8,964 cititori

Doliul, o cutuma pe care o detest

Dupa disparitia rapida a tatalui meu, m-am confruntat cu o situatie nasoala. Si anume cu maica-mea, care s-a trezit ca a ramas sigura dupa o convietuire de vreo 45 de ani. Singuratate care a dus pana la urma la o depresie destul de serioasa. Pe care a incercat s-o „duca” singura, dar cand s-a lamurit ca nu reuseste sa se opreasca din plans si ca nu doarme mai mult de doua ore pe noapte (si alea trase de par) si-a facut un pustiu de bine si s-a dus la psihiatru (atentie, nu psiholog, deci cu medicamentatie and shit). Iar medicul a bagat-o pe tratament. Degeaba, mai mult de o saptamana n-a dat nicun fel de rezultat. Aceeasi stare proasta, aceleasi lacrimi, niciun pic de somn noaptea. Prin urmare, hai din nou la doctor, sa vedem ce zice.
Continuarea

3,619 cititori

Cardul de… hmm… sanatate

Eu habar nu aveam ca trebuie sa primesc vreun card de sanatate. Daca nu era facebook-ul, nu as fi aflat in veci. Ca sa vezi ce inseamna social media. In aceeasi situatie am constatat ca se afla si prieteni de-ai mei, care au facut ochii mari cand le-am zis ca l-am primit. Ce e ala?, a fost intrebarea standard. Intrucat am o banuiala ca multi dintre voi se afla in aceeasi ipostaza, m-am hotarat sa va lamuresc cum sta treaba.
Continuarea

9,586 cititori

Cea mai nasoală specie de credul este ăla optimist

Eu atrag că un magnet numai oameni necăjiți sau, dimpotrivă, calzi, darnici și binevoitori. Serios. Păi uite, la un moment dat am oprit la un peco și a venit la mine un domn. Bine îmbrăcat, posesor de Audi „a seiz”, cu „climă bizonică”. Mi-a povestit pe scurt despre cum a rămas fără bani de benzină (bine, ce-i drept consumă și mult mașina aia a lui, așa că l-am înțeles). Ce să fac? Să las omul într-un așa necaz. Imediat am sărit și i-am dat bani pentru câțiva litri, că se grăbea spre casă unde-l așteptau nevasta grav bolnavă și trei copii suferinzi de diverse afecțiuni complicate. Și ce bine m-am simțit că am reușit să ajut un seamăn de-ai mei aflat la necaz. Continuarea

2,763 cititori

Ochelarii

Prima oara s-a intamplat prin Aprilie. Cand a trebuit sa-mi schimb permisul de conducere. La controlul oftalmologic, ma pregateam sa-i rad in nas lu’ tanti care imi bagase nu stiu ce luminite in ochi vreme de cateva minute. Pe motiv ca pierdem vremea cu cacaturi, in timp ce eu am o vedere agera ca un uliu iesit dupa ceva hrana. Asta pana cand mi-a pus un mare panou in fata si mi-a zis sa citesc ce scrie pe primul rand. Hai, cucoana, ma lasi? I le-am citit cum a vrut muschiul dumneaei. Perfect, mi le ziceti si pe cele de pe randul trei, a supralicitat ea. Hopa, ia stai un pic. Cred ca randul trei e defect. Sau incapatanat. Frate, rahatul ala de „randul trei” a refuzat sa se lase citit de mine. Normal, pai dupa ce mi-a bagat femeia luminile alea tampite in ochi, mai avea si pretentia sa vad randul trei cel cacacios. Dupa care m-a mai si mintit. Cica aveti dioptrie cilindrica, va trebuie ochelari. Baaa, nu va e rusine sa angajati personal medical mitoman? I-am ras in nas si am blestemat in gand rahaturile de aparate la care ma pusese. O incompetenta, cu aparatura depasita, care nu fusese in stare sa-si dea seama ca eu vad mai bine ca un binoclu german din al doilea razboi.

Continuarea

3,848 cititori

Ce-are curentul cu mucii mei?

Bai, eu credeam ca bloggerii acreditati nu se imbolnavesc. De fapt, ma gandeam ca de bloggeri, in general, nu are cum sa se prinda vreo boala, iar de cei acreditati cu atat mai mult. 🙂

Pe naiba, e vrajeala, sunt racit ca un cur de urs polar. Imi curg mucii la liber, fara sa pot sa-i stapanesc in vreun fel. Mai incerc eu cate ceva cu servetele, dar uneori nu ma misc suficent de rapid si ma trezesc cu ei atarnati pe piept. Sa nu va imaginati ca au debit mare. Nuuu, cam ca o baterie de chiuveta la care nu mai „tine” bine garnitura. Deci nu tasnesc, doar picura. Ma doare in gat de zici ca am acolo o juma’ de sul de sarma ghimpata, pe care cineva binevoieste sa o frece cu smirghel. Ah, da, si nu in ultimul rand, imi ard ochii. Rau. Am impresia ca daca ar fi ceata afara, as produce raze din alea ca laserele. In rest sunt bine, daca reusesc sa ignor senzatia de frig, cu dardaituri, pe care o am in permanenta. Si imi reuseste. Daca imi apas falcile cu ambele maini, aproape ca nu-mi mai clantane dintii. Era cat pe ce sa va povestesc si despre vajaitul pe care il aud in cap, dar pe asta sunt aproape convins ca il am si cand nu sunt racit. 😉

Si daca tot am ajuns in halul asta, normal ca am auzit de nenumarate ori intrbarea: Ce-ai patit? Ai stat in curent? Si as fi vrut sa raspund aici, pe blog, o singura data, ca sa nu-mi bat gura de mai multe ori.

