4,541 cititori

Un fel de gafă și nu prea

Treaba e că aș fi vrut să vă povestesc cum râd singur de juma de oră pe motiv că sunt în tren și fix în faţa mea o tipă de naţionalitate care îmi scăpa a întrebat o româncă extrem de grasă, care stă în picioare, dacă nu cumva vrea să stea jos în locul ei.

La care a noastră s-a uitat în jos și a mormăit ultragiată ceva în sensul că “mvai, dar cum așa ceva că eu nu sunt pregnant”. 

Strâineza a băgat un “oh, sorry” și și-a văzut de treabă, grasa s-a înroșit toată, lumea mustăcea în jur și io râd singur, pă interior, de-atunci. 

Dar din cauza politicăl corectnesului n-am cum să vă povestesc, pentru că practic n-am voie sub nicio formă să scriu cuvântul “grasă” și mi-e prea lene să tastez de pe telefon, de două ori, “persoană cu tulburări de ordin comportamental și dezechilibru de greutate”. 

Așa că v-o povestesc altă dată.

4,549 cititori

Mno, pățăști

Să vă povestesc una dintre cele mai șmechere chestii care mi s-au întâmplat anul ăsta.

Mdeci, am ajuns aseară acasă și m-am pus pe canapea cu gândul să stau așa un pic, să mă hodinesc, după care să mă pun să scriu textul cu antreprenorii minune pe care-l tot am în cap de vreo două zile. Și ghici ce? Am adormit lemn și m-am mai trezit fix acum când vă scriu chestia asta.

Practic e ca și cum mi-aș fi făcut un cadou de ziua mea, nu? 

P.S. Primului pe care-l aud cu “ai îmbătrânit, Vasilescule” o să-i zic ceva de doamna mă-sa.

mihai_vasilescu_somn

3,297 cititori

Aici, voi sunteți tot ce contează!

Singurul și cel mai important lucru pe care vreau să vi-l zic astăzi este ăsta:

SUNTEȚI CEI MAI TARI, MĂ ÎNCLIN!

Mi-a scris Georgiana și mi-a povestit că ce-a fost pe blog, după articolul cu copiii care au nevoie de haine, a fost light față de mulțimea mesajelor și telefoanelor pe care le-a primit. Iar pentru modul în care reacționați de fiecare dată când chiar e nevoie de voi, meritați să vi se întâmple numai lucruri bune.

Vă mulțumesc că-mi faceți zilele mișto și mă faceți să fiu mândru de mine, de blogul ăsta și de voi, cititorii lui. M-aș bucura să puteți fi în locul meu macar o secundă ca să înțelegeți de ce în momente din astea mă simt de parcă mi-ar injecta cineva mândrie în vene.

De-aia îmi place să mă retrag aici când mi se face silă de ce e în jur și în principal de Facebook, pentru că aici e casa mea virtuală. Și toate astea doar pentru că ați hotărât voi să veniți aici, să aruncați un ochi și să rămâneți.

Atât. Orice altceva ar fi de prisos pentru azi.

P.S. Pentru comentariile de ieri ne socotim noi altădată.

mihai_vasilescu_mandrie

4,730 cititori

Dacă n-aveați poftă de mâncare zilele astea

Care sunteți mai vechi pe-aici deja știți că în momentele în care mă pune necuratu’ să țin cură de slăbire trântesc câte un articol despre mâncare. Nici n-am cum altfel, având în vedere că de dimineață până seara visez numai chestii pe care în mod normal le-aș lăsa la infinit să-mi mângâie papilele gustative. Cu alte cuvinte, în perioada asta funcționez pe sistemul “tot ce e în jur la o adica poate fi transformat în mâncare”.

Așa, ce voiam de fapt să zic, am câteva chestii care mi-au rămas săpate în acidul dezoxiribonucleic mai adânc decât scenele de luptă de pe columna lui Traian, altfel nu-mi explic de ce nu reușesc să scap de ele. Ce înseamnă asta? Păi înseamnă că le-aș mânca oricând și oricum în cantități industriale. Iar dacă aveți impresia ca vorbesc despre cine știe ce specialități gourmet, vă înșelați amarnic, astea după care tânjesc eu sunt din alea cu care practic am crescut. Da’ stați că vi le zice fratele vostru imediat ca să vă facă ziua mai plăcută.

