4,610 cititori

Străinii sunt reci și neprimitori

Cred că ați auzit și voi asta de nenumărate ori, nu? Mitul strainilor reci și neprimitori a lovit din plin pe vremea “cealaltă” și circulă din plin și în zilele noastre.

Pentru că, da, sunt convins că asta cu “străinii reci” a rămas în conștiința colectivă din anii ăia de după revoluție când românii au început să iasă din țară și constatau cu stupoare că la Paris sau la Londra vecinii nu joacă table în fața blocului și madamele nu dau o fugă, în capot, cu bigudiurile pe cap, până la vecina de la doi, la o cafea și-o bârfă. Sau că la Viena n-ai nicio șansă să împrumuți o cană cu ulei sau zahăr și două ouă. Continuarea

3,602 cititori

Team buildingul, această piatră de temelie a corporațiilor

Am râs bine de tot când am dat peste acest articol despre benficiile unui team building. Și nu de ideile expuse, pentru că în teorie ele sunt sută la sută corecte. Am râs pentru că în practică, la fața locului, există două deziderate mari și late: să bei până nu mai poți și să “înscrii”. Sau ambele în același timp, dacă se poate. Și nu, nu joacă nimeni fotbal.

În sprjinul acestor afirmații hazardate, pot să vă spun o scurtă poveste. Eu beau rar spre deloc. Cred că m-am făcut “zob” de maxim trei ori în această viață. Ei bine, una dintre dăți a fost chiar la unul dintre ultimele team buildinguri, organizat de firma unde lucram pe atunci, la care am avut onoarea să particip. Pe scurt, cred că mulți dintre voi ar fi plătit bani buni să mă vadă cu o pălărie imensă de zlătar pe cap, dansând pe manele, în timp ce simulam o felație cu o sticlă de bere și-i făceam cu ochiul singurului coleg gay. Iar ăla râdea de se tăvălea. Nu și colegul lui de cameră care trăia cu impresia că se pregătește pentru ultima lui noapte de virginitate anală. Staț’ liniștiți ca nu l-a violat nimeni. 🙂 Continuarea

2,448 cititori

Ce-am învățat în această viață!

Dacă mă gândesc că uneori mă comport ca un adolescent imberb, aș putea spune că n-am învățat nimic. Dar am învățat, am învățat o grămadă.

Am învățat că dacă faci ce-ți place și te ții de treabă (că doar îți place, nu?), până la urmă n-ai cum să nu reușești.

Am învățat că verbul „a încerca” este doar preambulul eșecului. Da, ori de câte ori răspunzi cuiva cu „o să încerc”, îți asumi mental că vei da greș. Verbul corect este „a face”. Și faci, chiar dacă uneori iese prost. Continuarea

1,007 cititori

În dimineața asta…

… n-o să găsiți nimic scris aici.

O zi pe an, în fiecare an, vreau doar să stau, să frec menta și să visez la cai verzi pe pereți. Mai pe scurt, să nu fac nimic. Ei bine, azi e ziua aia. Mă bucur c-a picat duminica.

Vă pup și ne “vedem” mâine.

P.S. 44 is the new 30.  🙂

mihai_vasilescu_nimic

3,151 cititori

Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită.

La mine la colț e un boschetar. Genul ăla pe care-l găsești în același loc la orice oră, indiferent de anotimp sau de temperatura de afară, și dispare ca prin farmec doar atunci când ai avea să-i dai ceva de muncă. Nu se poate să nu știți despre ce vorbesc, nu cred că există bloc care să nu aibă boschetarul lui.

A propos, știe cineva din ce trăiesc oamenii ăștia? Pentru că, nu glumesc, dacă vrei sa le dai un frigider de cărat, brusc se face gol, dispar ca potârnichile. Sau, dacă n-au timpul necesar să dispară, o să afli cu stupoare că niciunul “nu are voie de la doctor” să care. Mă rog, n-are voie să care nimic altceva în afară de sticlele cu băutură. La gură. Dar asta e altă discuție. Pentru mine o sa rămână unul dintre cele mai mari mistere ale omenirii din ce produc oamenii ăștia banii de pileală. Continuarea

3,207 cititori

Cât durează ura asta grea?

Vă înșelați dacă aveți impresia că ați cunoscut ura brută, animalică, viscerală, din străfundul sufletului. Ura aia profundă care te face să-ți urli veninul pe unde poți, cu ochii scoși din orbite și cu ghearele înfipte în tot ce prinzi în jur. Credeți c-o știți sau c-ați trăit-o? Ei bine, vă garantez eu că sunteți mici copii și n-ați trăit nimic până n-ați văzut cum reacționează o pisică atunci când o alta (eventual, tot femelă) pătrunde în ceea ce ea considera până atunci a fi regatul ei, locul unde era stăpână absolută, cu drepturi depline asupra supușilor ei, oamenii.

