4,822 cititori

Asta cu obezitatea copiilor ține tot de parenting, nu?

Sâmbăta trecută, pe seară, așteptam pe cineva într-una dintre cârciumile mai cu ștaif ale îndrăgitei noastre Capitale. Și pentru că persoana cu care trebuia să mă întâlnesc era femeie, evident a întârziat. Nu mult, cam o jumătate de oră așa. Nu era panică, îndelungata mea experiență de viață m-a făcut să înțeleg că la femei „sfertul academic” se poate metamorfoza oricând în „ora academică”. Sau, dacă ești foarte ghinionist, în orele academice. Mă rog, amănunte. Pentru că tot n-aveam cu ce să-mi ocup timpul, mi-am zis să mai las naibii telefonul și să mai arunc câte o privire și la viața reală care se defășura în jur (aiurea, nu mai aveam baterie și eram speriat să nu moară de tot). La fix, pentru că ce să vezi, la masa de lângă se defășurau lucruri mai mult decât interesante.

Continuarea

2,296 cititori

De ce mai ieșim în stradă?

Îmi pare rău, dar o să ne întoarcem la “ce mi-a plăcut” și la articolele de pe alte bloguri când o să se întoarcă și țara asta la normalitate. Până atunci, mai fac niște propagandă d-asta soroșistă, că doar trebuie să justific banii primiți.

Se întreabă lumea pentru ce se mai iese în Piața Victoriei. Alții o dau pe-aia cu “vreți să răsturnați guvernul legitim, anarhiștilor”. Eu vreau să spun atât: oricare dintre voi ar fi făcut la serviciu (adică la el la job, la multinaționalele alea care că vă îmbuibă cu bani și care vă țin sclavi, obligându-vă să vă faceți credite și să ieșiți în stradă) o măgărie care să fie muuuult mai puțin gravă decât ce-au făcut ăștia, ar fi sfârșit cu un șut în fund și desfacerea contractului de muncă. Și asta dacă aveați noroc de niște șefi miloși, că altfel ați fi putut să dați cu subsemnatul și pe la poliție.

Continuarea

3,777 cititori

Hoții au făcut mămăliga să explodeze

De ieri noapte mă tot roade un gând. Efectiv nu înțeleg de ce jegoșii au trebuit să aprobe ordonanța în felul ăla, noaptea, pe șest, ca hoții. De ce? Când psd-ul are majoritate parlamentară si putea să treacă legea fluierând prin Parlament, după care să ne-o fluture batjocoritor pe la bot, să ne spună “csf, n-ai csf, așa au hotărât aleșii voștri” și să ne râdă sfidător în nas. Nu mă duce capul să pricep și nu văd decât două explicații posibile pentru care au procedat ca niște borfași de rând:

Continuarea

4,675 cititori

Cei mai lași hoți lovesc întotdeauna noaptea!

Pregătisem un text funny pentru azi. Well, după ce-au făcut jegoșii ăia azi-noapte nu mi-a mai ars de niciun funny. Voiam doar să vă aduc aminte de asta și să vă întreb dacă a fost frumos pe pârtie în ziua votului? Era bun vinul fiert? Aromat? Perfect, sper c-a meritat.

A, și mai voiam să vă spun cam ce-au însemnat pentru guvernarea psd cei 100.000 de oameni ieșiți pe străzi duminica trecută: ne-au pus frumușel în genunchi și ne-au dat o muie gigantică la care o să mai molfăim ceva vreme.

Ăștia-s oamenii pe care i-am adus (da, da, noi toți) la putere. Niște indivizi lipsiți de scrupule care s-au purtat exact ca hoții cei mai lași și cei mai proști. Adică ăia care intră peste oameni în case noaptea fiind deciși, în lașitatea lor, să le dea în cap dacă se trezesc și-i surprind în fapt. Exact cum ne-am trezit noi azi-noapte, dar ei deja ne dăduseră în cap.

Cam atât.

mihai_vasilescu_dragnea

3,126 cititori

Cum a murit legenda sprayului paralizant

Mi-am adus aminte, citind această minunată poveste, că am trăit și eu acele timpuri de aur în care jumătate de Românie avea “șprei paralizant”, în timp ce cealaltă visa că într-o zi o să aibă unul. Eu am fost din prima jumătate. Problema e că nu-mi mai amintesc nici mort de unde-l aveam. Cert este că îl prăduisem de pe undeva, pentru că o sută de mărci la un loc nu văzusem nici în filme, pe vremea aia. Și, da, era din ăla cu miliardu’ de zerouri pe el, nu d-ăla de săraci.

Continuarea

4,317 cititori

Atunci sau acum?

