6,537 cititori

Abia asta e o dramă existențială

Femeia intră în megaimaj și se duce direct la casă. E agitată. I se simte panica în voce când îi spune tare casierei:

– Doamnă, mă puteți ajuta?

Tanti de la casă, probabil având încă proaspete în memorie niște retururi de marfă dificile, se uită întrebător:

– Ce s-a întâmplat? Continuarea

4,213 cititori

Ăștia sunt cei care vin din urmă?

Aseară, la mine în compartiment, o tânără și rebelă domnișoară pe al cărei tricou scria mare “I’m a member of a secret girl gang” cioflăia zgomotos la niște gumă de mestecat și vorbea și mai zgomotos la telefon.

În mod normal n-am nicio problemă cu oamenii care mestecă gumă, dar când cioflăitul se aude de la câțiva metri distanță, acoperind până și huruitul metroului, înclin să cred că ceva n-ar fi în regulă. Ori la mine, că sunt prea sensibil, ori la cel care reușește să scoată sunetele cu pricina.

Continuarea

3,596 cititori

Cică să nu crezi în miracole

Mai suntem în săptămâna luminată? Sau asta e săptămâna mare? Mereu le-ncurc. De fapt, n-are importanță, adevăratul miracol de Paște abia ieri s-a întâmplat. Ieșisem de la metrou la Tineretului și-am scos telefonul din buzunar să văd ce s-a mai întâmplat pe Facebook în cele aproape treizeci de secunde cât lipsisem de-acolo.

Da’ n-am apucat să văd. Când îl deblocam, nuș’ ce naiba am făcut și mi-a sărit telefonul din mână ca un pește viu. Chiar am avut impresia că se zbătea un pic. Săracu’, îl înțeleg, și eu aș vrea sa scap de mine dac-aș fi în locul lui.

Continuarea

22,325 cititori

Când simțul umorului nu e la reducere

Aseară m-am oprit la megaimaju’ de la mine să-mi iau două pachete de țigări și nește cola zero. Ca de obicei, am avut ghinion. Din cele două case deschise, am ales-o pe-aia unde aveam o singură persoană în față. Well, ce să vezi, ceea ce credeam eu că e un coș cu produse aflate la reducere (știți voi, din ăla cu foarte multe chestii în el, amplasat strategic lângă case să mai ia lumea câte ceva “la impuls”) s-a dovedit a fi chiar coșul tipului din fața mea. Practic omul se pregătea să cumpere jumătate din magazin. Am dat să mă mut la casa cealată. Din nou, ghinon. Până să mă lămuresc eu cum stă treaba, se închisese.

Continuarea

7,105 cititori

Cum vindeci un bărbat de întrebarea “cu câți te-ai culcat înaintea mea?”

Acu’ niște anișori buni de tot, într-o vacanță de vară o ardeam lejereanu așa prin clubul discoteca despre care am mai povestit pe-aici. Pe la jumătatea nopții, m-am antamat cu niște amici care ședeau la o masă mare. Oamenii erau cu chef, cu fete, cu tot tacâmul. Fain, frumos, până am observat că una dintre tipe râde cam mult la glumele mele și-și caută de lucru pe lângă mine. Cu motiv sau fără.

Nu că m-ar fi deranjat foarte tare, dar fata fusese combinată cu unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. Și știți și voi ce spune codul nescris al bărbaților: “niciodată, dar absolut niciodată, nu te combini cu o femeie prin care a trecut un prieten de-ai tăi”. Așa că am râs, am glumit, dar la final am plecat fiecare la el acasă. Cu codul nescris nu ne jucăm, da?

Continuarea

5,733 cititori

Karma știe când ești prost?

Prima mea iubire era o fată blondă, delicată, cu glezne fine și o mamă care m-ar fi vrut mort. Nuș’ de ce, că de obicei mă plăceau mamele fetelor, dar în privirea femeii ăsteia citeam niște chestii care nu-mi miroaseau a bine deloc. Mă rog, să revenim, că nu despre doamna mă-sa voiam sa vă povestesc.

Cum vă ziceam, iubire mare. Nici nu mă gândeam să nu rămân toată viața împreună cu domnișoara, doar așa fac cuplurile fericite, nu? Doar săraca maică-mea mai comenta din când în când niște chestii de genul “nu se termină lumea cu fata asta”, dar cine stătea s-o asculte când inima-mi cânta dă atâta fericire? Continuarea

4,139 cititori

Cum se zice “cocalar” în limba turcă?

