7,643 cititori

Da, e foarte mișto

Ieri dimineață am uitat să cobor din autobuz. Nu de tot, acum când scriu nu mai sunt în el, doar că m-am dat jos o stație mai târziu dăcât trebuia. După ce m-am răcorit bine de tot înjurând la madam Firea (nu era ea de vină, dar e reconfortant s-o bagi în mă-sa și când nu e), am luat-o vitejește pe jos spre gura de metrou. Prin frig.

Am auzit chitara de cum am pus piciorul pe prima treaptă, dar mi-am zis că e trecut de 9.00, am întârziat deja, și-ar cam trebui să trec pe lângă el fără să mă opresc. Dar mă vede și se oprește brusc din cântat.

– Salut, poți să vii un pic? Continuarea

6,213 cititori

Idiotul

Ora nouă și șapte minute. Dimineața. Ea și el coboară scările la metrou. Eu sunt fix în spatele lor. Ea e blondă, frumoasă și înaltă. El nu e. Ea pășește ca o prințesă spre sala în care va fi încoronată regină. El doar se ține atârnat, ca un accesoriu inutil, de brațul ei. Repet, el se ține.

Ea la un moment dat se împiedică singură în propriile-i tocuri și e gata-gata să se întindă cât e de înaltă, de frumoasă și de blondă, pe trepte. În ultima clipă se prinde zdravăn de el și se redresează. Apoi se scutură de brațul lui, se uită cu infinit dispreț și-i spune duios:

– Ești idiot! Continuarea

5,429 cititori

E bine? E bine!

Intru pe culoarul care duce către turnicheți și trec pe lângă un bărbat care cântă la chitară. Nu numai eu, toți trec pe lângă el grăbiți, preocupați, fără să-l observe. Dar el e acolo. E acolo și cântă în continuare făcându-i pe cei de la Phoenix să renască pe gresia tocită și rece.

Mai merg câțiva metri și mă opresc. Îl ascult de la distanță. Are o voce plăcută. Și-atunci mă lovește gândul că omul ăsta mai mult ca sigur nu stă acolo pentru că are vreun hobby ciudat care-l face să strângă o chitară în brațe, undeva într-o o stație de metrou oarecare din Bucureștiul ăsta ciudat, mult prea grăbit și impasibil.

Continuarea

4,962 cititori

Cu moartea pre touchscreen călcând

Sună telefonul. Număr necunoscut. Deși mi-am promis de-atâtea ori să nu mai răspund la numere pe care nu le știu, fac imprudența să nu-mi respect promisiunea nici de data asta.

– Da, zic.

– Bună ziua! Sunt Gigel Gigescu de la Vodafone, v-am sunat în legătură cu numărul pentru care ați făcut cerere de trecere de la abonament la cartelă. Vrem să vă facem o ofertă mai bună, poate vă răzgândiți.

Continuarea

5,179 cititori

Cine, io? N-am făcut nimic, boss

În cooperativa despre care v-am mai povestit, unde prestam eu ca vajnic agent de vânzări (scuze, am vrut să zic “cel mai bun vânzător ever”, da’ mi s-a făcut oleacă rușine), la un moment dat onor conducerea a luat înțeleapta hotărâre de a importa telefoane mobile. Mai precis, smartphone-uri, pentru că de ce nu, piața stătea să explodeze și să le dăm românilor telefoane dacă asta vor.

Dăcât că treaba asta nu e chiar așa de simplă cum crede lumea. Nu e simplă nici când ești vreun brand de renume, d-apăi când vrei să le bagi pe gât oamenilor o marcă a cărei denumire vă rog să mă credeți că n-am putut să mi-o amintesc oricât am încercat. În sensul în care românii vor produse ieftine, de calitate și la care să aibă garanție minim 99 de ani.

Continuarea

5,467 cititori

Cum e treaba cu “haina care-l face pe om”

Am mai povestit pe-aici că în vremuri nu atât de îndepărtate am lucrat în vânzări. Mai precis până acum fro doi anișori. N-o duceam rău, mai ales că firma respectivă era unic importator și distribuitor al cd-urilor și dvd-urilor Traxdata. Dacă n-ați auzit de ele, înseamnă că n-ați ars în viața voastră câte un bulk odată de cd-uri cu filme piratate.

Mă rog, revenind, că nu despre asta voiam să vă povestesc. Treaba e că în anii ăia începuse să apară internetul cu viteză bună, prin urmare românii au devenit peste noapte mari amatori de filme moca. Cererea de cd-uri și dvd-uri era atât de mare încât firma nu făcea față cu comenzile. Lucrurile se defășurau ca în visurile umede ale oricărui om de vânzări din lumea asta. Eram anunțați că marfa trebuie să ajungă la Constanța, iar noi sunam clienții și luam comenzile până să apuce ăia să descarce containerele. Practic, vindeam instant câte un tir întreg și comanda următoare deja pleca spre furnizorii taiwanezi, până să tragă vaporul în port. Continuarea

5,361 cititori

Nu mai poți să faci o glumă

Mdeci să vă povestesc.

