26,814 cititori

Mârlanul agresiv și consternat

Sucursală de bancă. Intru și mă așez la coadă, la casierie. Nu e mare, două-trei persoane. În față, o tipă tocmai termină de numărat niște bani și cere câteva detalii despre nu știu ce credit. Le primește. Moment în care aud că cetățeanul din spatele meu începe să țâțâie. Mă întorc spre el, dar nici n-apuc bine să gândesc că pare fix genul de cocalar clasic, când, parcă dornic să nu cumva să mă contrazică, deschide gura:

– Alooo, duduie, ce e asta?

Fata de la ghișeu se oprește din explicații și se uită întrebător la el: Continuarea

4,604 cititori

Ia s-auzim ce vă place și vouă

Dacă tot am intrat la o lejeră cură ce-o să țină fix până pe 1 Aprilie și dacă tot m-am uitat aseară la MasterChef, chestie care m-a făcut să mă urc pe pereți de foame, ziceam să continui și azi în aceeași notă. Așa că mă gândeam să combatem alea trei ceasuri rele cu niște haleală. Da’ nu de oricare, ci de-aia neaoșă de-a noastră, de-aia care decenii la rând a produs curcubee pe cerul gurii în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic.

Continuarea

4,346 cititori

Sunt chior de două zile. Și cu capul spart.

Cum mergeam eu voinicește sâmbătă dimineața cu un covor în spate, spre curățătorie, m-am gândit că dacă tot am mâna dreaptă liberă, s-o folosesc pentru oleșcuță de scroll pe Facebook, bașca niște răspunsuri la comentarii. Pentru că, nu-i așa, timpii morți trebuie exploatați la maxim tocmai ca să nu mai fie morți. Așa că am luat-o la pas pe un trotuar mai puțin circulat ca să-mi pot vedea liniștit de ale mele. Continuarea

6,139 cititori

Bărbații nu numai că spun, dar și fac, lucruri trăznite

Bărbații învață foarte greu că o femeie atunci când nu mai vrea într-o relație apăi nu mai vrea. Și n-o mai întorci înapoi nici cu trupele speciale. De fapt, unii nu învață niciodată.

Am făcut această scurtă si extrem de filozofică introducere pentru că, evident, am fost și eu acolo. Adică printre bărbații care nu știu că mai degrabă întorci mortul de la groapă decât o femeie care ți-a zis „pa, pa”. Bine, pe vremea aia nu cred că mă puteam numi „barbat”, dar buletinul așa zicea, deși eu aveam încă mult caș pe la bot. Revenind, duduia abia ce-mi zisese „la revedere, drum bun, ești veriga slabă”, că eu deja ticluisem un măreț plan care urma s-o readucă în bratele mele. L-am băgat în combinație și pe colegul meu de cameră (stăteam la cămin) care, după ce-am lăsat să treacă vreo săptămână, a sunat-o pe demoazelă si a informat-o că sunt dat dispărut, nu mă găsește nici cu poliția și să facă bine să vină la noi în cameră să stea de vorbă. Să vadă ce e de făcut. Continuarea

4,971 cititori

Asta cu obezitatea copiilor ține tot de parenting, nu?

Sâmbăta trecută, pe seară, așteptam pe cineva într-una dintre cârciumile mai cu ștaif ale îndrăgitei noastre Capitale. Și pentru că persoana cu care trebuia să mă întâlnesc era femeie, evident a întârziat. Nu mult, cam o jumătate de oră așa. Nu era panică, îndelungata mea experiență de viață m-a făcut să înțeleg că la femei „sfertul academic” se poate metamorfoza oricând în „ora academică”. Sau, dacă ești foarte ghinionist, în orele academice. Mă rog, amănunte. Pentru că tot n-aveam cu ce să-mi ocup timpul, mi-am zis să mai las naibii telefonul și să mai arunc câte o privire și la viața reală care se defășura în jur (aiurea, nu mai aveam baterie și eram speriat să nu moară de tot). La fix, pentru că ce să vezi, la masa de lângă se defășurau lucruri mai mult decât interesante.

Continuarea

2,336 cititori

De ce mai ieșim în stradă?

Îmi pare rău, dar o să ne întoarcem la “ce mi-a plăcut” și la articolele de pe alte bloguri când o să se întoarcă și țara asta la normalitate. Până atunci, mai fac niște propagandă d-asta soroșistă, că doar trebuie să justific banii primiți.

