9,754 cititori

Ciudat mai funcționează Universul ăsta!

Ieri după-amiază am primit mesajul de mai jos. Pe privat, de la un amic, fost coleg de muncă.

Am trecut printr-o experiență ciudată ieri dimineață. Dormeam și a intrat maică-mea în cameră horcăind. Se înecase cu o bucată de pâine și nu mai putea respira. I-am făcut metoda Heimlich. Nu vreau să-ți trezesc amintiri dureroase, dar m-am apucat să studiez procedura abia după ce a murit tatăl tău.

Da, din nefericire, tatăl meu a murit exact așa, într-o zi de ianuarie, acum aproape trei ani, pentru că lui nu a avut cine să-i facă Heimlich. Iar foștii mei colegi au fost aproape la fel de șocați ca mine, când au auzit ce s-a întâmplat. Uite că ieri moartea tatei a salvat o altă viață. Ciudat mai funcționează Universul ăsta. Continuarea

4,261 cititori

Următoarea mare invenție a omenirii

Să nu luați foarte în serios ce zic acum, e posibil să vorbească foamea în locul meu și prin urmare nu sunt pe deplin responsabil de ce fac sau ce spun. Păi, dacă e posibil, ieri am poftit la o nenorocită de ciorbă. Mai era și de roșii. Sau supă, nici nu știu, cert este că n-aș mânca așa ceva nici în caz de cataclism nuclear. Aș prinde un șobolan și mi l-aș face cu cimbru și tarhon, dar ciorbă/supă de roșii tot n-aș băga în mine. Well, ieri balota șefă-mea una d-asta și-am plecat de-acolo ca să nu înec populația cu salivă. Să vă mai spun cam cum am reacționat alaltăieri când s-a mâncat shaorma?

Continuarea

8,656 cititori

Și eu ce mai mănânc?

Am intrat în a treia săptămână de mâncat frunze. Mă rog, ele poartă pompoasa denumire de “salată”, dar tot frunze sunt oricum ai lua-o. Și m-am săturat dă dânsele ca de mere acre. Numai când le aud foșnitul, mă ia așa un ușor strepezit de dinți și-mi vine să fug în munți, unde să trăiesc din ce vânez sau să mă bag ucenic la ciobani. Măcar ăia m-ar ține pe brânză, lapte si mămaligă. Plus c-aș mai prinde din când în când câte o oaie. S-o mulg, bă, nu știu la ce vă gândiți. 😀 Continuarea

8,931 cititori

Am o metodă infailibilă pentru cămășile intrate la apă!

Ieri dimineață am vrut să profit cum se cuvine de răcoarea de-afară și-am încercat să iau pe mine o cămașă mișto pe care n-o mai purtasem de ceva vreme. A naibii cârpă cre’că intrase la apă sau ceva, că nu-mi mai venea de nicio culoare.

După care mi-am dat seama că singura șansă să fi intrat în contact cu lichidul incolor, inodor și insipid era dacă-aș fi avut vreo inundație zdravănă în ultimele luni, cu apa intrată în dulap până la umerașe. Nu de alta, dar lucruri curate nu prea spală nimeni. Prin urmare, cu groază în suflet, am fost nevoit să accept cruntul adevăr: zdreanța aia de cămașă mi-a ramas mică!

Continuarea

3,119 cititori

Adică eu de ce n-am voie să port bleu?

Azi m-am “delectat” cu o scurtă repriză de shopping. Mi-am luat rapid niște “adidași” si exact când mă pregăteam s-o iau din loc, fericit că “zbenguiala” prin magazine n-a durat mai mult de cinșpe minute, am văzut cei mai mișto converși evăr. Da’ erau atât de mișto că n-am mai ținut cont că abia îmi cumpărasem ceva de încălțat, mi-am zis că trebuie să-i am și p-ăștia. Atunci, pe loc, imediat. Și cum cei de la raft erau cu un număr mai mici față de cât port eu, am chemat un băiat de-acolo și am cerut unii mai mari. Continuarea

10,291 cititori

Acum e clar că sunt un țăran: mi-a plăcut și Sia. Mult!

Nu știu să fac desosebirea între “înalte”, “acute” și “vocea de cap”. Nu am ureche muzicală și, evident, nici voce. Sunt, așa, ca un fel de om. Și omul ăsta vă spune că nu i-a mai plăcut niciun concert, niciodată, cum i-a placut ce-a cântat fata asta, Sia, ieri seară, în centrul Bucureștiului. Nu am crezut că o voce live poate să sune mai bine decât prelucrările înregistrate. Acum cred.

M-a întrebat lumea dacă a fost mai mișto ca la Rihanna. Am ridicat din umeri pentru că nu am cum să răspund la asta. A fost altceva. De Rihanna m-am bucurat, dar la Sia am simțit că vreau să încremenească timpul în loc.

Continuarea

15,878 cititori

Farsa secolului și ciobanul idiot

Marți seara te duci la stadion, Manchester City te umilește, suporterii rivalei de-o viață fac farsa secolului și te umilesc și ei, vii acasă ofticat, dai drumul la televizor și-l auzi pe ciobanul care suferă de retard sever, Jiji Becali, spunând că el n-a plătit nicio coregrafie și “bravo dinamoviștilor că au fost șmecheri”. Omul nici măcar nu realizează ce-a făcut. Nici el, nici bufonul celălat, Meme Stoica.

Continuarea

16,694 cititori

Sunt un țăran, mi-a plăcut Rihanna!

Tot citesc păreri despre concertul de aseară al Rihannei. Ba că n-a luat înalte, ba că nu știu ce nu putea să ducă, ba că a fost o mizerie. Vă spun, mă aștept să apară și Loredana sau Moga să explice că n-a fost în regulă “vocea de cap” și s-o elimine din concurs. Well… Continuarea

67,115 cititori

Surpriza de la miezul nopții. Mă rog, aproape, era ora zece.

Sâmbăta trecută scriam textul ăsta în care povesteam despre casierul care m-a făcut să râd și să plec bine-dispus din magazin. Luni, nu ajunsesem bine la muncă, și m-am trezit că mă contactează cei de la Lidl. M-au întrebat dacă nu vreau să le fiu complice la surpriza pe care vor să i-o facă omului. Mno, vreau, cum să nu vreau, dacă tot a plecat de la mine. Continuarea

7,627 cititori

Cum am scăpat de infarct. Și nebătut.

Ieri, cam pe la ora patru așa, li s-a făcut fetelor din firmă poftă de înghețată. Iar cum eu sunt un gentleman ireproșabil (știu că nu pare, dar tocma’ ăsta ie secretu’: să fii gentleman și să nu-și dea nimeni seama de asta), m-am oferit să mă duc până la Mega, să rezolv situația. Doar nu era să las fetele în suferință profundă. Plus că se spune că înghețata dă dependență și io nu mă joc cu sevraju’ colegelor mele. Așa că am luat-o, prin arșiță, la picior spre magazin.

Continuarea

40,568 cititori

Nu contează ce faci, contează cum faci!

Io, pentru că sunt o putoare patentată, frecventez doar cele două sau trei supermarket-uri care se află în aria mea de dat cu piatra. Adicătelea nu mă deplasez mai mult decât pot arunca un bolovan cu mâna dreaptă.

Aseară, am fost la ăla de lângă casă. Și m-am distrat binișor, deși nu ăsta era scopul pentru care mă dusesem acolo. Cred.

Pusesem produsele pe bandă, când am considerat că e cazul să fac o glumă (știți, așa sunt io, mai glumeț, am impresia că lumea e scena mea de stand-up comedy) și am zis foarte serios:

Continuarea