Știți voi disperarea aia urâtă care te cuprinde când îți lași mașina într-o parcare oarecare de prin oraș și-o găsești blocată de o alta, parcată prost și neregulamentar. O vezi pe cealaltă încă de departe și pe măsură ce te apropii, te rogi fierbinte: “Doamne, fă să nu fie în dreptul meu, te rog, că mă grăbesc îngrozitor”.

Dar Dumnezeu are alte treburi la ora aia, ca întotdeauna, și constați cu ciudă nu numai că e trasă fix în dreptul tău, dar a ta e singura mașină pe care-o blochează, cel din dreapta sau din stânga ar putea să iasă lejer. Numai tu nu poți. Continuarea

4,672 cititori

Cum faci să scapi de suspendarea contului de Facebook

Sper să fie ultima oară când scriu despre subiectul ăsta. Sau cel puțin când scriu după ce-am pățit-o pe propria-mi piele.

După prima supendare de 24 de ore, a urmat una de trei zile. Atunci am realizat că treaba e groasă și-am șters sute de postări care credeam eu c-ar conține cuvinte ce contravin standardelor comunității. Evident, degeaba! A venit și următoarea, de șapte zile. După care urma, mai mult ca sigur, cea de 30. Moment în care mi-am dat seama că dacă vreau să-mi păstrez contul de Facebook, mai am o singură șansă: să șterg toate postările de pe profil.

Continuarea

6,486 cititori

Cel mai mișto revelion

Nu, n-a fost ăsta care tocmai s-a dus, cel mai mişto revelion din viaţa mea s-a întâmplat pe când aveam 11-12 ani. Stați că vă povestesc acuş.

Venisem la Bucureşti cu ai mei care, după lungi dezbateri, în sfârșit se înduraseră să părăsească Vâlcea pentru un revelion la Capitală cu nişte prieteni de pe-aici. Și cum toată treaba se întâmpla pe la nu știu ce cârciumă celebră a anilor ăia, pe mine m-au plasat acasă la unul dintre susnumiții prieteni. Acolo mai erau doi plozi, unul cam de aceeaşi vârstă cu mine şi unul mai mare, cel care ar fi trebuit să ne aibă în grijă.

Și zic “ar fi trebuit” pentru că la nici două minute după ce adulții părăsiseră apartamentul, fratele mai mare a și zbughit-o pe uşa. Pe bună dreptate, doar nu era să stea să-şi blesteme zilele făcând revelionul cu doi mucoşi. Dus a fost. Aşa că eu și cu celalalt copchil am rămas regii neîncoronaţi ai domeniului. Cum s-ar zice, putea să-nceapă petrecerea. Continuarea

5,285 cititori

Arată-i românului o capră care nu-i a lui

Cei mai mulți de pe-aici știți deja că am avut contul de Facebook suspendat. De două ori. Dar niciunul dintre voi nu știe ce coment am primit pe blog pe când încă era activă a doua suspendare. Adică ăsta:

e nasol nu? poate te potolesti sa mai dai din clanta daca nu vrei sa ai cacatul de cont de fb blocat de tot.
Urmatoarea etapa e sa iti suspend domeniul pentru gasesc-eu-ce.
Ai calcat pe bec, eh acu sa vad fara bani din blog cat mai esti de coios.
Iti recomand urmatoarea postare sa includa propozitia : “in ianuarie o sa ninga mult”
Si nu te mai apuca sa imi dedici inca un topic personal numai mie, never ever

Comentariu semnat cu numele generic de “Sorin” pentru că, desigur, omul este o râmă incapabilă să-și asume ce-a scris. Dap, mustește de curaj, e fix genul ăla pe care n-ai vrea să-l știi noaptea, în spatele tău, cu o piatră în mână. Asta dacă nu ești bătrân, femeie sau copil, cu ăștia se descurcă și față în față. Deși, nu știu ce să spun, cu femeile e mai greu decât își imaginează el. Continuarea

3,486 cititori

Ultima zi din an

Hai să trăiți și să ne vedem cu bine la anu’. Nu vă urez nimic altceva în afară de tot ce-mi doresc și pentru mine. Adică să fim sănătoși, să vă faceți treaba cum puteți voi mai bine, să avem timp pentru noi și să ne mai ardă să ne hăhăim pe-aici. Restul vin singure. 

În altă ordine de idei, voiam să vă întreb pe unde vă prinde noaptea asta. Care pe unde v-ați dus să vă chefuiți? Cineva cu vreo destinație exotică? 

Că la mine lucrurile sunt extrem de simple, n-am avut chef să plec pe nicăieri. Mi-am dorit atât de tare să vină zilele astea libere și doar să stau să zac scufundat în propria-mi lene, încât asta am și executat. Prin urmare, îmi voi petrece revelionul într-un mod absolut superb uitându-mă la niscaiva seriale pe Netflix și HboGo. Și nu glumesc deloc, mi se pare de-a dreptul sublim c-am reușit să fac asta. “Oboseală” is my middle name. Mă rog, sper ca după săptămâna următoare să pot zice “was”. 

Voi?

mihai_vasilescu_revelion_televizor