2,135 cititori

Dacă doriți să revedeți

Mă gândeam că poate v-ar interesa să știți care au fost cele mai citite zece articole de pe acest blog în anul care tocmai se încheie glorios. Sunteți serviți. Și, dacă aveți chef și timp, poate chiar le recitiți. Hai, că nu mușcă.

  1. O specie letală: mămicile de parc;
  2. Ce n-au înțeles retardații după furtuna de duminică;
  3. Habar nu am ce-ar trebui făcut. Poate știți voi.
  4. Nea Stelică, zugravul;
  5. Suntem călăii propriilor noastre vieți;
  6. Șlapii cu blană sunt noii teniși cu toc;
  7. Niște chestii esențiale;
  8. Mârlanul agresiv și consternat;
  9. Nu cred în relațiile începute în adolescență;
  10. Când simțul umorului nu e la reducere

mihai_vasilescu_nea_stelica

10,576 cititori

Atunci când lași maimuțele la butoane

Să mor eu dacă am avut vreo tresărire când am văzut că mi-au suspendat contul de Facebook pentru chestia asta. Adică, da, m-am enervat, dar mi-am asumat c-au avut motive întemeiate pentru care s-o facă. Sunt politicile lor, odată ce le-ai acceptat, practic ți-ai dat acordul să poți fi tras la răspundere pentru termeni de genul “futu-ți” și “bulangiu”. 

Dar să-mi suspenzi contul trei zile pentru postarea asta:

“Susțin și eu diversitatea cum pot”

Mi se pare deja prea mult. Pentru că nu înțeleg. Și când nu înțeleg de ce cineva face anumite acțiuni, deși depun eforturi în sensul ăsta, îl consider ori prost, ori idiot, ori o jigodie rău-intenționată. Continuarea

1,578 cititori

Cea mai periculoasă afecțiune lovește exact de sărbători

Hai că mi-am revenit. Doar nu credeați că mă face pe mine o gripă lejeră? I-am dat viteză în doi timpi și trei mișcări (a se citi patru zile). Sunt puternic ca un urs Koala, bă, de-aia. M-am încordat umpic și-a fugit gripa schelălăind. Acum ma gândesc chiar să mă ofer voluntar, pentru studii în domeniu, la Cantacuzino sau la vreun alt institut de profil. Să-i las să-mi inoculeze diverse tulpini gripale să le arăt cum le vindec doar fluturând ușor din pleoape. Mă mai gândesc, că nu mă lasă inima să anulez tot ce-a descoperit medicina până în prezent. Mi-e să nu le dau ăstora peste cap toate teoriile și să-i bag în pământ pă conspiraționiștii ăia mondiali din big pharma.

Continuarea

5,188 cititori

Cum scapi de suspendarea contului de Facebook

Mă rog, soluția este valabilă doar pornind de la premisa că există oligofreni care stau să purice conturile de Facebook ale celor pe care-i vor suspendați, până găsesc ceva ce poate fi raportat pentru nerespectarea standardelor comunității. Așadar, să purcedem, este extrem de simplă și are doar trei pași mari și lați.

Primul pas. Intri frumușel în „Settings” pe profilul tău de Facebook, dai click pe „Privacy”, te duci la „Limit Past Posts” și cu un singur click ai făcut ca toate postările tale din trecut să nu mai poată fi văzute decât de cei pe care îi ai în lista de prieteni (dacă nu înțelegi, uite aici un printscreen care te va lămuri pe loc).

Moment în care se trece la pasul doi. Pas care presupune că iei frumușel la mână toată lista de prieteni și treci la operațiunea de curățare. În sensul în care cum ai găsit un profil suspect, cum i-ai dat unfriend fără nicio umbră de remușcare. Știu, durează oleacă dacă ai câteva mii, dar după ce-ai terminat măcar o să fii sigur de două lucruri: ori că nu-ți mai vede nimeni din cine nu trebuie postările vechi, ori că, dacă ești suspendat din nou, ai și prieteni care nu te halesc și chiar ei îți dau report. Csf, ncsf.

Și trei. Nu mai dai accept unei cereri de prietenie până nu verifici ce e cu profilul de pe care îți este trimisă. Te uiți la „About”, te uiți la ce prieteni comuni aveți, arunci o privire la ce postează și dacă postează, d-astea de bun simț. Dacă-ți pute oricât de puțin, NU DAI ACCEPT. Las’că poate să vadă ce scrii și dacă-ți dă doar follow.

