1,324 cititori

Chestia mișto de ieri și de mâine

Uneori mă apucă așa din senin un dor nebun de culturalizare. Și-atunci mă duc la teatru. Relația mea cu teatrul este specială, am vrut să dau la fostul I.A.T.C. dar n-am făcut-o, n-am avut curaj. În plus, îmi place atât de mult acolo, în sală, că m-aș duce în ficare zi dacă ar fi posibil. Sunt fascinat de oamenii ăia care lasă-și lasă viața sau grijile la cabină și vin în fața ta să joace. Îmi place și la film, că n-are cum sa nu-mi placă, dar la teatru este cu totul și cu totul altceva. Poți sa vezi de cinci ori la rând același spectacol, va fi de fiecare dată altfel.

Dar, pentru că în București se joacă peste tot cu sălile pline și este aproape imposibil să te hotărăști subit că vrei la teatru și să și găsești bilet la unul dintre cele consacrate, când mă apucă, mă duc la câte un spectacol de teatru independent. Uite-așa am ajuns aseară la Aglaja. Târâș-grăpiș, prin ploaie am nimerit Centrul Cultural European UNESCO „Nicolae Bălcescu”, locul unde s-a jucat. Continuarea

8,123 cititori

Cum poți să slăbești zece kilograme în cinci săptămâni, fără să faci foamea!

După cum vă ziceam vineri, nu numai că am reușit să reintru în cămașa buclucașă, dar mi-a rămas și mare cârpa naibii. So, dacă n-am avut de lucru, mi-am pus mintea cu ea și s-au topit zece kilograme în cinci săptămâni. Dar partea cea mai mișto este că n-am mai făcut foamea aia cruntă care te face să te urci pe pereți și să dai naibii orice dietă. Cum s-a întâmplat asta? Hai că vă povestesc imediat.

Eram de aproape trei săptămâni pe regim exlcusiv de frunze salată, la care mai adăugam din când în când câte o banană sau un “Făgăraș”, ca să simt că nu nu mă scurg pe asfalt. Dar deja mă lua cu sfârșeală numai când simțeam verde sau legume în fața ochilor. Serios, dacă vrei să mă vezi c-o iau la sănătoasa, foșnește-mi niște salată iceberg lângă ureche sau fă-te că vrei să cureți un morcov. Am zbughit-o instant de lângă tine.

Continuarea

4,095 cititori

Ce bine e când sfârșitul lumii pică în weekend

Vineri. Ora șase și cincisprezece minute, dis de dimineață! Bum, bum, bum. Bătăi disperate și apăsate la mine în ușă. Ridic capul ca să aud dacă sunt însoțite și de “poliția, deschide”. Nu, nu sunt, așa că mă întorc pe partea cealaltă, sperând să înceteze. Ți-ai găsit. Bum, bum, bum. Mă dau jos din pat și mă târăsc la ușă pe sistem zombie. Deschid. În prag, adminsitratorul cu o față radioasă:

Continuarea

4,234 cititori

Și supriza, la care nu mă așteptam deloc, este…

… Că 37 de zile mai târziu, am îmbrăcat cămașa buclucașă (pentru Webstock, unde o să cam fiu toată ziua) și… și… și… nu-mi mai vine, în sensul că mi-a rămas mare. Gizăs, la asta chiar nu mă așteptam!

Bref, am dat jos fix 10 kilograme, în 37 de zile, dar șmecheria cea mare este că pe la jumătatea perioadei am renunțat la frunze salată și am trecut pe o dietă care m-a făcut să simt și eu că mănânc și că nu mai urlu de foame câte jumătate de zi. Ba chiar să-mi și placă! Ceea ce sună de-a dreptul obscen pentru orice persoană care a ținut măcar o dată în viața ei cură de slăbire. Continuarea

95,039 cititori

De ce e recomandat să ai pisică în casă în caz de cutremur

Pe lângă multiplele foloase pe care le dau pe lângă casa omului (lapte, blană, brânză, carne, ouă), azi-noapte, în timpul cutremurului și imediat după, am avut revelația adevăratului avantaj de a avea o pisică în casă.