Continuarea

5,458 cititori

Ce ne mai freacă grija

Ieri pe la ora patru, când îi e mai greu voinicului, m-a luat de la lingurică o poftă de mici pe care nu știam cum naiba s-o ostoiesc mai repde. Așa c-am executat repede un kaufland sperând sa nu fie coadă mare la cașcarabeta aia de-afară, din parcare, unde vând flăcăii chestii d-astea vegane. Am sperat degeba, era coadă ca la balamuc.

Continuarea

5,140 cititori

N-o înțeleg p-asta cu dezamăgirea

Zilele astea mai amuză foarte tare o chestie. Mai precis mă amuză când oameni care nu m-au ajutat în viața lor cu ABSOLUT NIMIC, nici măcar cu un vârf de ac, vin să-mi spună că „i-am dezamăgit”. Well, cum să vă explic eu, nu m-ar interesa nici dac-ai fi mama și mi-ai transmite că te-am dezamăgit. Și-atunci de ce crezi că m-ar interesa că te-am dezamăgit pe tine? Pe tine care ce?

Continuarea

8,675 cititori

Am voie să povestesc c-am fost agresat?

Sau e împotriva trendului și hashtag-ului #metoo?

[Ca să n-avem vorbe, am mai scris despre asta pe blog, dar pentru că pe vremea aia pe-aici citeam doar eu și câțiva prieteni de-ai mei (nici ăia toți), o s-o mai povestesc o dată acum, pentru că se potrivește la marele fix.]

Așadar, ca să înțelegeți contextul. Vorbim despre România anului ’92, Românie care n-avea aproape nicio legătură cu România de astăzi. Vorbim despre o țară proaspăt ieșită din 50 de ani de beznă și în care discuțiile despre sex sau pe teme sexuale încă erau tabu. Iar agresiunile sexuale existau doar la cinema, în viața reală n-ar fi suflat nimeni niciun cuvânt despre așa ceva.

Continuarea

4,823 cititori

A fi sau a nu fi influencer

Intru la mega. La unu’ la care n-am mai fost până acum. Sunt oleacă iritat că de azi dimineață caut (și nu găsesc) nisip pentru pisici. Mda, nu caut orice nisip că nici pisicile mele nu sunt orice pisici.

Mă rog, revenind, că nu despre mâțe voiam să vă povestesc azi.

Mdeci, intru la megaimaju’ ăsta proaspăt descoperit, iau un cărucior și mă plimb printre rafturi căutându-l p-ăla cu chestii pentru necuvântătoare. Din față vine un tip și-i fac loc să treacă. Da’ nu trece. Se oprește-n fața mea și mă interoghează scurt:

– Ce cauți pe-aici, boss? Continuarea

9,660 cititori

Pentru că ți-a luat mă-ta parcare

La mine în bloc locuiesc doi cetățeni care… hmm, cum să zic cât mai elegant… care nu au toate țiglele pe casă. În sensul în care fiecare dintre ei se crede stăpân absolut și de necontestat pe locurile de parcare din fața blocului. Care locuri de parcare să nu vă imaginați că-s din alea plătite sau plătibile la primărie. Neah, sunt pe carosabil, adică acolo unde poate parca oricine, pentru că primăria îți dă mumu dacă te duci cu pretenții de rezervare parcare în mijocul drumului public.

Continuarea

6,625 cititori

Faci ce zice popa, nu ce face popa

Ieri dimineață, la coadă la mega.

În spatele meu, un cetătean tocmai îi explică avântat unei dudui de ce și-a cumpărat pepsi fără zahăr în loc de pepsi normal. Pentru că zahărul e nasol și nociv și, citez: “e mai rău ca prăjiturile, te îngrași și nu știi dă la ce te îngrași”. O concluzie absolut corectă, de altfel. Plăcut surprins, mă întorc să văd cine e acest susținător al vieții sănătoase și autorul expunerii fără de cusur. Continuarea

4,203 cititori

Furt la drumul mare

Ca orice cetățean respectabil al acestei minunate țări, am memoria scurtă. Atât de scurtă încât uit de la mână pân-la gură (a se citi de la un an la celălalt) că nu am ce căuta pe litoralul românesc. Amnezie temporară care mă face să comit aceeași greșeală în fiecare vară. Așa c-am comis-o și vara asta. Preț de vreo trei weekend-uri în care am dat fuga să mă lamuresc dacă aia cu “mă-ntorc la tine iar și iar mare albastră” e vrăjeală sau nu. Și cam e, că în afară de tenișii mei și de situație, n-am văzut nimic albastru pe-acolo.

Continuarea