6,168 cititori

Prietenia dintre femei si barbati

Guest post by Ana R.

Conform unei teorii extrem de cunoscute nu exista prietenii sincere si total dezinteresate intre femei si barbati. Cica toti barbatii ce ne sunt prieteni devotati, ne-ar cam tavali prin oaresce cotloane, daca le permit imprejurarile. Si pentru ca am vazut tema asta dezbatuta exclusiv de barbati, cred ca ar trebui un pic privita si din perspectiva feminina. Continuarea

4,146 cititori

Femeia la volan

Guest post by Ana R.

Ce e domnule cu femeile si sofatul? Ca nu mai pot cu asta. Peste tot vad comentarii legate de faptul ca femeile folosesc schimbatorul de viteze cam ca pe telul de batut ouale in bucatarie. Ca oglinzile masinii servesc exclusiv la corectarea rujului. Ca habar nu avem unde e roata de rezerva (daca era important poate stiam). Ca in vocabularul nostru nu exista jante, ci numai genti (eventual de piele si colorate). Ca nu stim sa parcam cu spatele si alte baliverne.

Nu stiu de ce, prezenta unui barbat in masina ne streseaza groaznic (strict legat de sofat). Continuarea

1,587 cititori

Nu tot ce zboara se mananca

Guest Post by Ana R.

Nu stiu cum se comporta ilustrii nostri soti atunci cand ies pe afara ca baietii si scapa pentru cateva ore de fraiele casniciilor. Dar stiu ca zicala „ca scapate din lant“, sigur ni se potriveste si noua femeilor. Dupa iuresul vietii tumultuoase pe care o ducem, cu preocupari secatuitoare de energii si invartindu-ne toate in jurul familiei (a propos, ati observat ca intotdeauna cei mai mici membri ai familiei sunt cei care te lasa lat de oboseala?), atunci cand scapam de acasa si iesim cu fetele, ne comportam ca si cand ne-a lovit leuca petrecerii in cap.

Din cercul meu de prietene, cu care am studiat limba germana, sunt singura cu copii. Continuarea

2,051 cititori

Autobiografica, sentimentala…by Ana R.

Verisoara mea inca se afla la o varsta frageda, respectiv 15 ani. Iar eu am devenit, pentru ea, un fel de consilier pe probleme sentimentale. Asa ca, infipta fiind in fenomen, am constatat ca pustimea din ziua de azi o arde mai putin cu actiunea si mai mult cu statusurile pe facebook. Adica discuta cu un baiat, care dupa primele cinci fraze ii explica cat ii admira intelectul sau gleznuta fina. Si pac isi baga amandoi un status cu sunt intr-o “relatie”, chit ca nu s-au tinut vreodata de manuta. Ca urmare, au mai multe relatii la activ decat ne-am imaginat noi vreodata. Chit ca in realitate nu a pupat-o vreunul, nici macar pe obraz. Evident ca relatiile astea virtuale tin cam cat trei LOL-uri si toti ies din ele cu un BRB, de toata frumusetea. Continuarea

1,747 cititori

Fußball nervt mich…by Ana R.

Pentru ca ne tot povesteste colegul de blog despre influenta fotbalului in viata lui si despre cum o ia razna cand pierde Steaua si are oaresce manifestari sociopate, imi da apa la moara in antipatia mea vesnica pentru fotbal. Sper sa nu ma dea afara de pe blog, dupa aceste marturisiri, iar daca o face macar stiu de la ce mi se trage.

Ma enerveaza rau de tot fotbalul si nu numai din considerente economice (cu banii investiti la nivel mondial in fotbal, am salva de la foamete vreo cinci tarisoare subdezvoltate), ci si pentru pierderea totala de vreme (in opinia mea, n-am dat cu parul) de a urmari un joculete cu 22 de tantalai care alearga ca bezmeticii dupa o minge. Continuarea

2,622 cititori

Cand femeile sunt mai puternice…by Ana R.

Pentru ca m-a provocat colegul de blog, la povesti despre violenta de orice forma, asupra psihicului sau fizicului feminin, mi-am adus aminte de o intamplare de pe vremea comunismului. Eu am locuit intr-o zona a Bucurestiului unde erau foarte multe unitati militare. Implicit, in blocul meu erau foarte multe cadre militare si din politie (militie, pe vremea aia). Noi stateam la etajul 6, iar la etajul 7, fix deasupra noastra, locuia o familie cu doi copii. Ea era ceva ingijitoare, iar el politist (militian). Problema era ca tovarasu´ militian era un alcoolic notoriu, care isi teroriza familia fara incetare. Continuarea

2,250 cititori

La noi barbatii munceste, manca-ti-as…by Ana R.