Continuarea

2,817 cititori

Cum funcționează lucrurile în online și nu numai. Feriți-vă de Titi!

Într-o zi ca oricare alta, te trezești că-ți scrie Titi, ăl mai admirator dintre admiratorii tăi, omu’ care ți-a făcut deja comandă pentru un bust de statuie, la scară 1:1, din bronz pur, nu din cine știe ce aliaje de rahat:

– Boss, ești cel mai tare, să moară mama dacă am mai văzut io așa ceva ca tine.

Tu, care ai mai văzut Titi d-ăștia de nu ți-ar ajunge degetele să-i numeri nici dacă ai avea cinșpe perechi de mâini, o dai cu relativ tact:

– Ei, lasă… Continuarea

4,453 cititori

Pentru ăla micu’, mânca-ț-aș!

Ieri, pe la prânz, am avut chef să ma porcesc cu niște calorii în exces. Multe calorii. Și unde puteam să fac asta mai bine decât la un fast-food? Așa c-am dat o fugă la ăla cu nume de proaspăt președinte american, din Buzești.

Stăteam de vreo cinci minute la coadă, când a intrat o țigancă cetățeancă de etnie nu foarte clar definită ce ducea în brațe un copil suficient de mare cât să fure singur de prin magazine. Practic „sugarul” era doar un pic mai scund decât mine, dar mai împlinit. Evident, mama Dolores asta s-a dus glonț în față, pișându-se pe toată lumea și ignorându-i suveran pe toți cei care-i spuneau să se ducă în plm la coadă. Continuarea

2,250 cititori

Când nu ești tocmai inteligent…

Prietenul Cabral are ceva emisiune pe la tv. Emisiune care rula sâmbăta trecută pe fundal, în timp ce io mai frecam duda pe net. Eee, și la un moment dat, așa ca prin vis, îl aud pe omu’ Cabral că întreabă din televizor: “Ce faci când ți se rupe fermoarul la pantaloni?”. Nu știu ce-au răspuns concurenții ăia, că pe mine șmecheria asta m-a dus imediat cu gândul la ce-am făcut eu când am pățit exact asta. Stați că vă zic acușica.

Acum niște anișori, într-o minunată zi de lucru, mă aflam în măreața budă corporatistă, unde tocmai efectuasem cu real succes un pipi scurt. Când zic “real succes”, mă refer la faptul că reușisem să nu mă stropesc absolut deloc. Ceea ce e un fel de performanță, pentru mine, cel puțin. În fine, încântat de izbândă, am tras relaxat de fermoar și… na, belea… am rămas în mână cu chestia aia mică (aia care îmbină zimții de la fermoar, nu cu chestia mea mică).

Continuarea

4,111 cititori

Dincolo era mai ieftin. Sau mai bine. Sau mai oricum. Oare?

Acum niște ani, când am văzut prima oară un modulator fm l-am considerat cea mai șmecheră invenție a omenirii de la foc încoace. Trebuia să am unul, altfel mă rupeam în bucăți. Așa că m-am înființat rapid de tot la un retailer care avea așa ceva în ofertă. Mi-am ales unul, m-am uitat pe specificații, m-am sucit, m-am învârtit, mă tot codeam să scot banii (era cam scump, dă-l naiba) și până la urmă m-am hotărât să-l iau. Continuarea

1,701 cititori

Acel moment în care dai primul interviu

Well, numai pesonaj iconic nu mai fusesem. 🙂 Noroc cu cei de la metropotam.ro că altfel n-aș fi aflat așa lucruri mărețe despre mine. Mno, vi-l las și vouă aici, că e funny. Pe alocuri.

………………………………………………………………………….

Cine esti?

Dacă stiam asta, acum eram departe. Sunt un om care acum aproape patru ani a decis să facă un blog.

Ce voiai sa te faci in copilarie?

Orice dar sa nu trebuiasca sa muncesc. Ca sa ma exprim eufemistic, nu ma da harnicia afara din casa. Well, sunt foarte aproape sa-mi indeplinesc visul. Inca vreo 20 de ani si gata, o termin cu munca.

Daca ai putea sa iti trimiti un mesaj tie la 14 ani, ce sfat ti-ai da?

TE ROG FRUMOS, NU MAI SCRIE POEZII, IDIOTULE! Continuarea