Am avut zilele trecute o revelație. N-am de ales, trebuie să v-o împărtășesc și vouă. Luați aminte și adăpați-vă din adânca mea înțelepciune, iar aceste cuvinte să le bateți în piatră pentru că vor dăinui peste veacuri:

Pe vremea mea ca să ajungi să faci sex cu o tipă, trebuia mai întâi să-i spui c-o iubești. Astăzi, în aceste vremuri de restriște, ca să poți să-i spui c-o iubești, trebuie mai întâi să faci sex cu ea.

După ce vă potoliți din aplauze, vă rog să nu-mi săriți în cap cu excepțiile. Da, și atunci și acum existau sau există gagici care nu se încadrează în șabloane, dar în procent covârșitor lucrurile stăteau exact așa cum le-am descris.

Continuarea

3,815 cititori

Dorința unui iubitor de câini care crește pisici

Toată viața mea am tânjit după câini. Dar abia în momentul în care am și avut unul, mi-am dat seama cât e de greu și ce responsabilitate înseamnă să-l ai în casă. Practic, nu există nicio diferență (sau unele foarte mici) între a avea câine și copil (pentru retardați: știu că există diferențe, acum mă refeream la faptul că un câine este membru al familiei cu drepturi depline care de multe ori reacționează exact ca un copil). Prin urmare, după ce Billy a plecat spre veșnicele plaiuri ale vânătorii, am decis că nu voi mai avea câine în această viață. Sau, poate, la pensie (da, știu, să înceapă glumele cu “hai că nu mai ai mult pân-atunci”).

Continuarea

4,866 cititori

Pe vremea mea era olecuță diferit

Auziț’, e un trend zilele astea să se vaite lumea pe motiv că de ce-a închis madam Firea școlile, ceva de speriat. Și concluzia este că pe vremea lor (a celor care-au lansat trendul) se mergea la școală si pe zăpadă de doi metri. Well, nu știu cum era pe vremea lor, da’ pe vremea mea sigur-sigur s-a închis școala de vreo două-trei ori (câte o săptămână) din cauză de zăpadă prea mare. Și vorbesc despre vremea lui nen-tu Nicu Ceaușescu, omul care mai degrabă și-ar fi tăiat o mână decât să facă așa ceva. Deci cam pică asta cu “pe vremea noastră făceam și dregeam”. N-am cum să mă înșel, uram școala atât de tare că alea au fost unele dintre cele mai fericite zile din copilăria mea. M-am bucurat de surplusul ăla de vacanță de iarnă mai mult decât de cea de vară.

Continuarea

2,353 cititori

Când uiți exact amănuntul care schimbă tot

Pentru că sunt un tip extrem de calculat și inteligent, prin toamnă când am trecut pe la mama la Vâlcea, am rechiziționat din debara o pereche de cizme de cauciuc. Din alea mișto, înalte până la genunchi, șutite achiziționate de de taică-meu din Combinat. Intuiția mea deosebită și amintirea unor momente ușor neplăcute, în care dădeam la zapadă în adidași, îmi spunea că la un moment dat tot o să am nevoie de ele. Moment care a sosit azi-noapte. Continuarea

3,174 cititori

Păcat că țara asta e locuită, mare păcat!

Din pacate n-o să găsiți nimic scris aici azi. Dintr-un motiv foarte simplu, am stat până la 2,00 dimineață să răspund celor câteva sute de mesaje și email-uri care-mi cereau detalii despre fetița pe care mama voia s-o dea spre adopție. Când am terminat eram stors ca un burete.

Ah, ba nu, o să spun un singur lucru: țara asta mai are o șansă. Și asta datorită oamenilor. Pe cuvântul meu că tot ce s-a întâmplat ieri, mi-a dat senzația că nu e totul pierdut. N-aveți idee câtă lume a putut să-mi scrie. Și nu vorbesc despre cei direct interesați de adopție, vorbesc despre o gramadă de oameni care doar voiau să ajute. Cu ceva, cu orice. Cinste lor, mă înclin!

Continuarea

3,244 cititori

Revelionul pe străzi? Desigur, dar nu în București!

Pe sistemul “sunt un bucureștean mândru de orașul meu” și dacă tot am rămas pe plaiurile lui Bucur în noaptea dintre ani, mi-am zis că n-o fi foc dacă fac și eu Revelionul pe străzi. Așa că miezul nopții m-a prins în Piața George Enescu unde onor Primăria Capitalei a organizat mare tămbălău. A fost frumos și inedit, atât de frumos că mi-am jurat să fie prima și ultima oară când execut așa ceva. Recunosc, a fost și greșeala mea. Nu mai călcasem niciodată pe la vreun concert d-ăsta moca și aveam așteptările setate aiurea. Idiot. Continuarea