3,881 cititori

N-ai voie să sărbătorești Paștele așa oricum

Dacă în astea trei zile care urmează nu scrii pe Facebook cel puțin trei statusuri emoționante despre cum ți-au dat lacrimile când ai ajuns din nou în casa bunicilor unde miroase a cozonac cald, a pască proaspătă și a liliac înflorit, practic nu exiști.

Dacă n-ai de gând să urezi nimănui zile senine, sărbatori tihnite și inegalabilul “fie ca”, dacă de duminică încolo nu răspunzi măcar o săptămâna la telefon cu “Hristos a înviat”, indiferent că te sună mătușă-ta de la Dâlga care e adventistă de ziua a șaptea,, unchiul Titi care e catolic, un operator de callcenter sau vecinul musulman căruia i-ai blocat mașina. Continuarea

7,468 cititori

Dumnezeu îi iubește doar pe cei care țin post și fac curățenie generală

Nu înțeleg două chestii.

Prima. N-o înțeleg deloc, dar deloc, p-asta cu postul Paștelui. Știți cum mi se pare mie treaba cu răbdatul de foame fix înainte de Paște sau de Crăciun doar ca să-i fii pe plac Bărbosului? Exact ca aia cu adusul florilor sau scosul femeii la restaurant doar de 8 Martie sau de Velăntains dei. Păi e frumos așa după ce tot anul ai venit acasă cu mâna în fund zbierând încă de la intrare că ți-e foame? Pe cine mai păcălești? Mno, tot așa și cu postitul ăsta.

Continuarea

5,621 cititori

Trei chestii mișto

Hai că azi sunt în dispoziție zen așa că vă mai zic și d-alea bune. D-alea cum ar trebui să avem peste tot în jur sau să ni se întâmple zilnic.

Întâiaș’ dată o să vă povestesc despre cele două cârciumi pe care le-am descoperit în ultimul an și care la ora asta sunt localurile, din București, unde scot cel mai des cașcaval din buzunar. Și credeți-mă, în ultimul an am bătut măcar jumătate din cârciumile din Capitală, deci aș cam avea referințe și puncte de reper. Ca să n-avem vorbe și să fie clar încă de la început, cârciumile le-am bătut pe banii mei și scriu despre ele pentru că așa vor mușchii mei.

Continuarea

6,457 cititori

De ce nu suportăm adevărul?

O amică mai plinuță, ca să folosesc un eufemism delicat, m-a întrebat la un moment dat de ce mă tot iau de grași. Evident, n-a așteptat să-i răspund, că s-a și apucat să-mi explice pe un ton afectat că nu e deloc în regulă ce fac și că mai mult ca sigur habar n-am cât suferă persoanele supraponderale când citesc miștourile mele.

Partea cea mai tare este că toată discuția asta avea loc la un eveniment unde tocmai se mânca de prânz și, în timp ce femeia perora cu convingere luându-le apărarea grașilor din lumea întreagă, își îndesa pe un platou diverse chestii, care nu aduceau nici pe departe a salată și piept de pui, din care urma să se înfrupte. Ceea ce a și executat.

Continuarea

4,772 cititori

Cum rezolvi un hater în trei pași simpli

Văd pe ici pe colo, pe interneți, tot felul de explicații mai mult sau mai puțin documentate ale termenului “hater”. Când, de fapt, lucrurile sunt extrem de simple. Haterul este acea persoană, posesoare de adevăr absolut, care într-o bună zi coboară de la înălțimea turnului de fildeș unde sălăsluiește, până la nivelul tău de muritor stupid care nu merită nici să-i pupe urmele tălpilor. Și dacă tot s-a îndurat să te bage în seamă, o să-ți comunice superior și condescendent un singur lucru: “ești prost”.

Continuarea

8,033 cititori

Vrei să faci sex pe Tinder? Fă ca Andrei!

Ce voiam să zic, se spune că n-ai reușit în viață până n-ai construit o casă, n-ai plantat un pom, n-ai făcut un copil și nu ți-a furat un cetățean o poză cu fața ta (de pe Facebook sau de pe blog) pe care să și-o pună la profilul de Tinder.

Mno, având în vedere printscreen-ul pe care-l puteți admira mai jos în întreaga lui splendoare, practic aș mai avea să rezolv doar cu construitul casei. O să mă ocup și de asta, ce naiba să fac? Continuarea

5,133 cititori

Care e treaba cu influencerii

Zilele astea oriunde te întorci, nu auzi decât despre micro, macro, nano, mega, hiper, ultra, giga [plm, insert here ce prefix d-ăsta culeanu mai vreți voi] influenceri. Ce să mai, în orice direcție întorci capu’, dai de minim doi-trei influenceri pe centimetru pătrat.