Sistemul social la nemti este atat de permisiv cu cei ce nu muncesc, incat unii considera ca e mai profitabil sa stai acasa, pe ajutor social, decat sa muncesti primind salariul minim pe economie. Si cand statul este atat de baiat bun incat iti plateste chiria pentru locuinta, iti cumpara televizor si telefon, ca de, conform constitutiei trebuie sa ai acces la informare, evident ca te simti imparat si incepi sa ai idei de genul: cat de prost sa fii sa te duci la munca?

Zilele trecute, ma duc cu copiii in parc. Langa mine niste conationale scuipa seminte si asculta manele la telefon. Adrenalina mea creste. Copiii se joaca nestingheriti, eu scot o carte si incep sa citesc. Cartea era in romana, proasta inspiratie in ziua respectva, pentru ca se prind conationalele.
– Aaa, tu esti romanca! Continuarea

664 cititori

Iepurasi de Paste, cu happy-end…by Ana R.

Asta vara, la insistentele copiilor de a primi un animalut de casa, Bunica noastra draga a achizitionat, pe perioada concediului in tara, un iepuras. Mai bine zis o iepurasa. In consiliul de familie, cand inca nu stiam ce este, s-a stabilit: daca e femela sa o cheme Jasmin si daca e mascul, sa fie Aladin. Si dupa indelungi si amanuntite cautari sub codita, a primit numele de Jasmin. Asta asa, ca sa intelegeti ca ai mei copii sunt inca in faza Disney.

Iepurasa a fost trecuta fraudulos frontiera intr-o cutie de carton. Era tare micuta si dragalasa, stiam ca nu are paraziti si nu constituia un pericol pentru sanatatea odraslelor proprii. A stat la inceput int-o cutie de carton, dar cum i-am promis un standard de viata occidental, am inceput sa investim in dotari. Continuarea

1,200 cititori

Invidie colegiala si… pamanteana… by Ana R

Daca pe bosu’ de la blog l-au rapit extraterestrii, asa pentru o tura scurta de ozeneu, incat sa se laude pe aici pe la lume cum s-a dat el cu viteza luminii, pe mine nu m-a rapit nimeni. Dar nimeni, nimeni. Si cred ca incerc o usoara urma de gelozie, pentru ca nu am putut sa imi fac cateva poze cu buzele tuguiate (ca altfel cica nu mai sunt capabile sa pozeze telefoanele de ultima generatie, nicio femeie). Sau cu vreun omulet verde brotacel, in timp ce pe fereastra aeronavei sa se perinde peisaje stelare.

Nu stiu ce i-au facut extraterestrii aia lui, ca nu mi-a facut confidente. Continuarea

1,741 cititori

Magie stiintifica, uber alles…by Ana R.

Fritz-ii astia ai mei au trecut vrajitoria in nomencalatorul muncii. Germania este una din tarile unde vrajitoria este considerata meserie cu acte in regula, ba se mai si studiaza. Au scoli specializate, de unde iesi eventual calare pe matura si cu titlul de vindecatoare cu ajutorul naturii. Si pentru ca v-am explicat ca astia, numai la auzul cuvantului “medicament” fac deja alergie, moda ia o mega amploare.

Doctorita mea de familie e romanca. Si pe langa titlul de doctor, l-a luat si pe cel de vindecatoare. Contrariata de asocierea celor doua meserii, care teoretic se bat cap in cap, o intreb ce combinatie turbata e asta? Raspunsul a fost prompt:

-Eu, spre deosebire de astia de pe aici, stiu unde se termina vrajeala si unde incepe stiinta . Continuarea

1,158 cititori

Ai nostri, ca brazii…by Ana R.

Din comentariile celor ce citesc acest blog de succes (vom fi ce-am fost si mai mult decat atat, nota redactiei), reiese ca mai sunt cativa ca si mine, plecati prin cele negre strainataturi. Poate si cu ajutorul lor, reusim sa recapitulam un pic cam cu procedam noi, spre deosbire de “ailalti”.

– Vorbim tare, dar tare, aica tare. Daca suntem la terasa, stie toata suflarea pe o raza de treizeci de metri, cel putin 75 % din tot ce ai trait tu in ultima perioada. Iar apoi afla si restul de 25% pe care nu i-ai trait, dar ti-ai dori. Si asta fara sa sa fie vorba de necivilizatie, asa avem noi “volumul”, din constructie. La inceputurile relatiei, sotul meu (pe atunci prieten), imi spunea sa fiu atenta cat de tare vorbesc, sa nu auda cei de la masa vecina si gandurile mele. Tatal meu il sfatuia sa imi caute “potentiometrul” si sa-l dea pe minim. Continuarea