4,095 cititori

Furt la drumul mare

Ca orice cetățean respectabil al acestei minunate țări, am memoria scurtă. Atât de scurtă încât uit de la mână pân-la gură (a se citi de la un an la celălalt) că nu am ce căuta pe litoralul românesc. Amnezie temporară care mă face să comit aceeași greșeală în fiecare vară. Așa c-am comis-o și vara asta. Preț de vreo trei weekend-uri în care am dat fuga să mă lamuresc dacă aia cu “mă-ntorc la tine iar și iar mare albastră” e vrăjeală sau nu. Și cam e, că în afară de tenișii mei și de situație, n-am văzut nimic albastru pe-acolo.

Continuarea

7,081 cititori

Parentingul ăsta modern mă depășește rău de tot

Mdeci am ajuns alaltăieri la un specatcol de teatru. N-o să vă dau numele piesei că nu vreau să le fac oamenilor ălora mai mult rău decât își fac singuri. Și nu despre calitatea actului teatral voiam să vorbesc.

Spectacolul cu pricina are ca tematică modul în care a scăzut calitatea învățământului din spatiul carpato-danubiano-pontic și mai ales cum se reflectă asta asupra elevilor. Treabă bună, m-ar fi interesat subiectul. Atât că oamenii care se ocupă de promovarea lui au greșit nițel targetul de public către care ar trebui să se adreseze. În sensul în care în loc să se orienteze spre părinți și profesori, m-am trezit într-o sală plină ochi de copii între 12 și 14 ani. Mno bine, n-o fi foc, copiii sunt și ei tot ca niște oameni, dăcât că mai mici. Așa că m-am îndesat bine în scaun și-am așteptat să înceapă.

Continuarea

3,886 cititori

Hai s-auzim

Auziți, pentru că tot e vineri și soare afară și-o frecați la muncă în speranța că se face șase mai repede, ce-ar fi să vă dau câte ceva de lucru? Ce-ar fi să-mi povestiți voi mie azi care e cea mai mare realizare a voastră? Care e lucrul ăla care vă face să vă uitați în oglindă cu mândrie și să umflați pieptul ca niște curcani când povestiți cuiva despre el? 

Nu mă interesează din ce zonă e realizarea. C-ați reușit să faceți o porție de cartofi prăjiți fără să-i ardeți, c-ați furat pensia bunicii fără să-și dea seama a bătrână și-ați jucat-o pe toată la păcănele sau c-ați inventat leacul universal pentru vindecarea dischineziei biliare, mi-e indiferent. Cert este că de ceva trebuie să fiți extrem de mândri. Ei bine, despre chestia aia mi-aș dori să-mi povestiți azi. 

Uite, încep eu, deși la cât am bătut apa în piuă pe aici, e imposibil să nu anticipați c-o să zic despre faptul c-am reușit să slăbesc vreo 50 de kilograme. Dar, da, am fost, sunt și voi fi extrem de mândru de chestia asta. Pentru ca nu pare mare rahat, dar vă asigur eu că este.

Acum aveți legătura. 

mihai_vasilescu_realizare

4,500 cititori

De când n-ați mai văzut fecioare?

Nu știu cum stă treaba la voi, dar la mine e clar, îmi place mult mai mult să merg la teatru decât la film. De fapt, în ultima vreme sunt extrem de reticent referitor la ce se întâmplă prin cinematografe. Din două motive. Primul: nu te poți baza pe trailer-uri. Mi-am luat țeapă de nenumărate ori. M-am dus la film convins fiind că o să văd ceva bun și-am plecat de-acolo hotărât să nu mai calc în vreo sală de cinema.

Și doi. S-a umplut de “bloggeri cinefili” care pentru o invitație la film ar linge și litiera pisicilor mele. N-ai cum să te bazezi pe ce recomandă un cetățean care n-are în buzunar 25 de lei să meargă la cinema. Dap, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care nu dau curs invitațiilor la film pe care le primesc. Prefer să le văd pe banii mei ca să n-am mustrări de conștiință dacă filmul e infect și eu vreau să scriu că e infect.

Continuarea

3,776 cititori

Mirajul banilor din blog

Din timp în timp mă pomenesc că-mi scrie câte cineva în privat și tam-nesam îmi pune o întrebare de genul: “auzi, dacă-mi fac și eu un blog după câtă vreme o să încep să scot bani cu el?”. Nu sună de fiecare dată așa, dar mesajul e același. Și de fiecare dată când o primesc, rămân cu gura căscată. Vă explic imediat, foarte scurt, de ce.

Continuarea

3,985 cititori

Bula mea e cea mai mișto!

