2,764 cititori

Cine are iepure, are parte

V-am mai spus ca cei batrani din blocul in care am copilarit au fost productivi, nu gluma. A se citi ca eram multi copii, de varste apropiate. Ei bine, dupa ce s-au dus anii aia fara griji, cand ne peocupa doar cum sa ne petrecem timpul mai misto si ne intreceam in cretinisme, au inceput si chestiile mai serioase, gen examene. Intai cele de liceu apoi admiterile pe la facultati. Era ca dracu’ daca picai, ca incepeau mistourile si te faceai de un cacat celebru. Cata vreme a fost la nivel de liceu, lucrurile au mers struna. Toata lumea s-a descurcat si a ajuns prin locurile in care si-a dorit.

Treaba s-a imputit odata cu intrarea la facultate. Continuarea

1,507 cititori

Nu am chef

Nu am chef deloc. E week-end si ar cam fi cazul sa incep sa scriu articolul pentru Luni. Nu de alta dar v-am obisnuit sa va hliziti la cafeaua de dimineata. Iar eu nu am chef sa prestez. Si cum facem? Ar trebui sa nu scriu daca nu-mi vine, nu?

Pai nu merge asa. Ca imediat incep sa ma gandesc “oamenii aia ce-or sa zica dimineata, dupa mini-vacanta, cand au chef de lucru ca măgarul de bata si or sa vada ca i-ai lasat pe sec”? Da, in imaginatia mea, cam asa se desfasoara lucrurile. Vizualizez cum ajunge omu’ la birou, deschide calculatorul, înjură cu spor “rasnita” care se misca infect si apoi intra, cu un zâmbet in coltul gurii, pe blogul meu. Care pentru el este singurul si, implicit, cel mai misto loc de relaxare din lume. Continuarea

2,565 cititori

Cum s-a ratat in mine un Țițeica

Eu si cu matematica ne-am despartit definitiv, undeva pe la inceputul clasei a zecea. A fost o cearta dura, in urma careia am decis sa nu mai avem treaba unul cu celalalt. Niciodata! Pai cat sa mai suporti frate cacaturile alea de integrale, sirul lui Rolle, locuri geometrice si tot felul de alte porcarii pe care se gasise sa mi le faca ea mie. Am bagat-o in ma-sa imediat si nici n-am mai vrut sa stiu ce mai face si cum o mai duce. S-ar putea sa ma fi pripit un pic, nu de alta dar exact la sfarsitul anului respectiv, aveam ceea ce se numea pe atunci, treapta a doua. Adicatelea un examen, pentru astia care n-ati prins. Care nu era simplu deloc. Daca nu-l luai, te repartizau pe la vreo post-liceala, ceea ce ar fi echivalat cu o sinucidere sociala. Continuarea

6,822 cititori

Obiectiv: sa nu mai calc vreodata intr-un sediu B.C.R.

Am doua credite la BCR. Mda, prostia si comoditatea se platesc. M-a incantat ca erau la doi pasi de birou si am zis ca ce sa ma mai trambalez prin oras, mai bine ma duc aici aproape. Mi-a iesit pe nas. Cred ca, dupa CEC, astia sunt cei mai gretosi din piata. Mi-au modificat dobanzile alea cum si cand au vrut. Sa obtii orice informatie la telefon, este o adevarata aventura. Pai cand mi-a povestit Prietenul I ca el suna la banca unde are credit si afla orice vrea, prin telefon, mi-a venit sa-l injur. Eu a trebuit sa ma deplasez, sa stau la niste cozi cretine, sa fac conversatie cu niste tanti dubioase, ca sa-mi spuna cat a mai ramas de plata. N-a contat ca nu aveam nici timp si nici chef. Veniti aici sau nu va spunem nimic, nu dam relatii prin telefon! Sa va mai spun ca percep comision daca merge altcineva sa plateasca rata in locul tau???!!! Continuarea

1,966 cititori

O fi pacat?

