7,909 cititori

Am voie să povestesc c-am fost agresat?

Sau e împotriva trendului și hashtag-ului #metoo?

[Ca să n-avem vorbe, am mai scris despre asta pe blog, dar pentru că pe vremea aia pe-aici citeam doar eu și câțiva prieteni de-ai mei (nici ăia toți), o s-o mai povestesc o dată acum, pentru că se potrivește la marele fix.]

Așadar, ca să înțelegeți contextul. Vorbim despre România anului ’92, Românie care n-avea aproape nicio legătură cu România de astăzi. Vorbim despre o țară proaspăt ieșită din 50 de ani de beznă și în care discuțiile despre sex sau pe teme sexuale încă erau tabu. Iar agresiunile sexuale existau doar la cinema, în viața reală n-ar fi suflat nimeni niciun cuvânt despre așa ceva.

Continuarea

4,520 cititori

A fi sau a nu fi influencer

Intru la mega. La unu’ la care n-am mai fost până acum. Sunt oleacă iritat că de azi dimineață caut (și nu găsesc) nisip pentru pisici. Mda, nu caut orice nisip că nici pisicile mele nu sunt orice pisici.

Mă rog, revenind, că nu despre mâțe voiam să vă povestesc azi.

Mdeci, intru la megaimaju’ ăsta proaspăt descoperit, iau un cărucior și mă plimb printre rafturi căutându-l p-ăla cu chestii pentru necuvântătoare. Din față vine un tip și-i fac loc să treacă. Da’ nu trece. Se oprește-n fața mea și mă interoghează scurt:

– Ce cauți pe-aici, boss? Continuarea

8,246 cititori

Pentru că ți-a luat mă-ta parcare

La mine în bloc locuiesc doi cetățeni care… hmm, cum să zic cât mai elegant… care nu au toate țiglele pe casă. În sensul în care fiecare dintre ei se crede stăpân absolut și de necontestat pe locurile de parcare din fața blocului. Care locuri de parcare să nu vă imaginați că-s din alea plătite sau plătibile la primărie. Neah, sunt pe carosabil, adică acolo unde poate parca oricine, pentru că primăria îți dă mumu dacă te duci cu pretenții de rezervare parcare în mijocul drumului public.

Continuarea

6,411 cititori

Faci ce zice popa, nu ce face popa

Ieri dimineață, la coadă la mega.

În spatele meu, un cetătean tocmai îi explică avântat unei dudui de ce și-a cumpărat pepsi fără zahăr în loc de pepsi normal. Pentru că zahărul e nasol și nociv și, citez: “e mai rău ca prăjiturile, te îngrași și nu știi dă la ce te îngrași”. O concluzie absolut corectă, de altfel. Plăcut surprins, mă întorc să văd cine e acest susținător al vieții sănătoase și autorul expunerii fără de cusur. Continuarea

4,010 cititori

Furt la drumul mare

Ca orice cetățean respectabil al acestei minunate țări, am memoria scurtă. Atât de scurtă încât uit de la mână pân-la gură (a se citi de la un an la celălalt) că nu am ce căuta pe litoralul românesc. Amnezie temporară care mă face să comit aceeași greșeală în fiecare vară. Așa c-am comis-o și vara asta. Preț de vreo trei weekend-uri în care am dat fuga să mă lamuresc dacă aia cu “mă-ntorc la tine iar și iar mare albastră” e vrăjeală sau nu. Și cam e, că în afară de tenișii mei și de situație, n-am văzut nimic albastru pe-acolo.

Continuarea

7,006 cititori

Parentingul ăsta modern mă depășește rău de tot

Mdeci am ajuns alaltăieri la un specatcol de teatru. N-o să vă dau numele piesei că nu vreau să le fac oamenilor ălora mai mult rău decât își fac singuri. Și nu despre calitatea actului teatral voiam să vorbesc.