Am scris alaltăieri un text despre Academia de Optimism. Așa am simțit eu că vreau să-i ajut pe oamenii ăia de-acolo care ajută la rândul lor niște copii ce suferă de boli incurabile, copii care astfel pot să spere sau măcar să vadă viața și altfel. Și-o fac bine, o fac așa cum ar trebui să fie făcute multe alte lucruri în țara asta, altfel n-aș fi scris.

Continuarea

4,222 cititori

Da, scriu pentru trafic

Vreau să las și eu treaba asta aici ca să nu mai fiu nevoit s-o explic (degeaba, de altfel) iar și iar, la nesfârșit. În toți cei aproape cinci ani de când ființează acest blog, unul dintre cele mai frecvente reproșuri pe care le primesc este exact ăsta: “bă, tu scrii pentru trafic!”

Pe lângă că mă pufnește râsul de câte ori îl aud, pe lângă că eu nu cred că există vreo “rețetă” miraculoasă pentru trafic (alta în afară de muncă, desigur), știți în ce fel mi se pare mie acuzația asta? Fix ca și cum te-ai duce la un cântăreț și i-ai spune: “Pe mine nu mă duci, tu vrei să cânți pentru cât mai mult public”. Sau ca și cum te-ai uita chiorâș la patronul unei cârciumi pline și te-ai stropși la el: “Coaie, crezi că nu m-am prins? Vrei să ai cât mai mulți clienți”. Sau ca și cum te-ai duce la un publicitar și i-ai atrage atenția că nu e frumos ce face, că și-a propus deliberat să lanseze o campanie care să atingă o grămadă de oameni din traget-ul produsului pe care vrea să-l vândă. Păi e frumos așa? Dăăă.

Continuarea

6,265 cititori

Trei locuri mișto unde-aș merge din nou și azi

În weekendul ăsta prelungit care tocmai fuse și se duse, am dat o fugă la Brașov și prin imprejurimi. Mă gândeam să vă las aici niște chestii care mi-au plăcut și altele care nu. Ca să știți în caz că ajungeți prin zonă.

Să începem cu alea bune că poate nu mai aveți răbdare să le citiți și pe celelalte. Trei la număr, trei locuri mișto pe care vi le recomand din toată inima și garantez eu pentru ele în caz că ajungeți pe-acolo.

Continuarea

1,948 cititori

Suntem peste tot acasă

După un periplu de trei zile pe plaiuri transilvane care s-a încheiat azi-noapte la orele unu trecute fix, mă declar mort și îngropat. Și așa am de gând să rămân toată ziua de azi. 

Mai vreau să spun doar că mini-concediul ăsta (sau weekend prelungit, cum vreți să-i spuneți) mi-a confirmat încă o dată din plin vorba aia cu “avem o țară absolut, păcat că-i locuită”. Și nu, nu mă refer doar la lipsa autostrăzilor, a drumurilor sau a infrastructurii de orice fel, mă refer și la faptul că suntem un neam meschin, rău și pe alocuri stupid. Treaba aia cu istețimea sau proverbiala ospitalitate și bunătate a poporului român este și va rămâne doar în cărțile de istorie de clasa a patra. Pe teren, realitatea stă exact invers. 

A, pls, vă rog să mă scutiți de excese de naționalism și de sentimentalisme ieftine că n-am nici timp și nici chef de ceartă. Vă plac ospitalitatea și bunătatea poporului român, sunteți invitații mei să le exploatați din plin. Eu nu m-am lovit de ele aproape pe nicăieri și mi s-a confirmat încă o dată că ar trebui să fiu cel puțin idiot dacă mi-aș mai face vreun concediu (pe bani mei, munciți) în țară. 

Gata, mă duc la somn.

mihai_vasilescu_speranta

5,309 cititori

De la Lisabona la Porto și înapoi

Ca să n-avem vorbe, de la început vă spun c-am văzut cam tot ce se poate vedea din Europa cu apă caldă și nu numai (în sensul c-am ajuns și la Sofia, Tiraspol sau Chișinău), dar nu cred c-am mai fost vreodată în vreun loc care să-mi fi rămas în suflet cum s-a întâmplat cu Portugalia în general și Lisabona în special. Nu-mi dau seama exact ce e cu orașul ăsta, dar are o energie aparte și un vibe pozitiv pe care le simți de cum ai pus piciorul pe străduțele înguste din centru și nu te părăsesc nici măcar după ce ai plecat de acolo. Am să încerc mai jos să explic, haotic și cum îmi vin la mână, de ce cred că se întâmplă asta.

Continuarea