Gata. Atât de simplu.

mihai_vasilescu_cont_suspendat_facebook

4,155 cititori

Nu știam eu de ce-mi sunt simpatici bucătarii

Mdeci să vă povestesc.

Pe drum spre Vâlcea mi s-a stricat un ștergător. Fix ăla de la șofer. În sensul că s-a dus lamela și mai mult murdărea parbrizul decât să curețe. Bine, mi-am zis după ce m-am chinuit pe burniță ultima sută de kilometri, lasă că iau mâine toate benzinăriile din Vâlcea la rând și nu se poate să nu găsesc ștergător. Ceea ce am și executat crezând că e treabă de maxim 10 minute. Nu era. În sensul în care degeaba scrie pe ambalaj că ștergatorul e pentru modelul tău de mașină dacă de fapt nu e. Niciun sistem de prindere nu se potrivea cu ce aveam eu nevoie. Și-atunci am apelat la băieții buni la toate.

Continuarea

3,641 cititori

Fie ca, sărbători, Crăciun fericit, d-astea

Boșilor, sunt răcit. Mă rog, asta cu “sunt răcit” e așa o vorbă, sunt atât de terminat că de-abia reușesc să mă țin de tastatură ca să nu vin de-a berbeleacul. Ochii îmi ard ca aparatele de sudură, capu’-mi pârâie și din când în când pocnește pă interior atât de tare de am impresia că dă cineva cu petarde în cameră, din nas mi se scurg fluvii de muci pe lângă care Dunărea e un mic pârâu și urechile mi le simt de parcă mi-a turnat cineva smoală în ele și-a uitat s-o mai scoată.

Ce să mai, acum mi-e absolut limpede de unde vine vorba aia care zice că în timpul nașterii, femeile au dureri atât de mari încât aproape că pot să-și imagineze cam ce simte un bărbat care are gripă. 

Și de parcă toate astea nu erau de ajuns, mă râcâie și mă ustură în gât de nici măcar sarmalele de la mama nu mi-au priit și-abia de m-am atins de salata de vinete. Piftie nici măcar n-am gustat. Friptura de porc e neatinsă, salata de beuf să n-o văd în ochi. E grav, vă spun, s-ar putea să mor. De fapt, nu că s-ar putea, e aproape sigur. Ar fi un miracol să scap. 

Ce voiam de fapt să vă spun, Crăciun Fericit, fie ca, sărbători fericite și tot ce vă mai doriți voi. Vă mulțumesc că existați!

Dacă nu scap, să-mi purtați o amintire frumoasă, da?

mihai_vasilescu_gripa

 

5,980 cititori

Hai că mi-au suspendat contul de Facebook

Mvaaai, ce drăguț, mi-a făcut nen-tu Zuckerberg un preafrumos cadou de Crăciun și mi-a suspendat contul pentru 24 de ore. E bine, abia mă odihnesc și io un pic. 

Postarea cu pricina o puteți citi mai jos:

Trenul care merge spre Copenhaga a întârziat DOUĂ minute. De fapt, aproape trei. Treabă care s-a dovedit a fi o experiență aproape traumatizantă. Nu pentru mine, pentru suedejii ăștia obișnuiți să li se dea mură-n gură. În primul rând, după primele cinșpe secunde, toți, dar abolut toți din jurul meu, au început să se uite impacientați la ceasuri și la tabela care anunța ora de sosire. După primul minut, deja li se citea panica pe fețe, jur! Când s-au făcut două minute, arătau de parcă se anunțase pe postul național de televiziune că vine sfârșitul lumii. În al treilea minut se instaurase groaza dinaintea morții. Vă dau cuvântul meu că mă uitam la ei și râdeam singur, ca prostu’. Dar cireașa de pe tort este alta. Imediat după ce-am plecat, conductorul trenului și-a cerut scuze, în două limbi (suedeză și engleză), pentru neajunsul provocat și a explicat că pentru recuperearea celor trei minute n-o să mai oprească în stația următoare. Moment în care am fost convins că o să învăț instant cum se spune în suedeză “futu-ți morții mă-tii dă bulangiu”. Well, n-a fost să fie, să mor eu dac-au reacționat în vreun fel. Cred că nordicii ăștia nu sunt normali sau ceva. Băăă, suedejilor, vedea-v-aș prin Gara de Nord, cu ochii holbați spre tabela de “sosiri”, întrebându-vă dacă n-ați înțeles greșit și alea 188 de minute nu sunt de fapt viteza cu care se deplasează trenul pe care-l așteptați degeaba.