Acum ceva vreme, unul dintre colegii mei, F., s-a hotarat sa tina post. Dar nu asa, ca amatorii si pacatosii de rand. Nuuuu, omul voia treaba serioasa. Patruzeci de zile scrie la cartea sfanta? Pai atat s-a bagat si el sa posteasca.

Bai fratilor, si a inceput chinul. Ca tipul e pofticios si mancau. Mai rau de atat, cand stia ca nu are voie, mai rau ii venea sa bea, manance si… alte activitati. Eu mai haleam cate o ciocolata, clefaind in urechea lui sau ingurgitam un profiterol, scotand sunete de incantare. Ma injura si pleca. Taras, grapis s-a scurs tot postul. Intrasem in saptamana mare. Deja mai avea doar la un colt si incepea potolul. Foarte bine, ca deja ajunsese sa viseze noaptea drob sau cozonaci si si-ar fi taiat o mana pentru o friptura de porceanu. Continuarea

9,199 cititori

Cel mai scurt job al meu!

Prin toamna lui 2000 am avut o perioadă când eram between jobs. Cu alte cuvinte o frecam toată ziua fără să fac nimic în afară de a mă uita la televizor. Activitate pe care o mai întrerupeam sporadic cu scopul de mă hrăni și adăpa. Iar când treaba asta mă dobora de oboseală, mai băgam și câte un somnic. Sau aveți impresia că statul degeaba nu face foame și somn? Vă înșelați amarnic. Parcă mai abitir îți vine să mănânci și să dormi. Mă trezeam dimineața, după câte o zi din asta de ne-făcut nimic, obosit de ziceai că am tras la jug. Abia aveam putere să-mi bag țigara în gură și să sorb din cafea. Va spun, lenea și zăcutul te termină. Poți să și mori de oboseală. Continuarea

2,341 cititori

Linia de tramvai

Vineri seara ma duceam cu prietenul meu R. sa ne intalnim cu cineva. Catre Eroii Revolutiei, aglomeratie ca la balamuc, toate benzile ocupate si coada pana la Tineretului. Dupa ce l-am facut albie de porci, ca pune intalniri la ora asta (mai era jumatate de ora si incepea meciul Stelei cu Vasluiul, iar la ora aia eu nu stiam ca vor manca bataie si speram sa ajung la meci pana incepe, nu dupa), m-am resemnat si stateam in coloana asteptand sa inaintam cu viteza melcului turbat.
Sa stai in trafic in Bucuresti, pe langa ca este o adevarata incercare a nervilor, este cel mai bun prilej sa studiezi tipologii si caractere. Pur si simplu ai timp sa observi in jurul tau tot felul de chestii. O vezi si pe pisi (care de multe ori e chiar piti) care scrie pe facebook si conduce (adică se chinuie cu volanul si maneta aia din podea), il vezi si pe nesimtitul care deschide usa si varsa scrumiera pe jos, Continuarea

2,020 cititori

Una storia italiana

Toamna 2008. Steaua urmeaza sa joace la Firenze, contra echipei Viola. Brusc mi-aduc aminte ca parintii prietenului I. sunt stabiliti la Bologna. Pai e o aruncatura de bat intre cele doua orase. Asa ca-i propun o excursie pe taramurile macaronarilor, avand ca scop principal meciul. Se accepta. Yes, o sa-l vad pe Mutu infruntand Steluta mea.