Se întreabă lumea pentru ce se mai iese în Piața Victoriei. Alții o dau pe-aia cu “vreți să răsturnați guvernul legitim, anarhiștilor”. Eu vreau să spun atât: oricare dintre voi ar fi făcut la serviciu (adică la el la job, la multinaționalele alea care că vă îmbuibă cu bani și care vă țin sclavi, obligându-vă să vă faceți credite și să ieșiți în stradă) o măgărie care să fie muuuult mai puțin gravă decât ce-au făcut ăștia, ar fi sfârșit cu un șut în fund și desfacerea contractului de muncă. Și asta dacă aveați noroc de niște șefi miloși, că altfel ați fi putut să dați cu subsemnatul și pe la poliție.

Continuarea

3,815 cititori

Hoții au făcut mămăliga să explodeze

De ieri noapte mă tot roade un gând. Efectiv nu înțeleg de ce jegoșii au trebuit să aprobe ordonanța în felul ăla, noaptea, pe șest, ca hoții. De ce? Când psd-ul are majoritate parlamentară si putea să treacă legea fluierând prin Parlament, după care să ne-o fluture batjocoritor pe la bot, să ne spună “csf, n-ai csf, așa au hotărât aleșii voștri” și să ne râdă sfidător în nas. Nu mă duce capul să pricep și nu văd decât două explicații posibile pentru care au procedat ca niște borfași de rând:

Continuarea

4,734 cititori

Cei mai lași hoți lovesc întotdeauna noaptea!

Pregătisem un text funny pentru azi. Well, după ce-au făcut jegoșii ăia azi-noapte nu mi-a mai ars de niciun funny. Voiam doar să vă aduc aminte de asta și să vă întreb dacă a fost frumos pe pârtie în ziua votului? Era bun vinul fiert? Aromat? Perfect, sper c-a meritat.

A, și mai voiam să vă spun cam ce-au însemnat pentru guvernarea psd cei 100.000 de oameni ieșiți pe străzi duminica trecută: ne-au pus frumușel în genunchi și ne-au dat o muie gigantică la care o să mai molfăim ceva vreme.

Ăștia-s oamenii pe care i-am adus (da, da, noi toți) la putere. Niște indivizi lipsiți de scrupule care s-au purtat exact ca hoții cei mai lași și cei mai proști. Adică ăia care intră peste oameni în case noaptea fiind deciși, în lașitatea lor, să le dea în cap dacă se trezesc și-i surprind în fapt. Exact cum ne-am trezit noi azi-noapte, dar ei deja ne dăduseră în cap.

Cam atât.

mihai_vasilescu_dragnea

3,214 cititori

Cum a murit legenda sprayului paralizant

Mi-am adus aminte, citind această minunată poveste, că am trăit și eu acele timpuri de aur în care jumătate de Românie avea “șprei paralizant”, în timp ce cealaltă visa că într-o zi o să aibă unul. Eu am fost din prima jumătate. Problema e că nu-mi mai amintesc nici mort de unde-l aveam. Cert este că îl prăduisem de pe undeva, pentru că o sută de mărci la un loc nu văzusem nici în filme, pe vremea aia. Și, da, era din ăla cu miliardu’ de zerouri pe el, nu d-ăla de săraci.

Continuarea

4,448 cititori

Atunci sau acum?

Am avut zilele trecute o revelație. N-am de ales, trebuie să v-o împărtășesc și vouă. Luați aminte și adăpați-vă din adânca mea înțelepciune, iar aceste cuvinte să le bateți în piatră pentru că vor dăinui peste veacuri:

Pe vremea mea ca să ajungi să faci sex cu o tipă, trebuia mai întâi să-i spui c-o iubești. Astăzi, în aceste vremuri de restriște, ca să poți să-i spui c-o iubești, trebuie mai întâi să faci sex cu ea.

După ce vă potoliți din aplauze, vă rog să nu-mi săriți în cap cu excepțiile. Da, și atunci și acum existau sau există gagici care nu se încadrează în șabloane, dar în procent covârșitor lucrurile stăteau exact așa cum le-am descris.

Continuarea

3,924 cititori

Dorința unui iubitor de câini care crește pisici

Toată viața mea am tânjit după câini. Dar abia în momentul în care am și avut unul, mi-am dat seama cât e de greu și ce responsabilitate înseamnă să-l ai în casă. Practic, nu există nicio diferență (sau unele foarte mici) între a avea câine și copil (pentru retardați: știu că există diferențe, acum mă refeream la faptul că un câine este membru al familiei cu drepturi depline care de multe ori reacționează exact ca un copil). Prin urmare, după ce Billy a plecat spre veșnicele plaiuri ale vânătorii, am decis că nu voi mai avea câine în această viață. Sau, poate, la pensie (da, știu, să înceapă glumele cu “hai că nu mai ai mult pân-atunci”).

Continuarea