Vecinul meu e turc. Turc get-beget, din Turcia. Vecinul meu are un business aici în România. Business-ul lui aparent merge bine, pentru că vecinul meu și-a schimbat de curând mașina. Și-a luat un Touareg nou. M-am bucurat pentru vecinul meu și pentru business-ul lui. Orice afacere care merge bine aduce bani la stat, bani pentru angajați și bani mai mulți pentru vecinul meu turc care o să investească în continuare în România. Ce să mai, îmi place că o grămadă de lume e fericită dacă un business merge bine. Continuarea

8,185 cititori

Momentul ăla în care-ți vine să-i bagi parentingul în…

Acu’ niște anișori (destui, chiar prea mulţi), mă retrăsesem la Vâlcea cu arme și bagaje. Nu era loc de plictiseală, pentru că la Vâlcea, dacă nu știați deja, sunt cele mai mișto fete din țara asta. Sau erau. Venise vacanta de vară și toate serile mele se sfârșeau invariabil în același mod: cu un pepsi în față în unicul club din oraș. Mă rog, pe vremea aia se prea poate să-i fi zis „discotecă”, nu club.

Ei, într-una din serile de genul ăsta, pe când măsuram din ochi fauna feminină din jur, mă trezesc că-mi zâmbește galeș o concitadină. N-o știam, carevasăzică era prospătură. I-am zâmbit și io înapoi, iar de-aici n-a mai fost decât un pas. Pe care a dracului nu voia deloc să-l facă. În seara aia nimic, a doua zi nimic. O ardea hard to get și fată cuminte de-mi venea să-i zic de la obraz.

Continuarea

4,615 cititori

Și replica zilei de ieri merge la

Ofițerul de serviciu de la Secția 14 Poliție.

Ieri, în timp ce făceam procesul verbal de predare-primire al unui portofel găsit la metrou, am avut inspirația să le citesc ofițerilor de serviciu comentariile de pe Facebook care-mi spuneau să nu cumva să mă duc să-l predau la Poliție, pentru că poliția o să facă orice cu el mai puțin treaba pentru care e plătită. Inclusiv că o să-i fure banii omului și-o să-i dea mumu. Continuarea

4,854 cititori

Copiii trebuie pedepsiți sau nu?

Pentru maică-mea, să vin acasă cu orice notă sub opt, însemna dezastru. Șapte era de neconceput, iar despre notele de la șase în jos nici nu mai are rost să discutăm. Practic pentru ea nu existau. Decât să-i zic c-am luat un șase, mai bine o rugam frumos să se sinucidă. Rezultatul oricum ar fi fost cam la fel. Laitmotivul era întotdeauna același: “Nu ți-e rușine? Mă știe tot orașul. Cum mă mai întâlnesc eu pe stradă cu profesorii tăi? Poponea (profu’ de mate din generală) mi-a fost elev, cum mai dau eu ochii cu el acum?”. Lesne de înțeles că n-am avut niciodată curajul să-i dau singurul răspuns care-mi venea de fiecare dată pe buze: mi se fâlfâie de ce zice lumea.

Continuarea

6,690 cititori

Cum e cu parentingu’ modern când îți prinzi copilul fumând?

Toată adolescența mea, ba chiar și mulţi ani după, m-am certat cu taică-meu pe tema fumatului. Efectiv nu se putea obișnui cu ideea că fumez și mă ardea pe unde mă prindea. Mă mir că n-am dat naiba foc la casă ascunzând chiștoacele de țigări. Mă rog, ca orice fost fumător care se respectă nu voia să accepte în ruptul capului că altcineva de pe lumea asta mai simte nevoia să fumeze. Doar știți că ăștia care s-au lăsat sunt cei mai răi, nu? Unde mai pui că “altcineva” mai era și fiu-său. Așa că mă ţinea numai în pedepse stupide și tot tacâmul. Ai fumat? Nu-ţi mai dau mașina. Ce legătură avea sula cu prefectura? Dar, na, ăsta era taică-meu, nu mai aveai cum să-l schimbi.

Continuarea