Nimic de reproșat, greșeala mea. Singurul lucru pe care nu-l înțeleg este dacă există niscaiva oligofreni care stau să scormonească printre postări (cea pentru care s-a produs deranjul e de-acum un an) sau trebușoara asta o face un robot dependent de un algoritm. Tind să cred că nu există cetățeni cu atâta timp liber la dispoziție și ar fi un robot. Dar dacă este așa, de ce s-a trezit micuțul roboțel tocmai acum când vocea mea a început să se audă? Hmmm, dubios, foarte dubios. 

P.S. Am să vă rog, pe cei care aveți conturi de Facebook, să preluați articolul ăsta la voi pe profil și să-mi dați tag. Mulțumesc. 

P.P.S. Pentru conformitate, aveți printscreen după notificarea Facebook.

mihai_vasilescu_cont_suspendat

7,942 cititori

Cât pe ce să ma linșeze foștii colegi de clasă ai lui Ștefan cel Mare

Printr-o nefericită potrivire a sorţii locuiesc într-un bloc în care IQ-ul mediu este invers proportional cu vârsta locatarilor. În sensul în care deși mai bine de trei sferturi dintre distinșii mei vecini au prins live desfășurarea tratatului de la Versailles (chestie care ar presupune și niscaiva înțelepciune acumulată), media coeficientului lor de inteligență este la nivel de copil preșcolar. Nu că eu aș fi din cale afară de inteligent, dar la boșorogii mei colocatari e jale mare, practic își folosesc căpățânile pentru orice alt motiv în afară de cel pentru care au fost concepute, acela de a gândi.

Continuarea

3,820 cititori

Nu vreau să moară Ion Iliescu!

Tot citesc că degrabă chemătoriul de mineri ar fi în stare gravă și că s-ar putea să ne facă un preafrumos cadou de Crăciun. Și anume să plece spre veșnicele plaiuri ale vânătorii.

Iar eu nu-mi doresc cadoul ăsta DELOC. Nu vreau să aibă noroc încă o dată, nu vreau să moară fără să facă măcar câteva zile de pușcărie. Nu vreau să ne mai sfideze încă o dată cu zâmbetul ăla al lui de bunic sfătos, zâmbet despre care eu cred că stă la baza distrugerii acestei țări. Cine a trăit sau a încercat să supraviețuiască în România anilor ’90 știe exact despre ce vorbesc. Practic nu puteai să zici ceva rău despre nen-tu Ilici fără să riști să fii linșat pe stradă. Și totul a plecat de la zâmbetul ăla pervers de kgb-ist care știa exact că se pișă pe viitorul acestei țări. Ceea ce a și executat.

Continuarea

8,288 cititori

Facerea de bine futere de mamă!

Urletele se auzeau încă de jos din subteran, iar când am ieșit de la metrou, am dat peste doi cetățeni (un mascul și o femelă) care, probabil pătrunși de mândria de a fi români și de spiritul sărbătorilor care se apropie, pătrunși de lumina sfântă ce să mai, se porcăiau ca la ușa cortului.

El îi zicea niste chestii care conțineau și cuvintele “curvă jegoasă”, iar dumneaei îi replica și ea cu niște vorbe deloc ortodoxe din care se putea înțelege pe alocuri expresia “animal impotent”. Exact ce vă ziceam, d-stea de spirit și lumină sfântă. Să fim mai buni, cum ar veni.

Continuarea

4,366 cititori

Like a boss

Din experiență vă spun că azi puteam să scriu un articol în care să povestesc cum am inventat mașina timpului în interiorul căreia am băgat și un micuț perpetuum mobile, după care le-am scos pe ambele în fața blocului și le-am distrus cu o rangă ca să nu ajungă pe mâna vreunor forțe oculte. Ar fi fost DEGEABA, pen’că sunteți toți cu creierul numa’ la zilele astea libere. 

Așa că io propun să lăsăm porcăriile și să ziceți aici care pe unde ați luat-o la picior în mini-vacanță. Pentru că la ora la care citiți asta, fratele vostru e în drum spre mare. Cică se anunță caniculă și-am zis că la malul mării mereu e mereu mai liniște și răcoare.

Like a boss, biatches!

Deci? Pe unde, cu ce și mai ales cu cine, vă umpleți cele patru zile de huzur?

mihai_vasilescu_like_a_boss