Nu, n-a venit să mă anunțe cu cinci minute înainte că plăcile tectonice urmează să-și facă de cap. Nici nu a început să miaune pentru că instinctul ei ancestral de animal de pradă îi spunea că urmează o dezlănțuire a naturii. În schimb, am avut motiv să mă dau jos din pat, căcat pe mine de frică, s-o caut prin toată casa, s-o găsesc dormind ca o nesimțită și s-o avertizez eu pe ea: Continuarea

18,716 cititori

Azi o să vedem cum arată un muist

Eu am scris pe Facebook așa:

Ion Cristoiu, la B1 TV: “Mama lui Bogdan Gigină ar trebui să tacă, vorbește prea mult și este cam revoltată”.
Băi, oameni buni, țara asta nu se mai face bine dacă mizerabilul inventator “găinii care a născut pui vii” dă sfaturi pe tv despre ce și cum ar trebui să facă o mamă care și-a pierdut copilul.
Știu că azi este Ziua Mondială a Păcii așa că, pios si mânat numai de intenții pozitive, o să-i urez maestrului un “du-te-n morții mă-tii de căcănar împuțit”!

Continuarea

9,769 cititori

Ciudat mai funcționează Universul ăsta!

Ieri după-amiază am primit mesajul de mai jos. Pe privat, de la un amic, fost coleg de muncă.

Am trecut printr-o experiență ciudată ieri dimineață. Dormeam și a intrat maică-mea în cameră horcăind. Se înecase cu o bucată de pâine și nu mai putea respira. I-am făcut metoda Heimlich. Nu vreau să-ți trezesc amintiri dureroase, dar m-am apucat să studiez procedura abia după ce a murit tatăl tău.

Da, din nefericire, tatăl meu a murit exact așa, într-o zi de ianuarie, acum aproape trei ani, pentru că lui nu a avut cine să-i facă Heimlich. Iar foștii mei colegi au fost aproape la fel de șocați ca mine, când au auzit ce s-a întâmplat. Uite că ieri moartea tatei a salvat o altă viață. Ciudat mai funcționează Universul ăsta. Continuarea

4,314 cititori

Următoarea mare invenție a omenirii

Să nu luați foarte în serios ce zic acum, e posibil să vorbească foamea în locul meu și prin urmare nu sunt pe deplin responsabil de ce fac sau ce spun. Păi, dacă e posibil, ieri am poftit la o nenorocită de ciorbă. Mai era și de roșii. Sau supă, nici nu știu, cert este că n-aș mânca așa ceva nici în caz de cataclism nuclear. Aș prinde un șobolan și mi l-aș face cu cimbru și tarhon, dar ciorbă/supă de roșii tot n-aș băga în mine. Well, ieri balota șefă-mea una d-asta și-am plecat de-acolo ca să nu înec populația cu salivă. Să vă mai spun cam cum am reacționat alaltăieri când s-a mâncat shaorma?

Continuarea

8,684 cititori

Și eu ce mai mănânc?

Am intrat în a treia săptămână de mâncat frunze. Mă rog, ele poartă pompoasa denumire de “salată”, dar tot frunze sunt oricum ai lua-o. Și m-am săturat dă dânsele ca de mere acre. Numai când le aud foșnitul, mă ia așa un ușor strepezit de dinți și-mi vine să fug în munți, unde să trăiesc din ce vânez sau să mă bag ucenic la ciobani. Măcar ăia m-ar ține pe brânză, lapte si mămaligă. Plus c-aș mai prinde din când în când câte o oaie. S-o mulg, bă, nu știu la ce vă gândiți. 😀 Continuarea

8,958 cititori

Am o metodă infailibilă pentru cămășile intrate la apă!

Ieri dimineață am vrut să profit cum se cuvine de răcoarea de-afară și-am încercat să iau pe mine o cămașă mișto pe care n-o mai purtasem de ceva vreme. A naibii cârpă cre’că intrase la apă sau ceva, că nu-mi mai venea de nicio culoare.

După care mi-am dat seama că singura șansă să fi intrat în contact cu lichidul incolor, inodor și insipid era dacă-aș fi avut vreo inundație zdravănă în ultimele luni, cu apa intrată în dulap până la umerașe. Nu de alta, dar lucruri curate nu prea spală nimeni. Prin urmare, cu groază în suflet, am fost nevoit să accept cruntul adevăr: zdreanța aia de cămașă mi-a ramas mică!

Continuarea

3,130 cititori

Adică eu de ce n-am voie să port bleu?

Azi m-am “delectat” cu o scurtă repriză de shopping. Mi-am luat rapid niște “adidași” si exact când mă pregăteam s-o iau din loc, fericit că “zbenguiala” prin magazine n-a durat mai mult de cinșpe minute, am văzut cei mai mișto converși evăr. Da’ erau atât de mișto că n-am mai ținut cont că abia îmi cumpărasem ceva de încălțat, mi-am zis că trebuie să-i am și p-ăștia. Atunci, pe loc, imediat. Și cum cei de la raft erau cu un număr mai mici față de cât port eu, am chemat un băiat de-acolo și am cerut unii mai mari. Continuarea