1,182 cititori

De pe margine se vede mai bine

Intr-o duminica de vara, pe vremea cand mai ieseam si noi la fotbal, stateam cu spor „pe bara” si admiram cu abnegatie driblinguri si pase reusite. Ne-am fi bagat si noi la joc, dar pentru ca terenul unde prestam de obicei era ocupat, lustruiam de zor niste gardulete de metal. Astepatand sa se mai plicitseasca mingicarii.

Ti-ai gasit, de-ai dracului parca se indarjeau la joc. Bine, avusesem si-un pic de ghinion. In dupa-amiaza aia se stranseserea la fotbal „baietii” mai mari ca noi cu o generatie. Nu prea mergea sa te duci sa le-o dai pe-aia cu „hai ca ati jucat destul, mai intram si noi”. Lucru perfect posibil dealtfel, daca pe teren s-ar fi aflat niste unii mai mici ca noi. Da’ nu erau, asa ca inghiteam in sec si asteptam sa-si spuna varsta cuvantul. Ce varsta nene, erau aia ca hraniti cu jaratec. Presing, demarcari, pase ca la prima tinerete. Continuarea

2,899 cititori

Prego signore, benvenuti a Roma!

Eram in 2009. Cand am aflat, cu doar doua zile inainte de plecare, ca urmeaza sa merg la Roma, sa vad finala Champions League (Barca contra Man Utd.. Cristiano Rondaldo inca era la MU, dar le-a scos ala micu’, Messi, fotbalul din cap. Asta, independent de vointa mea, care ma rugam pentru prelungiri si unspe metri. A intrat si Giggs la un moment dat, dar nu e ceva nou, nu? Pe galez l-a prins jucand si raposatul Gica Petrescu, cand era copil).

mihai_vasilescu_giggs

Sursa foto

Deci, doua zile pana la marele meci, si cazare nexam. Da-i si cauta pe toate site-urile din lume. Continuarea

2,852 cititori

Viata continua (partea materială).

Continuarea articolului de ieri.

Ai lăsat plânsul în grija celor din jur. Pentru tine, de a doua zi, incepe “balul”. Alergătura dupa hartoage. Suntem in Romania, deci va puteti imagina ce înseamnă asta. Tot ceea ce scriu mai jos este menit sa-i ajute pe cei care se trezesc loviti de un eveniment asemănător.

Desi teoretic circumstantele nu mi-ar permite, voi folosi totusi expresia “am avut si noroc”. De ce zic asta? Pentru ca toata vara, al meu tată a avut ca principal obiectiv, sa-si termine locul de veci (să nu mă întrebați de ce. Asa a simțit el ca trebuie făcut. Şi eu mă întreb dacă nu cumva a știut că urmează să plece). Deshumari, înhumari, aprobări si para-aprobări. De tot ce înseamnă mormânt, se ocupase el. Nu stiu dacă realizati ce înseamnă asta si de ce pot afirma ca a fost si noroc. Cum ar fi fost sa am de alergat si dupa toate hârtiile astea? Continuarea

1,405 cititori

Viata continua (partea emotională).

Dupa ce ne nastem, singura certitudine pe care o avem in viata, este aceea ca vom muri. Cu toate acestea, crestem si ne dezvoltam, cu moartea, ca subiect tabu. Cu frică si superstitii inutile. O sa incerc sa sparg un pic aceste limite.

E o zi obisnuita, la birou. Se face ora 15.00 si te gândești cu groaza ca ai ramas fără tigari si ar cam trebui sa iesi sa infrunti gerul, ca sa linistesti pardalnica aia de lipsa de nicotina.

Iti suna telefonul. Vestea pe care o primesti, te lasa in stare de soc. Scuturi capul si te întrebi daca e o glumă proasta. Plânsul prelung de la celălalt capăt al firului, iti confirma ca nu este. Socul este infernal pentru ca ABSOLUT nimic nu anunta asta. E pur si simplu ca un trăznet. Tatăl meu a murit râzând, la masă. Intr-un minut. Continuarea

2,118 cititori

Glume de dincolo.

Sunt pe aici. Usor, usor imi revin si ii ajut si pe cei din jur sa treaca peste clipele grele. Tata a plecat si de acum trebuie să invatam sa ne uitam unii la altii si fără el.

Până una-alta, trebuie sa va zic ceva ce-o sa va cam puna pe gânduri. Sau nu. Doar de voi depinde.

Prima zi fără el a fost grea. E nasol sa stii ca l-ai lasat in pământul ala înghetat si ca n-o sa-l mai vezi niciodată.

Am ajuns seara acasă cam terminat. Mi-am dat drumul la televizor, ca sa reusesc sa adorm. Emisiunea aia a lui Capatos are niste proprietati soporifice extraordinare. Pe mine ma face sa adorm in maxim patruscinci de secunde. Ceea ce s-a si intamplat. Continuarea

2,846 cititori

Pentru tine, tata!

