3,632 cititori

Unde greșesc cei care țin “dietă” pentru slăbit

Există două greșeli mari pe care le fac frecvent cei care se hotărăsc să țină dietă sau regim, spuneți-i cum vreți.

Prima, cea mai “mică” dintre ele. Te apuci de slăbit. Sub ce formă vrei tu, pentru că oricum ai proceda și orice dietă ai adopta, tot îți trebuie un munte de voință. Apoi începi să te lupți cu foamea zi de zi, ceas de ceas, minut de minut. Dar, sa vezi ce, din când în când muntele ăla de voință se duce naibii, dispare, nici el nu știe unde. Cert e că se transformă într-o bobiță mică de nisip pe care n-o mai vezi. Și asta  se întâmplă pe fondul întrebării “cum adică, eu chiar n-o să mai mănânc niciodată ce-mi place?”. Moment în care cedezi, îti bagi pula în orice dietă de pe lumea asta și faci haos gastronomic. Bagi în tine tot ce-ți cade sub ochi și ai la indemână, bagi cantități industriale, bagi parcă de frica morții. Și te mai oprești abia când simți că dacă mai iei o singură gură de mâncare explodezi la propriu, te desfaci în bucăți.

Continuarea

3,123 cititori

Eu am râs. Și încă bine de tot.

Sunt un băiat simplu, de la țară, care atunci când merge la o comedie are o singură pretenție: să râdă. Iar acum, când scriu, încerc să-mi dau seama care a fost ultima comedie românească la care să râd tare, sănătos, nu să zâmbesc pe motiv că nu mai am nimic de făcut, dacă tot mă aflu în sală. Ei bine, nu-mi amintesc, știu că am mai râs la “Domestic”, dar în niciun caz ca în seara asta.

Bref, mergeți să vedeți “Două Lozuri”. Am râs bine de tot, atât de bine că la una dintre secvențe am alunecat din scaun. Dap, noroc că și cei din jurul meu făceau același lucru. Continuarea

3,900 cititori

Pentru toți cei care zbiară că “nu se poate”

O să las și eu asta aici, pentru toți/toate cei/cele ale căror discursuri mi-au împuiat creierul cu fel de fel de argumente irefutabile.

În primul și în primul rând pentru toți cei care știu că: “degeaba, de la o vârstă nu mai ai același metabolism și nu mai slăbești orice-ai face”. Da, exact, nu-l mai ai, prin urmare trebuie reduse drastic vizitele la frigider. Sau frigiderul să fie model “sexy” spre “porno”. Pentru că, știți ce? Eu am deja vârsta aia numită “de la o vârstă”. Capisci? Continuarea

2,955 cititori

Vreau să vă mulțumesc public!

Și vorbesc acum cu oamenii care intră pe acest blog, citesc și comentează. Băi, sunteți într-un mare fel. Aseară am ajuns târziu de tot acasă și abia atunci am apucat să citesc comentariile de la textul cu “alegerea”. Vă jur că am râs cu lacrimi și cred că este prima oară când se întâmplă. Bun, zilnic există comentarii mișto, dar cele de ieri bat tot. M-am tăvălit de râs și acum vreau doar să vă mulțumesc că mi-ați făcut seara. Pentru momentele de genul ăsta merită să mă culc târziu noapte de noapte și să merg mai departe. Mă înclin! Sunteți cei mai tari!

mihai_vasilescu_jos_palaria

3,509 cititori

În ce lume bolnavă trăim?

M-a întrebat cineva cum m-aș auto-caracteriza și i-am răspuns: un nesimțit cu mult bun-simț și un misogin care apreciază femeile. Cam ce-ar însemna asta dacă transpun pe blog? Că n-am nicio problemă să scriu un text (spre groaza agențiilor cu care mai colaborez) în care să-mi bag pula de la început până la sfârșit. Dar și că pot observa lucruri pe lângă care alții trec fără să le bage în seamă, să le iau, sa le scutur de praf și să le fac să strălucească. Cam ăsta-s eu și așa-mi place să și scriu, fix așa cum vorbesc. Continuarea

1,307 cititori

Chestia mișto de ieri și de mâine

Uneori mă apucă așa din senin un dor nebun de culturalizare. Și-atunci mă duc la teatru. Relația mea cu teatrul este specială, am vrut să dau la fostul I.A.T.C. dar n-am făcut-o, n-am avut curaj. În plus, îmi place atât de mult acolo, în sală, că m-aș duce în ficare zi dacă ar fi posibil. Sunt fascinat de oamenii ăia care lasă-și lasă viața sau grijile la cabină și vin în fața ta să joace. Îmi place și la film, că n-are cum sa nu-mi placă, dar la teatru este cu totul și cu totul altceva. Poți sa vezi de cinci ori la rând același spectacol, va fi de fiecare dată altfel.