Practic, orice cetățean care are un cont de facebook sau de instagram și strânge câteva zeci de like-uri la o postare, devine automat măcar un micro-influencer. Iar dacă dă ăl de sus și face niște sute/mii de like-uri, în secunda doi devine un macro-influencer. Adică un fel de unsul domnului pe rețelele de socializare. Pe cine influențează, și în ce fel, are prea puțină importanță.

Continuarea

8,129 cititori

Nu intra încălțat!

N-aş putea să dau un procent exact, dar cred că în mai mult de jumătate dintre casele din România se practică descălțatul musafirilor. De altfel, “descalţa-te, că face nevastă-mea scandal” cred că este una dintre cele mai populare expresii din spaţiul carpato-danubiano-pontic, imediat după “morţii mă-tii, nu vezi că s-a făcut verde?” și vestita “cred că m-a tras curentul”.

Iar eu nu înțeleg motivația oamenilor care fac asta, deși am fost crescut de regina neîncoronată a descălțatului musafirilor. Și-am numit-o aici pe maică-mea care avea un talent deosebit să mă facă să mă simt de kkt când le cerea ălora care mai veneau pe la mine să-și de ciubotele jos. Csf, ncsf.

Continuarea

4,279 cititori

Ce-i prea mult e prea mult!

Mă scuzați că vă întrerup, probabil aveți chestii importante de făcut la ora asta, dar trebuie să spun cuiva, altfel mă desfac. Nu-mi e ușor așa hodoronc-tronc, sunt convins că le aveți și voi pe-ale voastre, dar nu mai pot să țin în mine.

Așadar, după o lungă și matură chibzuință am ajuns la concluzia că nu mai vreau, nu mai pot și nu mai suport, mi-a ajuns! Nu mai vreau să simt niciun singur fulg, nu mai vreau să văd peste tot în jur zăpada asta de kkt, nu mai vreau gheață, nu mai suport nici măcar ideea de frig, urăsc din toți ficații să merg dimineața prin vântul ăla jegos care bate din toate părțile sau să dârdâi ca un dansator ratat de breakdance când ies la țigară, nu mai suport bocancii și geaca groasă și tot ce-mi doresc e SĂ VINĂ-N PLM PRIMĂVARA AIA ODATĂ!

Gata. Am zis. Continuați.

mihai_vasilescu_caine_frig

4,983 cititori

Vorbim împreună și ne înțelegem separat?

Am citit cândva o poveste care mi-a rămas în creier ca un exemplu perfect despre cum funcționează mintea umană. Mai precis despre cât de diferit ne funcționează mințile. Din păcate nu mai știu nici autorul, nici cartea, nici nimic. Îmi aduc aminte perfect doar povestea.

Un tip îi povestește unui prieten despre coșmarul care-i revine noapte de noapte. Omul visa că e pe un vapor de croazieră care se scufundă în urma unei furtuni, dar reușește să se salveze în ultima clipă cu una dintre bărcile de la bord. După care navighează așa, fără țintă, până ajunge pe o insulă pustie. Dar complet pustie, fără nicio urmă de vegetație, doar nisip și-atât.

Continuarea

5,209 cititori

Tu ai alege să mori în locul ei sau în locul lui?

Ia stați așa că m-am enervat. E plin internetu’ de articole stupide despre “cum să-i arăți partenerului tău că-l iubești”. Articole pe care, dacă faci imprudența să dai click, nu știi cum să le închizi mai repede, după ce te-ai prins că sunt doar o înșuruire de clișee penibile. Așa că m-am hotărât să reglez rapid și scurt de tot treaba asta cu arătatul iubirii. Ia fiți atenți aici.

Se dă următorul scenariu. Tu și cu partenerul tău de viață/lumina ochilor tăi/sufletul tău pereche hălăduiți pe coclauri într-un concediu prelungit pe care l-ați visat multă vreme. Cum s-ar zice, ați plecat să vedeți lumea și s-o umpleți cu iubirea voastră împărtășită. Toate bune și frumoase, doar că exact pe când vă era plimbarea mai mișto, sunteți capturați de un grup de teroriști care vor să obțină cașcaval mult în schimbul eliberării voastre. De la statul român, evident.

Continuarea