Excursia a pornit cu “dreptul” de la bun inceput. La modul ca n-am inteles niciodata de ce ne cumparasem bilete la wizz si pe pista ne astepta mandru un ditamai avionul, pe care scria mare „poste italiane”. Astia cred ca suntem colete sau care-i treaba? Am ras doar pana ne-au zis sa urcam la bord. A fost prima si ultima oara in viata mea cand am intrat intr-un avion, prin spate, pe sub coada, exact cum vedeti mai jos. Ne uitam unul la celalat si ne intrebam ce-i cu astia? Unde, si mai ales cu ce, ne duc? Deja aveam impresia ca, pitit pe undeva, rade de noi Aurel Vlaicu. Continuarea

1,432 cititori

Cu de toate, more or less

Am mancat pentru prima oara un sandvis de la Subway, in Londra. Mi-a placut de m-am scapat pe mine (doar un pic asa). Dar pentru ca eu sunt rau de foame, ca sa ma conving ca nu l-am apreciat doar pentru ca aveam burta lipita de sira spinarii, am repetat experienta in seara urmatoare. Aceeasi senzatie, placut mult la baiat. Ah, sa nu uit, trebuie sa fac o paranteza. Eram acolo la coada, cand unul dintre englezoii din spatele meu, rupt de beat (sambata seara sintagma „englez beat” devine pleonsam) a hotarat ca din acel moment el devine angajat Subway si trebuie sa treaca in spatele tejghelei. A plecat de la rand, a trecut in partea cealalta, langa proaspetii „colegi”, i-a luat unuia din mana comanda pe care ala tocmai o executa si a intrebat foarte natural clientul: „cu ce sa fie”? Iar customerul, mai mult decat inspirat si dezinhibat, a intrat in joc si a zis: „ceapa si rosii”. Eu de-acum ma uitam pe unde sa ma adapostesc cand incepe bataia. Continuarea

1,223 cititori

Farse

Ca tot a fost de curand ziua aia in care toata lumea o ia razna cu pacalelile, mi-am adus aminte cateva din farsele pe care le-a prestat subsemnatul de-a lungul timpului.

Acum vreo cativa ani, foloseam intern in firma, un comunicator. Imi pare rau ca nu-mi mai amintesc cum se numea, dar cert este ca avea o mare buba. Pe care o descoperisem eu, bineinteles. Default, te conectai cu credentialele de acces, dar cu un singur click dreapta, puteai sa-ti schimbi numele oricum voiai tu. Daca iti doreai sa te numesti Ruud Gullit, asa ti-l faceai. Bine, era relativ simplu de verificat ca mesajul nu vine de la Ruud, dar pentru asta trebuia sa mai dai vreo doua click-uri, ca sa ajungi la adresa de mail a expeditorului. Si probabil ca primind un mesaj de la olandez, ti-ai fi dat seama ca ceva e in neregula si te apucai sa verifici. Dar cand iti scrie pe comunicator Seful al Mare, nu mai ai timp de cercetari, ci executi.

Si ce prilej mai bun, decat ziua de 1 Aprilie, puteai gasi ca sa te amuzi folosindu-te Continuarea

27,704 cititori

Am scapat de permisul auto expirat!

Incepuse „bine” actiunea de preschimbare a permisului meu auto. La modul ca-mi facusem programare la „Victor Babes” pentru fisa medicala. Am sunat cu doua zile inainte ca sa fie treaba buna. Si cand eram eu mai linistit, in ziua dinaintea programarii, ma suna o fatuca de la receptie pentru confirmare:

-Buna ziua, domnu’ Vasilescu! Va asteptam maine la 9.45, cu trimiterea pentru analize.

Auzind-o eu ciripind  aceste vorbe frumos mestesugite, ceva mi-a sunat prost. Mai precis ora (eu programasem pentru 9.00, nu stiu de unde aparusera inca patruscinci de minute) si „trimiterea”. Despre care nu pomenise nimeni, nimic, cand am sunat. Asa ca am zis sa ma lamuresc.

-Doamna, zic, nu stiu despre ce trimitere vorbiti. Eu sunt programat la ora 9.00, cu analizele pentru fisa medicala auto.

-Cum, nu sunteti la 9.45 pentru encefalograma? (Ba esti nebun? Ce stiu astia si de unde???)

-Din pacate, nu! Continuarea