Dar, pentru că în București se joacă peste tot cu sălile pline și este aproape imposibil să te hotărăști subit că vrei la teatru și să și găsești bilet la unul dintre cele consacrate, când mă apucă, mă duc la câte un spectacol de teatru independent. Uite-așa am ajuns aseară la Aglaja. Târâș-grăpiș, prin ploaie am nimerit Centrul Cultural European UNESCO „Nicolae Bălcescu”, locul unde s-a jucat. Continuarea

7,865 cititori

Cum poți să slăbești zece kilograme în cinci săptămâni, fără să faci foamea!

După cum vă ziceam vineri, nu numai că am reușit să reintru în cămașa buclucașă, dar mi-a rămas și mare cârpa naibii. So, dacă n-am avut de lucru, mi-am pus mintea cu ea și s-au topit zece kilograme în cinci săptămâni. Dar partea cea mai mișto este că n-am mai făcut foamea aia cruntă care te face să te urci pe pereți și să dai naibii orice dietă. Cum s-a întâmplat asta? Hai că vă povestesc imediat.

Eram de aproape trei săptămâni pe regim exlcusiv de frunze salată, la care mai adăugam din când în când câte o banană sau un “Făgăraș”, ca să simt că nu nu mă scurg pe asfalt. Dar deja mă lua cu sfârșeală numai când simțeam verde sau legume în fața ochilor. Serios, dacă vrei să mă vezi c-o iau la sănătoasa, foșnește-mi niște salată iceberg lângă ureche sau fă-te că vrei să cureți un morcov. Am zbughit-o instant de lângă tine.

Continuarea

4,083 cititori

Ce bine e când sfârșitul lumii pică în weekend

Vineri. Ora șase și cincisprezece minute, dis de dimineață! Bum, bum, bum. Bătăi disperate și apăsate la mine în ușă. Ridic capul ca să aud dacă sunt însoțite și de “poliția, deschide”. Nu, nu sunt, așa că mă întorc pe partea cealaltă, sperând să înceteze. Ți-ai găsit. Bum, bum, bum. Mă dau jos din pat și mă târăsc la ușă pe sistem zombie. Deschid. În prag, adminsitratorul cu o față radioasă:

Continuarea

4,062 cititori

Și supriza, la care nu mă așteptam deloc, este…

… Că 37 de zile mai târziu, am îmbrăcat cămașa buclucașă (pentru Webstock, unde o să cam fiu toată ziua) și… și… și… nu-mi mai vine, în sensul că mi-a rămas mare. Gizăs, la asta chiar nu mă așteptam!

Bref, am dat jos fix 10 kilograme, în 37 de zile, dar șmecheria cea mare este că pe la jumătatea perioadei am renunțat la frunze salată și am trecut pe o dietă care m-a făcut să simt și eu că mănânc și că nu mai urlu de foame câte jumătate de zi. Ba chiar să-mi și placă! Ceea ce sună de-a dreptul obscen pentru orice persoană care a ținut măcar o dată în viața ei cură de slăbire. Continuarea

94,493 cititori

De ce e recomandat să ai pisică în casă în caz de cutremur

Pe lângă multiplele foloase pe care le dau pe lângă casa omului (lapte, blană, brânză, carne, ouă), azi-noapte, în timpul cutremurului și imediat după, am avut revelația adevăratului avantaj de a avea o pisică în casă.

Nu, n-a venit să mă anunțe cu cinci minute înainte că plăcile tectonice urmează să-și facă de cap. Nici nu a început să miaune pentru că instinctul ei ancestral de animal de pradă îi spunea că urmează o dezlănțuire a naturii. În schimb, am avut motiv să mă dau jos din pat, căcat pe mine de frică, s-o caut prin toată casa, s-o găsesc dormind ca o nesimțită și s-o avertizez eu pe ea: Continuarea

18,679 cititori

Azi o să vedem cum arată un muist

Eu am scris pe Facebook așa:

Ion Cristoiu, la B1 TV: “Mama lui Bogdan Gigină ar trebui să tacă, vorbește prea mult și este cam revoltată”.
Băi, oameni buni, țara asta nu se mai face bine dacă mizerabilul inventator “găinii care a născut pui vii” dă sfaturi pe tv despre ce și cum ar trebui să facă o mamă care și-a pierdut copilul.
Știu că azi este Ziua Mondială a Păcii așa că, pios si mânat numai de intenții pozitive, o să-i urez maestrului un “du-te-n morții mă-tii de căcănar împuțit”!

Continuarea