De-a lungul anilor am trecut prin toate genurile de experiențe. Şi bune și rele. El a fost acolo, lângă mine, mereu. Ştiți ce e ciudat? Nu-mi amintesc să-mi fi dat nici măcar o palmă. Cu toate astea, întotdeauna când făceam vreo tâmpenie, de el îmi era rușine și mă rugam să nu afle. Avea un fel de a se uita la mine, care mă desființa, când afla de vreo măgărie pe care-o săvârșisem. Şi n-au fost puține.

Ştia să se bucure. Îi sclipeau ochii și mustăcea mulțumit când reușea să-mi strecoare bani, fără știrea maica-mii, în studenție.

Cred că s-a bucurat mai mult decât mine, când mi-a făcut cadou primul ceas.

Prima mea mașină a fost cumpărată și datorită lui. A prețuit-o mai mult decât o făceam eu. El s-a dus și a ridicat epava turtită, din mijlocul zăpezii, fericit că nu pățisem nimic.

Ne-am certat și ne-am impăcat de atâtea ori, întotdeauna el făcea primul pas spre conciliere. De, cel mai deștept cedează.

L-am văzut plângând o singură dată. Când a murit Billy, copilul lui cu patru picioare.

Azi m-am despărtit de el. A plecat pe neașteptate. Rămas bun, tata! Te rog să-l pupi pe Billy din partea mea. Ştiu că sunteți împreună.

Mi-e dor de voi!

image

2,136 cititori

It was a bad day…

1 Mai 1994. Eram la ai mei, la Valcea, in vacanta de Paste. Suna telefonul (fix, pe vremea aia). Un fost coleg de liceu ma intreaba daca am chef sa ies la un fotbal, sa mai dam mielul si drobul jos. Am, cum sa nu am. Si chiar daca nu aveam, tot trebuia sa ma duc. „Varf” ca mine a mai avut Romania doar pe vremea lui Dobay. De atunci, nimic. doar epigoni nevrednici. Atat ca m-am pierdut in anonimat.

Plec la teren. Meciul incepuse deja, da’ l-au expulzat pe unul si mi-au facut loc. Exact ce va ziceam. Pai cum era sa apara Ronaldo (Cristiano) la marginea terenului si sa-si ia un: „coaie, n-ai loc acum, mai asteapta si tu un pic pana oboseste cineva”. Exclus, zic.

mihai_vasilescu_football_comics

sursa foto

Da’ n-am apucat sa marchez. Continuarea

1,631 cititori

I’m back, bitches!!!

Dap, m-am intors. Nici eu nu stiu cum am reusit, dupa tot ce mi s-a intamplat, dar uite-ma ca sunt din nou cu voi.

Stiu ca ati fost cativa de pe aici ingrijorati de soarta mea. Asa ca, special pentru ei (dar nu numai), voi povesti pe scurt prin ce am trecut. Tineti-va bine!

Fratilor, am fost rapit de extraterestrii. Stiu ca nu va vine sa credeti (ce, mie mi-ar veni?) dar chiar asa s-a intamplat. Intr-una din serile cand ma duceam spre casa, am simtit cum masina mea pierde contactul cu asfaltul si n-am mai putut s-o controlez. Continuarea

1,432 cititori

No credit cards for me.

Acum ceva vreme, m-am trezit cu un plic in cutia postala. De la banca unde am si cardul de salariu. Pana aici, nimic rau. Ia sa vedem ce vor astia. Voiau sa-mi dea un card de credit. Si ca sa nu se mai complice cu intrebari si obiectii inutile, au ales sa-l emita fara sa ma mai consulte si pe mine. Parca mai avea importanta parerea mea. Iar acum mi-l trimisesera, sa ma bucur de el. Ce-i drept ma cam luase cu fericire inca de cand l-am vazut lucind, proaspat scos din ambalaj.

Cred ca au fost de-a dreptul ofensati cand i-am sunat sa-i intreb ce-i cu obectu’ asta. Cum adica n-am inteles? Mi l-au facut ei cadou. Buuuun. Da’ cam ce inseamna asta? Pai ce sa insemne? Ca mi-au dat un card. Lasati domnisoara, ca asta am inteles eu. Da’ cardul asta e moca, sau presupune ca trebuie sa platesc eu ceva? Pai nu mare lucru, o taxa de administrare. Zau? Pai uite ce va propun eu: luati voi cardul si bagati-vi-l  in locul acela umbros, putin mai jos de noada! Continuarea

6,291 cititori

Parentingul pe stil vechi

Am crescut în spiritul economiei centralizate de partid și de stat. Așa că știam foarte bine ce înseamnă să faci baie, cu apă caldă, o dată pe săptămâna. Și ăsta era cazul cel mai fericit, că se putea și mai rar.

Partea şi mai proastă era că, pentru propășirea patriei noastre către o societate multilateral dezvoltată, începuseră să o oprească şi pe cea rece măcar câteva ore pe zi. Motiv pentru care educatoarele de la grădiniţa unde mă formam ca viitor stâlp de nădejde al patriei mele aveau grijă să existe în permanenţă o găleată plină cu apă de băut. Şi pentru ele şi pentru noi, copiii. Continuarea