Spectacolul cu pricina are ca tematică modul în care a scăzut calitatea învățământului din spatiul carpato-danubiano-pontic și mai ales cum se reflectă asta asupra elevilor. Treabă bună, m-ar fi interesat subiectul. Atât că oamenii care se ocupă de promovarea lui au greșit nițel targetul de public către care ar trebui să se adreseze. În sensul în care în loc să se orienteze spre părinți și profesori, m-am trezit într-o sală plină ochi de copii între 12 și 14 ani. Mno bine, n-o fi foc, copiii sunt și ei tot ca niște oameni, dăcât că mai mici. Așa că m-am îndesat bine în scaun și-am așteptat să înceapă.

Continuarea

3,864 cititori

Hai s-auzim

Auziți, pentru că tot e vineri și soare afară și-o frecați la muncă în speranța că se face șase mai repede, ce-ar fi să vă dau câte ceva de lucru? Ce-ar fi să-mi povestiți voi mie azi care e cea mai mare realizare a voastră? Care e lucrul ăla care vă face să vă uitați în oglindă cu mândrie și să umflați pieptul ca niște curcani când povestiți cuiva despre el? 

Nu mă interesează din ce zonă e realizarea. C-ați reușit să faceți o porție de cartofi prăjiți fără să-i ardeți, c-ați furat pensia bunicii fără să-și dea seama a bătrână și-ați jucat-o pe toată la păcănele sau c-ați inventat leacul universal pentru vindecarea dischineziei biliare, mi-e indiferent. Cert este că de ceva trebuie să fiți extrem de mândri. Ei bine, despre chestia aia mi-aș dori să-mi povestiți azi. 

Uite, încep eu, deși la cât am bătut apa în piuă pe aici, e imposibil să nu anticipați c-o să zic despre faptul c-am reușit să slăbesc vreo 50 de kilograme. Dar, da, am fost, sunt și voi fi extrem de mândru de chestia asta. Pentru ca nu pare mare rahat, dar vă asigur eu că este.

Acum aveți legătura. 

mihai_vasilescu_realizare

4,461 cititori

De când n-ați mai văzut fecioare?

Nu știu cum stă treaba la voi, dar la mine e clar, îmi place mult mai mult să merg la teatru decât la film. De fapt, în ultima vreme sunt extrem de reticent referitor la ce se întâmplă prin cinematografe. Din două motive. Primul: nu te poți baza pe trailer-uri. Mi-am luat țeapă de nenumărate ori. M-am dus la film convins fiind că o să văd ceva bun și-am plecat de-acolo hotărât să nu mai calc în vreo sală de cinema.

Și doi. S-a umplut de “bloggeri cinefili” care pentru o invitație la film ar linge și litiera pisicilor mele. N-ai cum să te bazezi pe ce recomandă un cetățean care n-are în buzunar 25 de lei să meargă la cinema. Dap, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care nu dau curs invitațiilor la film pe care le primesc. Prefer să le văd pe banii mei ca să n-am mustrări de conștiință dacă filmul e infect și eu vreau să scriu că e infect.

Continuarea

3,740 cititori

Mirajul banilor din blog

Din timp în timp mă pomenesc că-mi scrie câte cineva în privat și tam-nesam îmi pune o întrebare de genul: “auzi, dacă-mi fac și eu un blog după câtă vreme o să încep să scot bani cu el?”. Nu sună de fiecare dată așa, dar mesajul e același. Și de fiecare dată când o primesc, rămân cu gura căscată. Vă explic imediat, foarte scurt, de ce.

Continuarea

3,972 cititori

Bula mea e cea mai mișto!

Am scris alaltăieri un text despre Academia de Optimism. Așa am simțit eu că vreau să-i ajut pe oamenii ăia de-acolo care ajută la rândul lor niște copii ce suferă de boli incurabile, copii care astfel pot să spere sau măcar să vadă viața și altfel. Și-o fac bine, o fac așa cum ar trebui să fie făcute multe alte lucruri în țara asta, altfel n-aș fi scris.

Continuarea