Continuarea

1,087 cititori

Webstock 2014 si niste creveti

Sesiunea mea de live blogging de la Webstock s-a incheiat cam brusc. Din motive obiective. Dupa pauza au inceput micro-conferintele si eu am ales sa asist la “Blogging & online content”. Da’ pentru ca nu am avut inspiratia sa imi ocup un loc cu macar jumatate de ora inainte de incepere, a trebuit sa stau in picioare. Si vreau sa-l vad eu pe ala care poate sa scrie asa.

In plus, mi-a placut asa de mult ce se vorbea acolo, incat va spun sincer ca nu as fi scris nici daca-mi puneau la dispozitie un birou personal, cu secretara, fax si telex. Pai au trecut pe la microfon Eftimie, Petreanu, Zoso, Mihai Taranu (Zmenta), Andrei Ciobanu si Alex Negrea. Adica abia pridideai sa asculti, ce sa mai faci si altele. Continuarea

1,730 cititori

Si acum stau si fluier a paguba

L.E. Azi, luni, fix la sapte zile dupa ce l-am lasat in service, telefonul meu s-a intors. E bine, i s-a vindecat buba. Ideea articolului ramane in picioare, pemtru ca m-am descurcat greu fara el.

HTC-ul meu a plecat intr-o scurta (sper!!!) excursie catre zari mai bune. Camera foto nu mai functiona in conditii optime (noaptea toate pozele se colorau intr-un magenta pe care ar fi fost invidios si Telekom-ul). In plus, ori imbatranesc eu, ori incepuse sa aiba si usoare probleme cu nivelul volumului. Asa ca cei de la HTC Romania m-au indrumat catre service-ul autorizat, iar cei de aici mi l-au trimis in Polonia. Ai dracului lesi, cica numai ei stiu sa repare modelul meu. Ah, si daca tot e pe maini de specialisti, poate s-o nimeri vreunul care sa stie si de ce intra in flight mode, in timpul convorbirilor. Nu des, de trei ori din cinci, cam asa.
Continuarea

3,090 cititori

Comentezi?

Zilele trecute am scris doua articole, care mie mi-au placut foarte mult (sunt un modest incurabil, stiu). Se pare ca si voua, pentru ca ati fost multi cei care le-ati citit si au existat si niscaiva reactii. Dar, la fiecare din ele am primit cate un comentariu pe care l-am pus deoparte. Si o sa va explic de ce.
Continuarea

2,970 cititori

Greseli facute de bloggerii incepatori

Stati linistiti ca n-o sa ma apuc sa dau sfaturi pretioase pe aici. Pur si simplu am identificat cateva erori pe care le-am facut de-a lungul timpului, care acum mi se par hilare, dar la vremea aia nu gaseam nimic in neregula.

Sa zicem ca ti-ai deschis un blog. Felicitari! Din momentul acesta esti un scriitor al neamului si in curand o sa razi pe la colturi de Sadoveanu, Tutea sau fraierul ala de Eminescu. Dar pentru ca tu vrei sa afle si altii ceea ce ai de spus, te simti oarecum nedreptatit ca doar tu si prietenii tai sunteti la curent cu ceea ce debitezi. Si ai vrea sa fie multi, mult mai multi. Ei bine, acesta este momentul in care incepi sa faci greseli, in cautare de trafic cu orice pret. Si cum eu le-am incercat pe pielea mea, pe multe dintre ele, ma gandeam ca ar fi util sa va impartasesc aici cateva dintre cele mai frecvente printre incepatori.
Continuarea

2,269 cititori

Cum fu in deplasare

Hai ca am ars-o mai mult pe drumuri zilele astea si n-am avut timp sa va povestesc mai nimic. Ziceam sa termin macar cu subiectul „meci in Bulgaria”.

Ca sa fie conform legilor lui Murphy, deplasarea noastra a inceput cum nu se poate mai prost. Eu ii asteptam pe baieti sa ma ia din fata casei si cel de la volan, chiar cand intrase la mine pe strada, a evitat pe cineva care venea din fata si si-a pizdit oglinda din dreapta, intr-o masina ce statea frumusel parcata. Acu’ poate sunt rau, dar eu cu Megane-ul am facut de vreo 3-4 ori acceasi smecherie. N-a avut nici pe dracu. Mi s-a rabatat oglinda si cu asta basta. Ei bine, la Audi-ul amicului meu a binevoit sa se faca tandari. Muci s-a facut, dupa care iesea si o substanta verde din ea, de nu era chip s-o mai folosesti in vreun fel. Continuarea

1,826 cititori

Intotdeauna se poate si mai rau

Stiti fractiunea aia de secunda care urmeaza dupa ce ai calcat pe ceva moale? Aia in care tu te gandeai la cu totul altceva si deodata simti piciorul cum se afunda, de ai impresia ca se duce pana la glezna. Si atunci toata energia mentala de care esti capabil, se focuseaza pentru o singura rugaminte: Da Doamne sa nu fie ce cred eu ca este!

In primul moment refuzi sa crezi ca ti s-a intamplat, dar dupa ce realizezi ca raul s-a produs, mai ai puterea sa iti spui doar “sper sa fie o pruna coapta sau un mar putrezit”.  Continuarea