atât. Continuarea

2,695 cititori

Cum să faci să nu te îngrași de sărbători

De miercurea trecută, până ieri, cred că mi-au ajuns în news feed cel puțin cinci articole pe tema “cum să faci să nu te îngrași de sărbători”. Mă rog, titlurile erau ușor diferite, dar ați prins ideea, dintr-o dată se spărsese conducta cu nutriționiști dă caltaboș sau lebăr și dieteticieni dă sarmale în foi de varză. Și asta n-ar fi fost cel mai rău lucru, dar când am văzut oareșce predici vegane despre cum ar fi indicat să înlocuim porcul cu ienupăr sălbatic și sarmalele cu rucola fiartă în sos de păpădie cu măceșe crude, mi s-a aplecat instant și m-am dus la bucătărie să-mi ung niște untură pe pâine. Cu jumări și ceapă. Roșie.

Continuarea

2,715 cititori

Câteva rezoluții pentru un 2017 cu mai mult bun-simț

Desigur, aș fi putut să încep cu aceleași clișee obosite: lasă-te de fumat, apucă-te de mâncat sănătos și de sport, renunță la alcool, economisește cașcaval, ieși din zona de confort, fii mai bun și mai înțelegător, bla-bla-bla. Pierdere de vreme. Dacă ați fi vrut să faceți toate astea, le-ați fi făcut și în 2016, că nu vă ținea nimeni. În plus, vă dați seama ce plictisitor ar fi să ne ținem de ele și să trăim într-o țară de atleți care halesc sănătos, nu beau, nu fumează și sunt plini de bani? Depresie ar scrie pe juma de Românie, în timp ce cealaltă ar emigra. De-aia o să propun niște rezoluții “umpic” altfel pentru noul an. Continuarea

5,047 cititori

Pentru un Facebook mai curat. Hai că puteți!

Văd că n-am cum să mă țin de cuvânt și să stau și io liniștit trei-patru zile. Am zis să scriu asta acum, cât încă mi-e plin news feed-ul de poze cu moși crăciuni, brăduți, magi și prunci iisuși abia născuți. Poze în care sunt tăguiți câte 40-50 de oameni și sunt însoțite de duioasele urări: “Crăciun fericit”, “fie ca”, “ho, ho, ho” sau variațiuni pe aceeași temă.

Băi, oameni buni, este pur și simplu enervant și de prost gust să faci așa ceva. V-o zic prietenește. Dacă vrei să-i transmiți unui om chestii, dar mai ales că-ți pasă de el, pui mâna și-i dai un mesaj doar lui sau îl suni. Să-l tăguiești împreună cu câteva zeci de persoane transmite un singur lucru: mi-e prea lene să-ți scriu și, de fapt, nici nu mă interesează foarte tare. Da’ am zis că-n lipsă de altceva merge și-asta.

Continuarea